Decizia nr. 396/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Constantin Popa în Dosarul nr. 763/54/2012 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 335D/2013 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde partea Agenția Națională pentru Integritate, prin domnul consilier juridic Dragoș Vaida, cu delegație depusă la dosar. Se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții prezente.

Reprezentantul Agenției Naționale de Integritate susține respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată, în acest sens, că asupra soluției juridice de principiu reglementate de

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, de pildă, prin

Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011 , reținând că incompatibilitățile stabilite de legea criticată nu îngrădesc accesul liber la activitatea economică și nici nu restrâng exercițiul vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale, constatând, în concluzie, conformitatea dispozițiilor examinate cu normele fundamentale.

Având cuvântul asupra excepției de neconstituționalitate, reprezentantul Ministerului Public susține că incompatibilitățile prevăzute de

Legea nr. 161/2003 , inclusiv cea stabilită de art. 87 alin. (1) lit. g), reprezintă garanții ale exercitării cu imparțialitate a funcției publice, astfel cum se arată și în jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

În concluzie, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 763/54/2012, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (3), art. 37, 40, 45 și ale art. 53 din Constituție.

În opinia sa, incompatibilitatea stabilită de

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

dintre funcția de primar - în cazul său - și calitatea acestuia de comerciant persoană fizică duce la îngrădirea dreptului de a fi ales, a dreptului la libera alegere a profesiei, a libertății economice, precum și a libertății de asociere, fără a fi întrunite condițiile limitativ și expres prevăzute de art. 53 din Legea fundamentală. Desfășurarea, în calitate de membru al unei întreprinderi familiale, a unor activități cu specific agricol, constând în cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase, și desfacerea unor asemenea produse nu pot fi asimilate cu activitatea unui comerciant ca și activitate profesională permanentă, având în vedere definiția dată de

art. 2 lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008

privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale: "întreprindere familială - întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa."

Or, îngrădirea drepturilor constituționale invocate nu se justifică întrucât nu servește protejării niciuneia dintre valorile sau situațiile reglementate de art. 53 din Constituție (apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav). Totodată, măsura restrângerii trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Reglementând incompatibilitatea dintre cele două funcții, legiuitorul a urmărit transpunerea în legislația internă a principiului transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, respectiv transparență în modul de administrare și utilizare a bunurilor publice, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, fără a se putea pune în discuție restrângerea vreunui drept sau a vreunei libertăți fundamentale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Dispozițiile

art. 87 din Legea nr. 161/2003

stabilesc categoriile de funcții și activități care sunt incompatibile cu statutul de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean, incompatibilitatea reglementată la alin. (1) lit. g) al textului menționat referindu-se la calitatea de comerciant persoană fizică.

Incompatibilitățile au menirea de a asigura transparența funcției publice, constituie un important instrument de prevenire a corupției și o garanție a exercitării cu imparțialitate a funcției publice, iar activitatea de comerciant, fie ea exercitată și de o persoană fizică, poate fi susceptibilă de premisele încălcării principiilor urmărite de legiuitor prin instituirea incompatibilităților.

Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 16 alin. (3) din Constituție, Guvernul apreciază că nu este întemeiată, întrucât textul de lege criticat nu conține norme discriminatorii, aplicându-se în mod egal tuturor celor vizați de ipoteza lor. Pe de altă parte, potrivit normei constituționale invocate, funcțiile și demnitățile publice pot fi ocupate doar "în condițiile legii". Or, incompatibilitățile fiind stabilite de legiuitor în mod justificat, în scopul de a se evita un posibil conflict de interese, rezultă că nu se poate susține că incompatibilitatea prevăzută de

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

îngrădește accesul persoanei la o activitate economică și la libera inițiativă și nici dreptul la asociere, deoarece funcția de primar trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a stabilit pentru accesul și exercitarea funcției publice.

Prin urmare, nu poată fi constatată nici încălcarea art. 53 din Constituție, deoarece nu se poate reține restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale.

De altfel, în acest sens s-a mai pronunțat Curtea Constituțională prin

deciziile nr. 225 din 15 februarie 2011

și nr. 1.076 din 14 iulie 2011.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Incompatibilitatea stabilită prin dispozițiile legale criticate reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice. Prin urmare, activitatea primarilor și viceprimarilor, precum și a președinților și vicepreședinților consiliilor județene trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora, astfel că nu se poate susține încălcarea dreptului de asociere și a libertății economice, consacrate de art. 40 și, respectiv, art. 45 din Constituție.

Textul de lege criticat nu aduce atingere nici principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât aceasta se aplică în mod nediscriminatoriu persoanelor aflate în ipoteza normei legale.

Cât privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constituție, Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi reținută, deoarece ar fi contrar moralei publice ca o anumită categorie de persoane să aibă, în virtutea funcției publice pe care o exercită, o influență asupra economiei de piață, fiind în situația unui conflict de interese.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, având următorul cuprins:

- Art. 87 alin. (1) lit. g): "(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...)

g) calitatea de comerciant persoană fizică."

Normele constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (3), referitoare la egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea, în condițiile legii, a funcțiilor și demnităților publice, civile sau militare, ale art. 37 - Dreptul de a fi ales, ale art. 40 - Dreptul de asociere, ale art. 45 - Libertatea economică și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției nu au mai fost supuse, în mod distinct, analizei Curții Constituționale.

Cu toate acestea, problema incompatibilităților privind aleșii locali a mai fost examinată în jurisprudența constituțională.

Astfel, prin

Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011, Curtea, analizând conformitatea dispozițiilor

art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003

față de exigențele impuse de prevederile art. 36, 37, 41 și ale art. 53 din Constituție, a reținut că incompatibilitatea reglementată de textul de lege criticat nu are ca efect îngrădirea alegerii profesiei sau a locului de muncă, de vreme ce activitatea primarilor și viceprimarilor, precum și a președinților și vicepreședinților consiliilor județene trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora. Curtea a constatat că incompatibilitatea stabilită prin dispozițiile legale criticate reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice.

În continuare, Curtea a observat, cu același prilej, că încetarea mandatului intervine în temeiul legii, în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție.

Tot astfel, prin

Decizia nr. 1.484 din 10 noiembrie 2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, Curtea a arătat că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit Constituției, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public.

Având în vedere motivele de neconstituționalitate expuse de autorul prezentei excepții, Curtea constată că argumentele reținute în jurisprudența sa în materie, la care s-a făcut mai sus referire, își mențin valabilitatea și în cauza de față.

În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 16 alin. (3) din Constituție, referitoare la principiul egalității de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea, în condițiile legii, a funcțiilor și demnităților publice, civile sau militare, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu sunt de natură a afecta acest principiu constituțional. Demnitățile și funcțiile publice se exercită în condițiile legii, iar acestea vizează în egală măsură pe toți cei aflați într-o atare situație, fără deosebire pe criterii de gen.

Autorul excepției invocă, totodată, dreptul de asociere, prevăzut de art. 40 din Constituție, în contextul în care, datorită incompatibilității stabilite de

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 , apreciază că îi este îngrădit dreptul său de a se asocia într-o întreprindere familială în scopul desfășurării unor activități agricole. Or, art. 40 din Constituție vizează dreptul cetățenilor de a se asocia în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere, prin acestea înțelegânduse forme de asociere legale prin care cetățenii își pot exercita drepturile politice. Prin urmare, Curtea constată că art. 40 din legea fundamentală nu are incidență în cauză.

Autorul excepției vizează, în realitate, dreptul unei persoane de a înființa/a se asocia într-o societate cu scop comercial și/sau lucrativ, drept ce se subsumează libertății economice, prevăzute de art. 45 din Constituție. Potrivit acestor norme, însă, accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate sub condiția respectării cadrului normativ incident. Dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 , prin cazul de incompatibilitate pe care îl reglementează, conțin o astfel de condiție specială, ce nu permite exercitarea simultan, de către aceeași persoană, a unei funcții sau demnități publice și a unei activități economice în calitate de comerciant persoană fizică. Opțiunea aparține în exclusivitate destinatarului normei, iar în funcție de această opțiune poate exercita ori activitatea economică în calitate de comerciant persoană fizică, în condițiile legislației în materie, ori funcția sau demnitatea publică, supunându-se regimului juridic reglementat în acest sens. Prin urmare, criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 45 din Legea fundamentală nu sunt întemeiate.

Nefiind constatată nicio restrângere a exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale, Curtea arată că nici pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 53, invocate în motivarea excepției, nu poate fi reținută.

În motivarea excepției, autorul acesteia susține că activitatea cu specific agricol, constând, în principal, în cultivarea plantelor agricole și, eventual, desfacerea produselor agricole, pe care o desfășoară în calitate de membru al unei întreprinderi familiale nu poate fi încadrată în sfera activităților comerciale, deoarece nu are caracter permanent, astfel încât nici întreprinzătorul nu poartă calitatea de comerciant persoană fizică. Dispozițiile

art. 2 lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008

privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, invocate în sprijinul acestor susțineri, definesc noțiunea de "întreprindere familială" ca fiind acea "întreprindere economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa".

Or, Curtea observă că, potrivit art. 2 lit. f) din același act normativ, "întreprinderea economică" reprezintă "activitatea economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forță de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice și informație, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege." La rândul său, activitatea economică este descrisă, în contextul ordonanței de urgență menționate, la art. 2 lit. a), ca fiind "activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit." Coroborând toate aceste noțiuni, nu se poate afirma de plano că membrul unei întreprinderi familiale nu are calitatea de comerciant persoană fizică. Desigur, calificarea de facto a unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată de la caz la caz, de către instituțiile/autoritățile competente, în funcție de coordonatele cuprinse în legislația de drept comun ( art. 3 din Legea nr. 287/2009

privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011 și

art. 6 din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011).

Dincolo de particularitățile oricărei situații de fapt, ce sunt supuse, în final, analizei instanței judecătorești, Curtea conchide că prevederile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 , stabilind incompatibilitatea dintre funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean și calitatea acestuia de comerciant persoană fizică, instituie o garanție a exercitării funcției publice în condiții de imparțialitate și transparență decizională, obiectiv ce urmărește protejarea interesului public constând în apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Popa în Dosarul nr. 763/54/2012 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 octombrie 2013.