Încheiere · Curtea de Apel Bucuresti-Secția a Ix a Civilă Si Pt. Cauze Privind Prop. Intelectuală

Încheierea din 19 iunie 2012

privind soluționarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România și Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011

prezumat în vigoare

Data actului
19 iunie 2012
Emitent
Curtea de Apel Bucuresti-Secția a Ix a Civilă Si Pt. Cauze Privind Prop. Intelectuală
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 510 din 13 august 2013
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 11.029 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Dosar Nr. 9.859/2/2011

Curtea constituită din:

Președinte - Melania Stanciu

Judecător - Bianca Antoaneta Scrob

Grefier - Mihaela Lăcătușu

Pe rol se află judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România și Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011 emise de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 24 octombrie 2011.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România, prin avocat Dimofte Gabriela, cu împuternicire avocațială seria GL nr. 013110/2012, și apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, prin avocat Andreea Strătulă și prin avocat R. Bîrlog, fără împuternicire avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul apelantei UPFR arată că la data de 10 aprilie 2012 apelanta ADPFR a depus înscrisuri și solicită ca această parte să precizeze dacă reprezintă o prelucrare a playlisturilor din 2010 sau din anul 2011.

Apărătorul apelantei ADPFR precizează că înscrisurile depuse la termenul de judecată din data de 10 aprilie 2012 reprezintă o prelucrare a playlisturilor din 2010.

Curtea ia act de precizările apărătorului apelantei ADPFR în sensul că acestea reprezintă o prelucrare a playlisturilor din 2010.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererilor de apel.

Apărătorul apelantei ADPFR solicită admiterea apelului promovat împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011 emise de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 24 octombrie 2011, astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de arbitraj astfel cum a fost formulată de partea pe care o reprezintă.

Arată că partea pe care o reprezintă a depus cererea de arbitraj, prin care a solicitat soluționarea acestei cereri, în conformitate cu dispozițiile

art. 131^2 din Legea nr. 8/1996 .

Mai arată că UPFR, în conformitate cu același art. 131^2 coroborat cu

art. 133 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 , a învestit Completul arbitral cu soluționarea unei cereri de arbitraj având ca obiect stabilirea criteriilor de repartizare a remunerațiilor pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune cuvenite organismului beneficiar ADPFR și comisionul datorat colectorului unic UPFR, pentru gestiunea colectivă obligatorie a acestor fonograme, pentru anul 2011.

Susține că temeiul legal invocat de Completul de arbitraj pentru judecarea cererilor de arbitraj nu este incident în cauza dedusă judecății.

Precizează că acest arbitraj s-a referit la gestiunea colectivă obligatorie și invocă

Decizia ORDA nr. 104/2005

și arată că se referă la

art. 123^1 lit. f din Legea nr. 8/1996 .

Susține că în mod greșit Completul de arbitraj a constatat că este legal învestit și are competența de a soluționa cererile de arbitraj formulate de partea pe care o reprezintă și de către UPFR, în temeiul

art. 133 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 . Precizează că acest articol se referă numai la gestiunea colectivă facultativă și nu la gestiunea colectivă, cum este cazul de față.

În ce privește motivul de apel care se referă la probe, respectiv la prelucrarea playlisturilor, susține că acestea nu reflectă utilizarea reală a fonogramelor, întrucât acestea se referă la fonograme de comerț, fonograme publicate în scop comercial, videograme, muzică special creată, iar cererea de arbitraj se referea numai la fonograme de comerț.

Precizează că playlisturile UPFR sunt prelucrări proprii, pentru care partea pe care o reprezintă are dubii, și susține că sunt viciate datorită faptului că nu s-a făcut distincție între fonograme, videograme, muzică special creată și nici între titularii de drepturi conexe producători de fonograme, titularii de drepturi conexe producători de videograme și titularii de drepturi conexe organisme de televiziune.

Mai arată că 26 de posturi cumulează încasări de la televiziunile generaliste, ceea ce reprezintă doar 0,86%.

De asemenea, arată că a fost stabilit comisionul de colectare fix la 7% și susține că ar fi trebuit să fie stabilit un comision de colectare de maximum 7%.

Totodată, invocă Protocolul privind desemnarea colectorului unic al remunerației cuvenite titularilor de drepturi pentru retransmiterea prin cablu, prin care UPFR s-a angajat să realizeze această activitate cu un comision de 2%.

Solicită instanței să aibă în vedere deciziile ORDA depuse la dosarul cauzei.

Fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.

Apelanta UPFR, printr-un apărător, solicită respingerea apelului formulat de apelanta ADPFR.

Arată că apelanta ADPFR a solicitat inițial acordarea unui procent de 20% din sumele colectate și tot prin cererea de arbitraj invoca un procent de 32,37%. Prin întâmpinarea la cererea de arbitraj, ADPFR a solicitat 7,65% și 44,34% din totalul sumelor colectate de UPFR. În apel, apelanta ADPFR solicită acordarea unui procent de 20%, precum și 7,65%.

Arată că apelanta ADPFR a prelucrat parțial playlisturile a 24 de posturi TV, respectiv 11 posturi aparțin postului public de televiziune - TVR, 3 posturi care difuzează genul muzical folclor - Taraf TV, ETNO și FAVORIT, 8 posturi generaliste și două posturi locale.

Precizează că partea pe care o reprezintă a depus la dosarul de arbitraj prelucrările a 65 de televiziuni care au colectat remunerații aferente anului 2010. Arată că ADPFR nu s-a raportat la totalul de timp utilizat de aceste posturi de televiziune și susține că trebuie luat în calcul întregul procent de muzică difuzată pe un canal de televiziune. Susține că există fonograme ale nemembrilor organismelor de gestiune colectivă, care își pot revendica drepturile. Prin înlăturarea acestor fonograme, care nu aparțin niciunui organism de gestiune colectivă, timpul total de muzică la care UPFR ar trebui să se raporteze s-a diminuat.

Mai arată că cele două televiziuni locale prelucrate de ADPFR au achitat o sumă foarte mică de bani și susține că trebuie avut în vedere atât timpul total de minute difuzate pe un post de televiziune, cât și remunerația plătită. La prelucrarea depusă la termenul de judecată din data de 10 aprilie 2012, apelanta ADPFR și-a însușit în repertoriul propriu aproximativ 2 milioane de secunde din fonograme aflate în divergență.

Arată că repertoriul ADPFR nu este difuzat pe posturile TV Prima, Acasă, Romantica. În anul 2010, din cele 679.000 de secunde difuzate din repertoriul ADPFR, 561.000 de secunde se regăsesc numai în programele SRTV.

Apelanta UPFR, printr-un alt apărător, arată că cererea apelantei ADPFR de stabilire a formei finale a Protocolului privind stabilirea modalității de repartizare între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme a remunerației cuvenite pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune este inadmisibilă și susține că prin arbitraj nu se poate stabili Protocolul.

De asemenea, solicită respingerea criticii apelantei ADPFR privind anularea Hotărârii arbitrale apelate, considerând că prin aceasta nu s-au încălcat dispozițiile

art. 131^2 din Legea nr. 8/1996 .

Totodată, solicită respingerea criticii privind faptul că unul dintre arbitri trebuie să fie recuzat, ca neîntemeiată. Susține că motivele invocate de apelanta ADPFR în susținerea acestei critici nu se încadrează în niciuna dintre dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă, iar conform dispozițiilor art. 29 din Codul de procedură civilă invocarea unui pretins motiv de recuzare a unui arbitru din completul care a pronunțat hotărârea arbitrală atacată este tardivă.

În ceea ce privește critica apelantei ADPFR, referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 133 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 , arată că acest articol nu pune în discuție natura gestiunii colective a drepturilor conexe aparținând producătorilor de fonograme, iar Completul de arbitri a reținut că remunerațiile supuse împărțirii între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme sunt colectate potrivit Metodologiei publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin

Decizia ORDA nr. 104/2005 , potrivit căreia remunerațiile cuvenite producătorilor de fonograme sunt supuse gestiunii colective obligatorii.

Cu privire la criticile ADPFR privind cuantumul comisionului de colectare stabilit de completul arbitral, solicită respingerea acestora ca nefondate, arătând că, apreciind asupra costurilor activității de colectare a remunerațiilor datorate de organismele de televiziune pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a reproducerilor acestora, completul arbitral a stabilit un comision fix de 7% din sumele colectate și susține că cheltuielile reale efectuate de UPFR se ridică la nivelul de 10,84% din totalul încasărilor de la organismele de gestiune colectivă.

Apelanta UPFR printr-un alt apărător precizează că partea pe care o reprezintă repartizează remunerații pentru drepturile propriilor membri și pentru nemembri.

Mai arată că se reține comisionul fix anterior repartizării remunerațiilor din sumele titularilor de drepturi.

În ce privește apelul incident, solicită admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii arbitrale apelate, prin obligarea ADPFR la plata sumei de 102.506,25 lei, reprezentând cheltuieli de arbitraj efectuate de UPFR.

Cu cheltuieli de judecată, pe cale separată.

Apărătorul apelantei ADPFR solicită respingerea cererii de apel formulate de apelanta UPFR, având în vedere dispozițiile art. 274 din Codul de procedură civilă.

Precizează că rapoartele de monitorizare nu au fost admise de către completul de arbitraj. Susține că singurele probe au fost prelucrările de pe playlisturi făcute de apelanta UPFR.

CURTEA,

Pentru a da posibilitatea depunerii de note scrise, urmează a dispune amânarea pronunțării cauzei.

DISPUNE:

Amână pronunțarea cauzei la data de 26 iunie 2012.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2012.

PREȘEDINTE,
MELANIA STANCIU
Judecător,
Bianca Antoaneta Scrob
Grefier,
Mihaela Lăcătușu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.