Decizia nr. 227/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 din Codul civil, excepție ridicată de Robert Florin Dumitru în Dosarul nr. 29.131/301/2012 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 87D/2013.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Severin Bodnar din Baroul București, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate care solicită admiterea acesteia. În susținerea criticilor de neconstituționalitate se arată că nu este bine să fie lăsată instanța de fond să interpreteze un text neclar care nu mai reglementează expres situația copiilor născuți în afara căsătoriei.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 758 din 20 septembrie 2012 , pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 29.131/301/2012, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 din Codul civil.

Excepția a fost invocată de Robert Florin Dumitru într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri referitoare la exercitarea autorității părintești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale întrucât au aplicabilitate doar în legătură cu drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, ceea ce înseamnă că textul nu poate fi extins la situația minorilor care au rezultat dintr-o legătură de concubinaj a părinților.

Se susține că este pusă sub semnul întrebării extinderea aplicabilității acestui text de lege cu privire la situația copiilor minori rezultați în afara căsătoriei părinților, în condițiile în care noul Cod civil nu are un capitol separat în legătură cu situația minorilor rezultați în afara căsătoriei, spre deosebire de vechiul Cod al familiei.

Autorul excepției arată că, deși există dispozițiile art. 263 și art. 265 din Codul civil, care ar putea să suplinească, eventual, lipsurile art. 403 din Codul civil, se ajunge, în fapt, la încălcarea principiului interesului superior al copilului prin existența unei reglementări legale discriminatorii.

Judecătoria Sectorului 3 București apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Aceasta arată că, potrivit dispozițiilor art. 48 alin. (3) din Constituția României, "copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie". Noul Cod civil, în Cartea a II-a "Despre familie", preia dispoziția constituțională în art. 260, cu titlul marginal "Egalitatea în drepturi a copiilor". Potrivit dispozițiilor acestui text, "copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie, precum și cu cei adoptați".

Reglementând căsătoria și desfacerea căsătoriei prin divorț, printre efectele divorțului, legiuitorul s-a preocupat și de cele cu privire la raporturile dintre părinți și copiii lor minori. Art. 397 și următoarele din Codul civil conțin dispoziții privitoare la exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, de către un singur părinte, de către alte persoane, locuința copilului după divorț, drepturile părintelui separat de copil etc.

În ceea ce privește raporturile dintre părinți și copii, este consacrată noțiunea de autoritate părintească, reprezentând ansamblul de drepturi și obligații părintești și care este, în principiu, exercitată în mod egal de ambii părinți, numai în interesul superior al copilului, până la data la care copilul dobândește capacitate deplină de exercițiu, chiar și atunci când părinții sunt divorțați. Dacă regula este aceea că părinții exercită în comun și în mod egal autoritatea părintească, legiuitorul a dispus și cu privire la exercitarea autorității părintești în caz de divorț, dar și cu privire la copilul din afara căsătoriei. Astfel, potrivit textului art. 504 Codul civil, "Dacă părinții sunt divorțați, autoritatea părintească se exercită potrivit dispozițiilor referitoare la efectele divorțului în raporturile dintre părinți și copii", iar potrivit art. 505 din Codul civil, "(1) În cazul copilului din afara căsătoriei a cărei filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți dacă aceștia conviețuiesc.

(2) Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile de la divorț. [...]"

Rezultă, din cele expuse, că legiuitorul a reglementat în mod egal exercitarea autorității părintești, atât în ceea ce privește copiii rezultați din căsătorie, cât și cei din afara căsătoriei, a prevăzut detaliat modul în care se exercită autoritatea părintească, precum și situațiile în care instanța de tutelă este chemată să stabilească modul de exercitare când părinții divorțați sau părinții copilului din afara căsătoriei nu se înțeleg, astfel că inclusiv dispozițiile art. 403 care se referă la modificare măsurilor luate cu privire la copiii din căsătorie ai căror părinți sunt divorțați, în cazul schimbării împrejurărilor care au dus la luarea acelor măsuri, sunt aplicabile și copiilor din afara căsătoriei.

Cum dispozițiile art. 403 din Codul civil nu contravin prevederilor art. 16 și art. 48 alin. (3) din Constituția României, instanța consideră că excepția invocată este neîntemeiată, opinând în sensul respingerii acesteia.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Acesta menționează dispozițiile art. 505 din Codul civil, ajungând la concluzia că situația copiilor din afara căsătoriei este reglementată în condiții de egalitate și cu respectarea principiului interesului superior al copilului, fără a se încălca vreo dispoziție constituțională dintre cele menționate în susținerile autorului excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În opinia acestuia, în realitate, în cazul de față este vorba de o problemă de interpretare și aplicare a legii. Or, asemenea aspecte nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea acesteia, asigură controlul de constituționalitate, interpretarea și aplicarea reglementărilor legale revenind instanțelor judecătorești.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 403 din Legea nr. 287/2009

privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 11 iulie 2011, dispoziții ce au următoarea redactare: "În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea cetățenilor în fața legii și art. 49 privind protecția copiilor și tinerilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în realitate, aspectele relevate nu se constituie într-o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci reprezintă chestiuni care țin de modul de interpretare și aplicare a legii. Or, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 126 alin. (3) din Constituție, numai instanțele judecătorești sunt competente a se pronunța asupra interpretării și aplicării legii, revenind Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de a unifica practica judiciară. Astfel, se observă că cele arătate în excepția de neconstituționalitate sunt aspecte a căror soluționare excedează competenței instanței constituționale, ceea ce și determină inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate ridicate.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 din Codul civil, excepție ridicată de Robert Florin Dumitru în Dosarul nr. 29.131/301/2012 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 mai 2013.