Decizia nr. 241/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (1) și

art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Constantin Ciuculescu în Dosarul nr. 2.304/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 86D/2013.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției de neconstituționalitate. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia în măsura în care se interpretează că promovarea judecătorilor de la instanțele militare se poate face doar la instanța militară imediat superioară, iar nu și la o instanță superioară civilă și că, pentru a putea participa la un concurs de promovare efectivă la o instanță civilă, judecătorul militar trebuie să solicite, în prealabil, transferul de la o instanță militară la una civilă. Arată, în acest sens, că o interpretare contrară nu ține cont de statutul judecătorilor militari și încalcă prevederile

art. 16 din Constituție, precum și deciziile Curții Constituționale nr. 866/2006 , nr. 375/2005, nr. 610/2007, nr. 785/2009 și nr. 1.038/2010. Or, judecătorii militari au același statut constituțional ca și judecătorii civili, iar prevederile de lege criticate instituie un privilegiu în favoarea judecătorilor de la instanțele civile. Totodată, apreciază că nu se poate reține punctul de vedere exprimat de Avocatul Poporului.

Susține, în continuare, că nu solicită completarea textelor de lege criticate, dar, potrivit Consiliului Superior al Magistraturii și Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorii militari se pot înscrie doar la concursul de promovare la instanțele militare.

În final, arată că, ulterior invocării excepției de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 4.606 din 8 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că judecătorii militari pot participa la concursul de promovare la o instanță superioară civilă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

În acest sens arată că art. 16 din Constituție nu se aplică în cauza de față, pentru că judecătorii militari au același statut ca și judecătorii civili. Mai arată că, pentru a promova la o instanță superioară civilă, judecătorii militari au posibilitatea de a se transfera la o instanță civilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.304/1/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) și

art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Constantin Ciuculescu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat de acesta împotriva Hotărârii nr. 191 din 15 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i s-a respins candidatura la examenul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor la Curtea de Apel Brașov.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate "nu țin seama de statutul de judecător/magistrat al judecătorilor militari și încalcă principiul egalității în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, prin tratamentul discriminator ce le este impus acestora la promovarea în funcții de execuție, prevederile art. 43 alin. (1) și

art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004

fiind neconstituționale în măsura în care se interpretează că promovarea judecătorilor de la instanțele militare se poate face doar la instanța militară imediat superioară, iar nu și la o instanță superioară civilă și că, pentru a putea participa la un concurs de promovare efectivă la o instanță civilă, judecătorul militar trebuie să solicite, în prealabil, transferul de la o instanță militară la una civilă."

În acest sens arată că instanțele militare sunt organizate și funcționează la fel ca instanțele civile, conform

Legii nr. 304/2004

privind organizarea judiciară și ale Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești. Instanțele militare sunt instanțe egale în grad, conform ierarhiei din cadrul acestora, cu instanțele corespunzătoare în grad din celelalte 15 curți de apel, iar judecătorii militari au grad profesional corespunzător judecătorilor instanțelor egale în grad din celelalte 15 curți de apel, așa cum rezultă din următoarele dispoziții de lege:

art. 1, 2, 35, 56 și 61 din Legea nr. 304/2004 ;

art. 4, 11 și 16 din Legea nr. 317/2004 ; art. 38, art. 43 alin. (1), art. 44 alin. (1) lit. b), art. 48 alin. (1), art. 52 alin. (1), art. 57 alin. (3) și

art. 105 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 ; art. 27, 28 și 28^2 din Codul de procedură penală.

Menționarea distinctă în

Legea nr. 304/2004

a instanțelor militare față de instanțele civile nu înseamnă că ele sunt parte a unui alt sistem judiciar decât cele civile, justiția fiind unică, ci este determinată de specificul lor, aceeași fiind și situația tribunalelor specializate civile, menționate distinct de celelalte tribunale civile, deși în aceste instanțe funcționează judecători cu același grad.

De altfel, potrivit

art. 105 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 , transferul judecătorilor și procurorilor militari se face la instanțe și parchete civile de grad egal.

Aceeași este situația și în cazul transferului unui judecător de la o instanță civilă la una militară de grad egal, după dobândirea calității de ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale, condiție cerută de

art. 32 din Legea nr. 303/2004 .

Astfel, calitatea de cadru militar activ a judecătorilor militari nu poate constitui o cauză de natură a conduce la respingerea cererii de participare la concurs.

Judecătorii militari au, ca și judecătorii care funcționează la o instanță civilă, statut constituțional de magistrat, prevăzut expres în art. 133 și 134 din Legea fundamentală. Statutul juridic constituțional al judecătorilor militari este identic cu cel al judecătorilor care funcționează la o instanță civilă în ceea ce privește incompatibilitățile stabilite de art. 125 alin. (3) din Constituție.

Judecătorul care își desfășoară activitatea la o instanță militară nu este, pe de-o parte, judecător, iar, pe de altă parte, ofițer activ, întrucât ar fi încălcate dispozițiile constituționale care reglementează incompatibilitățile, ci este judecător militar, înglobând în această unică funcție atât calitatea de judecător, cât și calitatea de ofițer activ, toate activitățile desfășurate decurgând strict din calitatea sa de judecător. Invocă în acest sens considerentele

deciziilor Curții Constituționale nr. 610/2007

și

nr. 375/2005 .

Mai invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, potrivit căreia promovarea judecătorilor de la instanțele militare se poate face doar la instanța militară superioară, iar nu și la o instanță superioară civilă. A mai stabilit instanța supremă că, pentru a putea participa la un concurs de promovare efectivă la o instanță civilă, judecătorul militar trebuie să solicite, în prealabil, transferul de la o instanță militară la una civilă.

Această jurisprudență a instanței supreme creează o situație profund inechitabilă și discriminatorie, întrucât, câtă vreme un judecător de la o instanță civilă poate participa la un concurs de promovare pentru o funcție de judecător militar la o instanță militară - deoarece condiția prevăzută la

art. 32 din Legea nr. 303/2004

- trebuie îndeplinită la data numirii în funcție, nu la data participării la concurs, un judecător militar de la o instanță militară nu poate participa la un concurs de promovare pentru o funcție de judecător la o instanță civilă decât dacă solicită, în prealabil, trecerea în rezervă și transferul la o instanță civilă.

În baza acestei jurisprudențe, niciun judecător militar nu ar putea accede la funcția de judecător la instanța supremă, decât dacă s-ar transfera în prealabil la o instanță civilă, ceea ce ar fi de neacceptat, cu atât mai mult cu cât această condiție nu îi este cerută unui procuror care se înscrie pentru concursul de promovare în funcția de judecător la această instanță, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 866/2006 .

Totodată, există posibilitatea ca unui judecător de la o instanță civilă care se înscrie, susține și este declarat admis la examenul de promovare la o instanță imediat superioară militară, să-i fie refuzată cererea de chemare în rândul cadrelor militare active în Ministerul Apărării Naționale, astfel că nu-și va putea valorifica rezultatul examenului în lipsa îndeplinirii condiției prevăzute la

art. 32 din Legea nr. 303/2004 . Nu aceeași este situația unui judecător de la o instanță militară care se înscrie, susține și este declarat admis la examenul de promovare la o instanță imediat superioară civilă, întrucât renunțarea la calitatea de cadru militar activ nu-i poate fi refuzată de ministrul apărării naționale, trecerea în rezervă putând să opereze până la data numirii în funcție prin promovare la o instanță imediat superioară civilă.

În concluzie, diferența de tratament între judecătorii care funcționează la o instanță civilă și cei care funcționează la o instanță militară, făcută de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Interpretând dispozițiile de lege criticate în sensul jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost adăugate două condiții negative pentru promovarea judecătorilor în funcții de execuție vacante, respectiv că promovarea judecătorilor de la instanțele militare se poate face doar la instanța militară imediat superioară, iar nu și la o instanță superioară civilă și că, pentru a putea participa la concursul de promovare efectivă la o instanță civilă, judecătorul militar trebuie să solicite, în prealabil, transferul de la instanța militară la o instanță civilă. Această discriminare este cu atât mai evidentă cu cât, potrivit dispozițiilor de lege criticate, judecătorii pot candida pentru promovare efectivă la oricare dintre instanțele pentru care s-au stabilit posturi vacante, indiferent de instanța la care funcționează.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că prevederile de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar susținerile autorului excepției țin mai ales de modul de aplicare a legii, de interpretarea dispozițiilor legale privind promovarea la instanțe/parchete, inclusiv pentru judecătorii de la instanțele militare.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În considerarea statutului juridic diferențiat al judecătorilor militari și civili nu se impune existența unei identități de tratament juridic, astfel încât reglementarea diferită a condițiilor de promovare în funcție a acestora nu aduce atingere principiului egalității în drepturi.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 43 alin. (1) și

art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, care au următorul cuprins:

- Art. 43 alin. (1): "Promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete.";

- Art. 44 alin. (1) lit. b): "Pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare judecătorii și procurorii care au avut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc următoarele condiții minime de vechime:

[...]

b) 6 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de curte de apel și procuror la parchetul de pe lângă aceasta;".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Autorul excepției - judecător la Tribunalul Militar Teritorial București - a depus cerere de înscriere la concursul de promovare la Curtea de Apel Brașov, cerere respinsă prin Hotărârea nr. 21 din 28 februarie 2012 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 25 martie 2012. Împotriva acestei hotărâri, autorul excepției a formulat contestație la Consiliul Superior al Magistraturii - Secția pentru judecători, contestație respinsă prin Hotărârea nr. 134 din 7 martie 2012.

Ulterior, autorul excepției a contestat la Plenul Consiliului Superior al Magistraturii Hotărârea nr. 134 din 7 martie 2012, pronunțată de Secția pentru judecători, contestația fiind respinsă prin Hotărârea nr. 191 din 15 martie 2012. Prin această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit că promovarea judecătorilor de la instanțele militare se poate face doar la instanța militară imediat superioară, iar nu și la o instanță superioară civilă și că, pentru a putea participa la un concurs de promovare efectivă la o instanță civilă, judecătorul militar trebuie să solicite, în prealabil, transferul de la o instanță militară la una civilă.

Împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 191 din 15 martie 2012, autorul excepției a formulat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ, recurs în cadrul căruia a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (1) și

art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004 .

Dispozițiile de lege criticate stabilesc condițiile de participare la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție la instanțele sau parchetele imediat superioare, fără a face distincție după funcționarea acestor judecători la instanțe civile sau la instanțe militare.

Însă, astfel cum susține autorul excepției de neconstituționalitate, potrivit interpretării date acestor dispoziții de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ, judecătorii militari se pot înscrie doar la concursul de promovare la instanța imediat superioară, adică la cea militară, iar nu la una civilă.

Autorul excepției de neconstituționalitate solicită Curții Constituționale să admită excepția și să constate că dispozițiile art. 43 alin. (1) și

art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004

sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că promovarea judecătorilor de la instanțele militare se poate face doar la instanța militară imediat superioară, iar nu și la o instanță superioară civilă și că, pentru a putea participa la un concurs de promovare efectivă la o instanță civilă, judecătorul militar trebuie să solicite, în prealabil, transferul de la o instanță militară la una civilă. Prin urmare, critica autorului excepției de neconstituționalitate vizează aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii, acesta fiind nemulțumit, în realitate, de modul în care Consiliul Superior al Magistraturii și, ulterior, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ au interpretat și aplicat, în cazul său, dispozițiile de lege criticate.

Or, în conformitate cu art. 142 din Constituție, Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției, iar, potrivit

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională asigură controlul de constituționalitate a legilor, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției.

Așadar, Curtea constată că nu intră sub incidența controlului de constituționalitate aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor judecătorești. Așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 93 din 11 mai 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 8 septembrie 2000, "interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite. [...] Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii. Decizia de interpretare pronunțată în asemenea cazuri nu este extra lege și, cu atât mai mult, nu poate fi contra legem".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (1) și

art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Constantin Ciuculescu în Dosarul nr. 2.304/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 mai 2013.