Decizia nr. 313/2013
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Legii nr. 109/2012 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 59/2011 29 iunie 2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Leg…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Maria Ricinschi în Dosarul nr. 3.921/103/2011 al Curții de Apel Bacău - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 113D/2013.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 1.264/2011, nr. 214/2012 și nr. 1.010/2012.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 21 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3.921/103/2011, Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de intimata reclamantă Maria Ricinschi într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva deciziei de revizuire a pensiei.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3)-(5), art. 124 alin. (3), art. 126 alin. (1) și art. 115 alin. (6).
În acest sens, susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, fiind contrare principiului independenței judecătorilor, în componenta sa instituțională, care vizează întregul sistem judiciar din care face parte și personalul auxiliar. Deși grefierii și personalul auxiliar au statutul lor, care nu este prevăzut în Constituție, și deși nu există pentru aceștia o prevedere constituțională similară celei vizând independența judecătorilor, este evident că activitatea personalului auxiliar susține înfăptuirea justiției de către judecători și că activitatea grefierilor este indispensabilă realizării justiției.
Potrivit autorului excepției de neconstituționalitate, eliminarea pensiei de serviciu a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea încalcă:
- prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție, deoarece neasigurarea condițiilor necesare pentru garantarea independenței justiției prin măsuri pozitive adoptate de către celelalte două puteri ale statului înseamnă nesocotirea principiului statului de drept, de către aceste două puteri;
- prevederile art. 1 alin. (4) din Constituție, deoarece puterea judecătorească nu își mai poate asigura mijloacele pentru a beneficia de garanția independenței;
- prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece legiuitorul a încălcat obligația de a respecta Constituția, supremația sa și a legilor;
Totodată, arată că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011
afectează regimul instituțiilor fundamentale ale statului, și anume instanțele judecătorești, iar
de aprobare a acesteia este lovită de aceleași vicii de neconstituționalitate.
În sensul celor mai sus arătate, invocă jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, iar, pentru rațiuni similare celor constatate de Curtea Constituțională prin
referitoare la consilierii Curții de Conturi, ar trebui admisă și prezenta excepție de neconstituționalitate referitoare la personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă opinează în sensul că prevederile de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, și ale
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3)-(5) privind statul de drept, art. 124 alin. (3) privind independența judecătorilor, art. 126 alin. (1) privind realizarea justiției și art. 115 alin. (6) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
I. Cu privire la critica de neconstituționalitate extrinsecă, potrivit căreia
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011
încalcă prevederile constituționale ale art. 115 alin. (6), deoarece afectează regimul instituțiilor fundamentale ale statului, și anume instanțele judecătorești, iar
de aprobare a acesteia este lovită de aceleași vicii de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011
a instituit o nouă procedură administrativă de calcul al pensiei ce a urmărit stabilirea cât mai echitabilă și justă a pensiilor persoanelor menționate în dispozițiile
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 , printre care și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Referitor la sensul dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, Curtea Constituțională a statuat prin
Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, că ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin.
Prin urmare,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011
nu afectează regimul instanțelor judecătorești, ci, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 486 din 10 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 8 august 2012, acest act normativ cuprinde dispoziții de natură procedurală prin care se reglementează procedura recalculării pensiilor și modul de calcul al drepturilor de pensie, ținând cont de specificul situațiilor categoriilor socioprofesionale.
II. Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă referitoare la încălcarea unor principii și drepturi fundamentale prin eliminarea pensiilor de serviciu, Curtea reține că s-a pronunțat prin
Decizia nr. 1.481 din 8 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 ianuarie 2012, prin
Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011,
Decizia nr. 1.359 din 13 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, și
Decizia nr. 1.285 din 29 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 23 noiembrie 2011.
Prin
Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 433 din 28 iunie 2010, s-a constatat, în esență, că "pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, "ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia". Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială "nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție [...]. Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita".
Totodată, Curtea a statuat că "partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de «bun», ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii".
Curtea Constituțională a constatat că "eliminarea pensiilor de serviciu reglementată de
nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă, această sarcină fiind suportată de cvasimajoritatea personalului angajat în domeniul public care beneficia de astfel de pensii în egală măsură (spre deosebire de cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, 2005, precitată). Ajustarea dictată de principiul contributivității nu numai că elimină un beneficiu suplimentar acordat unor angajați ai statului, dar îi integrează pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodată, conform jurisprudenței Curții, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă [...]; or, în cauza de față, nu se pune o atare problemă, pensia contributivă nefiind în niciun fel afectată sau restrânsă".
Totodată, prin
Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea a statuat: "cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil".
De asemenea, așa cum a constatat Curtea prin
Decizia nr. 214 din 13 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, "un argument suplimentar în sensul convenționalității măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie și Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunțată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, 45.587/11 și nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timaf2 r, Edita Tanko, Maf2 rta Molnaf2 r și Lucia Ghețu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești în pensii contributive, în temeiul
Legii nr. 119/2010 , este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeași convenție, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menționată, Curtea de la Strasbourg a preluat, astfel, raționamentul Curții Constituționale, statuând că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 și 42) și constituie o modalitate de a echilibra bugetul și de a corecta diferențele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate (paragraful 44)."
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea art. 124 alin. (3) privind independența judecătorilor și art. 126 alin. (1) privind realizarea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești, Curtea constată că și acestea sunt neîntemeiate, deoarece eliminarea pensiei de serviciu a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu încalcă principiul independenței judecătorilor, în componenta sa instituțională, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea neavând un statut constituțional similar magistraților.
Având în vedere toate acestea, Curtea constată că nu poate reține nici pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, privind statul de drept și, respectiv, obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor. Așa cum a reținut și Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 7 februarie 2012, sus-menționată, statele părți la Convenție se bucură de o marjă de apreciere destul de mare atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale (paragraful 41) și că reforma sistemului de pensii a avut la bază rațiuni obiective prezentate la adoptarea
Legii nr. 119/2010 , și anume contextul social actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii (paragraful 42).
În final, Curtea constată că dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituție referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat nu au legătură cu reglementarea criticată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Ricinschi în Dosarul nr. 3.921/103/2011 al Curții de Apel Bacău - Secția I civilă și constată că dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 18 iunie 2013.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.