Decizia nr. 209/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) lit. a) și

art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Billa România" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 10.869/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1536D/2012.

Dezbaterile inițiale au avut loc în ședința publică din 2 aprilie 2013, în prezența reprezentanților părților și a Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată. La această dată, Curtea a constatat că la ședința de deliberare nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbaterea cauzei, potrivit

art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și, în consecință, având în vedere prevederile

art. 57 din Legea nr. 47/1992

și ale art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aprobat prin

Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 6/2012 , a amânat pronunțarea pentru data de 3 aprilie, și, ulterior, pentru același motiv, pentru datele de 4 și, respectiv, 18 aprilie 2013. La această ultimă dată, Curtea, pentru aceleași motive, în temeiul

art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , a repus cauza pe rol pentru data de 29 aprilie 2013, ora 11,00.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, avocat Nicu Lupașcu, iar pentru partea Consiliul Concurenței, inspector de concurență Iulia Dăsculțu, cu delegații depuse la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care precizează că își menține concluziile prezentate în ședința publică din 2 aprilie 2013 și nu mai are nimic de adăugat la acestea, în sensul că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, soluția legislativă criticată a fost preluată de textele legale în formula actuală, dispozițiile legale criticate au legătură cu soluționarea cauzei și are în vedere și art. 15 din Constituție, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, modificările aduse Legii concurenței fiindu-le mai favorabile. Pe fondul excepției arată că dispozițiile

art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței nr. 21/1996

dispune sancționarea aceluiași tip de faptă contravențională în raport cu limitele de amendă diferențiate, iar în ceea ce privește

art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996

arată că în temeiul acestuia nu poate fi obligat să furnizeze date dacă nu este implicat într-o anchetă. Reprezentantul părții Consiliului Concurenței precizează, de asemenea, că își menține concluziile prezentate în ședința publică din 2 aprilie 2013 în sensul inadmisibilității excepției de neconstituționalitate, aceasta trebuind să poarte asupra prevederilor legale în vigoare la data încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției de furnizare de informații inexacte sau incomplete la solicitările autorității de concurență, adresate societății în cadrul investigației pentru cunoașterea sectorului comercializării produselor alimentare. În cazul în care nu va fi reținută inadmisibilitatea excepției, pe fond susține respingerea acesteia, având în vedere că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale.

În continuare, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepția de neconstituționalitate îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de

art. 29 din Legea nr. 47/1992 . Mai arată că instanța de fond a sesizat Curtea Constituțională cu prevederile art. 35 alin. (1) lit. a) și

art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței nr. 21/1996 , cu modificările și completările ulterioare, în vigoare în prezent, deoarece acestea au legătură cu soluționarea cauzei, atâta vreme cât petenta a invocat principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile. Pe fond, pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 10.869/300/2008, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) lit. a) și

art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Billa România" - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de

art. 50 lit. c) din Legea concurenței nr. 21/1996 , text legal în vigoare la data 10 septembrie 2008.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că

art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996

este neconstituțional în raport cu dispozițiile art. 24 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece procedura de investigare administrativ jurisdicțională nu poate fi desfășurată în afara garanțiilor conferite de legislația internă și cea europeană referitoare la garantarea dreptului la apărare. Dreptul la apărare al agentului comercial nu este un drept abstract, ci trebuie să fie real și efectiv, condiții ce implică în mod direct și nemijlocit dreptul agentului de a nu se autoincrimina în măsura în care investigatorul îi solicită, în temeiul

art. 35 din Legea nr. 21/1996 , informații și/sau documente privind activitatea sa economică.

A mai arătat că incriminarea faptei prevăzute de

art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1996

este neconstituțională în raport cu art. 24 din Constituție care recunoaște expres dreptul la apărare, cât și dreptul de a nu se autoincrimina prin furnizarea unor date și documente compromițătoare. Din acest punct de vedere, agentul economic care nu oferă informații sau date compromițătoare pentru sine la cererea expresă a investigatorului raportor nu poate fi sancționat contravențional, ci, eventual, la sfârșitul investigației, nesinceritatea sau atitudinea de obstrucționare a investigației putând fi criterii de individualizare a sancțiunii. În acest sens, face o paralelă cu procedura în materie penală, unde inculpatul sau martorul (potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului) nu poate fi sancționat pe parcursul anchetei față de declarațiile sau apărările pe care înțelege să și le facă ci, întotdeauna la sfârșitul procedurii sinceritatea constituie un element de individualizare a sancțiunii aplicate.

Referitor la neconstituționalitatea

art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1996 , autorul arată că această prevedere este neconstituțională, întrucât contravine principiului constituțional al egalității în fața legii prin aceea că agenții economici sunt sancționați pentru săvârșirea aceluiași tip de faptă prin aplicarea de amenzi diferite stabilite prin raportare la un criteriu subiectiv.

Discriminarea dintre agenții economici ce au refuzat comunicarea unor informații sau au oferit informații eronate inspectorului de concurență asupra unor date sau documente solicitate în cadrul unei investigații se realizează prin stabilirea cuantumului amenzii prin raportare la criteriul subiectiv al cifrei de afaceri totale din anul financiar anterior sancționării contravenientului. Agentul comercial având o cifră de afaceri mai mare are limite minime-maxime de amendă mai mari decât un alt agent cu o cifră de afaceri mai mică, deși ambele societăți comerciale au săvârșit același tip de faptă contravențională ce prezintă același tip de pericol social. Prin urmare, săvârșirea aceluiași tip de contravenție conferă agenților comerciali o poziție juridică similară, însă aceștia beneficiază de un tratament diferit prin stabilirea unor limite de pedeapsă mai mari și prin aplicarea procentului de 1% în raport cu criteriul subiectiv ce ține de contravenient. Autorul mai arată că dispoziția legală nu sancționează un comportament anticoncurențial, ci sancționează un comportament ilicit, respectiv nesinceritatea agenților economici față de inspectorii de concurență, iar în aceste condiții cifra de afaceri a contravenientului nu are a face nimic cu sancționarea nesincerității agentului economic. De asemenea, a învederat că sancționarea diferită a agenților economici prin stabilirea subiectivă a limitei amenzii prin raportare la cifra de afaceri este neconstituțională și în raport cu dispozițiile art. 44 și 136 din Constituție, deoarece afectează dreptul de proprietate al contravenientului, criteriul averii neputând constitui un criteriu de diferențiere a agenților economici și prin urmare nici de stabilire a limitelor legale a cuantumului amenzii.

Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată prin raportare la jurisprudența Curții Constituționale relevată în cuprinsul

deciziilor nr. 5 din 10 ianuarie 2006

și nr. 116 din 3 februarie 2009.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și face referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile art. 50 alin. (1) lit. b) și

art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996 . În realitate, obiect al excepției de neconstituționalitate în constituie art. 35 alin. (1) lit. a) și

art. 50 lit. b) din Legea concurenței nr. 21/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 27 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 6 iulie 2010, și

art. I pct. 31 din Legea nr. 149/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 11 iulie 2011, care au următorul cuprins:

- Art. 35 alin. (1) lit. a): "(1) În vederea analizării plângerilor formulate potrivit art. 34 lit. b) și a notificărilor privind concentrările economice, precum și în exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 26 alin. (1), inspectorii de concurență, indicând temeiul legal, scopul, termenele, precum și sancțiunile prevăzute, după caz, la art. 50 lit. a) și b), art. 50^1 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 54 alin. (1) lit. e), pot solicita informațiile și documentele care le sunt necesare:

a) întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi; [...]"

- Art. 50 lit. b): "Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 0,1% la 1% din cifra de afaceri totală din anul financiar anterior sancționării următoarele fapte, săvârșite cu intenție sau din neglijență de întreprinderi ori asociații de întreprinderi: [...]

b) furnizarea de informații inexacte, incomplete sau care induc în eroare ori de documente incomplete sau nefurnizarea informațiilor și documentelor solicitate potrivit prevederilor art. 35 alin. (1) lit. a);".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 4 alin. (2) privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată și art. 136 alin. (5) privind proprietatea.

Din examinarea excepției de neconstituționalitate invocate, Curtea Constituțională reține următoarele:

Prezenta excepție de neconstituționalitate a fost invocată în cadrul unui litigiu privind soluționarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal din 10 septembrie 2008 prin care Consiliul Concurenței a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art. 35 și a sancționat cu amendă în temeiul

art. 50 lit. c) din Legea concurenței nr. 21/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, pentru furnizarea de informații incomplete la o cerere formulată de către autoritatea de concurență în temeiul art. 35 din lege.

Examinând excepția de neconstituționalitate Curtea observă că normele legale criticate în formularea actuală nu erau în vigoare la data încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat în cauza de fond.

Astfel, ulterior încheierii procesului-verbal de contravenție din anul 2008, prevederile art. 35 și

art. 50 din Legea concurenței nr. 21/1996

au fost modificate și completate prin

art. I pct. 27 și 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2010

privind modificarea și completarea

Legii concurenței nr. 21/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 6 iulie 2010, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 149/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 11 iulie 2011.

Din analiza dispozițiilor legale care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare, și a celor în vigoare în prezent, reiese că, față de forma anterioară, forma în vigoare în prezent a

art. 35 din Legea concurenței nr. 21/1996

a suferit modificări, atât în ceea ce privește mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină solicitările pentru furnizare de informații formulate de Consiliul Concurenței, subiecții cărora li se pot adresa, cât și în ceea ce privește cadrul procedural în care astfel de solicitări pot fi formulate de Consiliul Concurenței. În ceea ce privește art. 50 lit. c), în prezent

art. 50 lit. b), din Legea concurenței nr. 21/1996 , acesta a suferit modificări în ceea ce privește atât sancțiunea aplicată, în sensul că în forma în vigoare în prezent față de forma în vigoare la data încheierii procesului-verbal de contravenție, s-a prevăzut o limită minimă a amenzii, de 0,1% din cifra de afaceri totală din anul financiar anterior sancționării, cât și în ceea ce privește conținutul constitutiv al contravenției, în sensul că au fost introduse și informațiile care induc în eroare; de asemenea, s-a prevăzut expres săvârșirea contravenției cu intenție sau din culpă.

Astfel, Curtea reține că autorul excepției a invocat neconstituționalitatea unor prevederi care nu erau în vigoare la data încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat în cauza pendinte, invocând legea nouă în fața instanțelor de control judiciar din perspectiva aplicării principiului legii contravenționale mai favorabile, considerând că dispozițiile legale în vigoare în prezent îi sunt mai favorabile sub aspect sancționatoriu față de legea veche, deoarece prevăd o limită minimă a amenzii, care la data încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu era prevăzută.

În acest caz, instanța de fond are obligația să analizeze solicitarea autorului excepției de neconstituționalitate privind aplicarea legii contravenționale mai favorabile, respectiv aplicarea dispozițiilor legale din

Legea concurenței nr. 21/1996

în vigoare în prezent, iar nu cele în vigoare la momentul sancționării.

În această situație, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost prematur formulată, aplicarea în cauza pendinte a dispozițiilor legale criticate ține de interpretarea și aplicarea legii în timp, ceea ce constituie atributul exclusiv al instanței de judecată, iar excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

În consecință, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) lit. a) și

art. 50 lit. b) din Legea concurenței nr. 21/1996

nu au legătură cu cauza în care a fost ridicată, deoarece autorul nu critică textele de lege prin care a fost incriminată fapta comisă, ci critică dispozițiile legale mai favorabile, dar a căror aplicabilitate în cauză nu a fost stabilită de instanța de fond (a se vedea, cu privire la competența instanței de a stabili aplicabilitatea în cauză a legii contravenționale mai favorabile,

Decizia nr. 281 din 22 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 14 mai 2012).

Așadar, Curtea reține că excepția nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căreia dispozițiile legale criticate trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) lit. a) și

art. 50 lit. b) din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Billa România" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 10.869/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 aprilie 2013.