Decizia nr. 428/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și ale

Legii nr. 293/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Paula Selig în Dosarul nr. 8.329/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 388D/2013.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegație depusă la dosar. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 469D/2013, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , excepție ridicată de Vasile Ardelean în Dosarul nr. 1.829/2/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, precum și în Dosarul nr. 470D/2013, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , excepție ridicată de Ioan Olar în Dosarul nr. 2.628/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, consilierul juridic Mihaela Ionescu, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc autorii excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității este de acord cu măsura conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 469D/2013 și nr. 470D/2013 la Dosarul nr. 388D/2013, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 8.329/2/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și ale

Legii nr. 293/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Excepția a fost ridicată de Paula Selig într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatare întemeiată pe

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 .

Prin Încheierea din 4 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.829/2/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Excepția a fost ridicată de Vasile Ardelean cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței nr. 6.486 din 7 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatarea calității de lucrător al Securității.

Prin Sentința civilă nr. 1.894 din 10 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.628/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Excepția a fost ridicată de Ioan Olar într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatarea calității de lucrător/colaborator al Securității.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, încălcarea gravă a prezumției de nevinovăție, deoarece prevederile de lege criticate, prin art. 2 lit. a), au un caracter general, nepermițând individualizarea noțiunii de lucrător al Securității. În același timp, prevederile

art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

creează premisele unei forme de răspundere morală și juridică pentru simpla participare la activitatea fostelor servicii de informații, fără a lua în considerare faptul că ofițerii de informații au desfășurat activități în cadrul atribuțiilor de serviciu, conforme dispozițiilor legale.

Prevederile de lege criticate instituie forme de vinovăție colectivă și retroactivă, deoarece vizează activități care au avut loc cu 45 de ani în urmă, prevăzute de legislația din acea perioadă și care, fiind desfășurate în scopul apărării siguranței naționale, nu pot fi incriminate în prezent.

În același timp, stabilirea unor atribuții jurisdicționale pentru Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, subordonat unor scopuri politice, instituie posibilitatea acestei autorități de a se substitui instanțelor judecătorești. Astfel, Consiliul nu funcționează doar ca o autoritate administrativă autonomă, ci exercită o jurisdicție specială, în cadrul căreia selectează, evaluează și administrează documente desprinse din contextul general al faptelor și actelor normative sub incidența cărora s-au petrecut și constituie "probe", pe baza cărora decide, în rol de primă instanță, asupra vinovăției persoanei verificate. Aceste probe sunt prezentate ulterior instanței judecătorești, spre confirmare sau infirmare.

De asemenea, consideră că, pe parcursul acestei proceduri, se îngrădește dreptul persoanei verificate la apărare în fața Colegiului Consiliului, încălcându-se, astfel, principiul contradictorialității dezbaterilor.

Totodată, prin introducerea unei acțiuni în constatare, în absența unui mandat și fără a avea o legitimare procesuală activă, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității se subrogă în dreptul persoanei vătămate de a avea acces liber la justiție pentru apărarea directă a drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime și se substituie instituției Avocatul Poporului. Pe de altă parte, prevederile

art. 1 alin. (7) și (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

sunt neconstituționale, deoarece dau dreptul persoanei care consideră că i-au fost încălcate drepturile să ceară stabilirea calității de lucrător al Securității, pe lângă stabilirea identității ofițerului și deconspirarea acestuia.

Arată, de asemenea, că prevederile de lege criticate instituie în sarcina instanței de contencios administrativ judecarea unor "acțiuni străine de competența sa materială". Calitatea de "lucrător al Securității" trebuie stabilită, identificată și analizată din punctul de vedere al actelor materiale și al activității de tip militar, supusă regimului ordinelor și regulamentelor militare, depunerii unui jurământ militar și structurată pe o ierarhie și acte de comandă, nesupuse jurisdicției de contencios administrativ.

În fine, desemnarea, inițial, a Tribunalului București - Secția contencios administrativ și, ulterior, a Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ, ca unică instanță judecătorească competentă în ceea ce privește acțiunile în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, este neconstituțională, de vreme ce adeverințele prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 din ordonanța de urgență pot fi contestate, de orice persoană interesată, în fața instanței de contencios administrativ competente teritorial. Pe de altă parte, persoanei verificate i se îngrădește posibilitatea exercitării dreptului la apărare în fața unei instanțe de judecată apropriate de domiciliul său. Se creează, totodată, o inegalitate de tratament juridic, contrară dispozițiilor art. 16 din Constituție.

În susținerea criticii de neconstituționalitate, este invocată

Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 .

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

urmărește scopul de deconspirare a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de fosta Securitate, și nu stabilirea vreunei răspunderi juridice, iar procedura de judecată întemeiată pe acest act normativ respectă principiile oralității, contradictorialității, publicității și dreptului la apărare. Instanța judecătorească reține, de asemenea, că prevederile de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare și nu încalcă principiul neretroactivității legii, întrucât efectele atribuirii calității de "lucrător al Securității" se produc numai pentru viitor.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, sens în care invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 530 din 9 aprilie 2009

și nr. 436 din 15 aprilie 2010.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența, în materie, a Curții Constituționale, de exemplu,

deciziile nr. 672 din 26 iunie 2012 ,

nr. 159 din 23 februarie 2012 ,

nr. 1.252 din 22 septembrie 2011

și

nr. 45 din 20 ianuarie 2011 . Apreciază că modul în care se realizează cunoașterea adevărului istoric este clar detaliat prin actul normativ criticat, pentru cazurile și condițiile acolo prevăzute fiind instituite norme de procedură (în special, cele ce guvernează acțiunea în fața instanței judecătorești și calea de atac) ce se conformează pe deplin cerințelor europene și constituționale privind accesul la justiție, respectiv prezumția de nevinovăție.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care arată că actul normativ criticat urmărește deconspirarea prin consemnarea publică, fără să promoveze răspunderea juridică și politică și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală ori juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prevederile art. 2 din ordonanța de urgență, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată de instanța judecătorească drept lucrător sau colaborator al Securității, nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calități se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale.

Totodată, în cadrul acțiunii în constatare promovate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pârâtul nu trebuie să își demonstreze nevinovăția, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunțe soluția. De altfel,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 1.483 din 10 noiembrie 2009 , nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, nr. 436 din 15 aprilie 2010, nr. 760 din 7 iunie 2011, nr. 1.415 din 20 octombrie 2011, nr. 455 din 8 mai 2012 și nr. 159 din 12 martie 2013.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, și

Legea nr. 293/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, art. 22 privind dreptul la viață, integritate fizică și psihică, art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 54 privind fidelitatea față de țară, art. 55 privind apărarea țării, art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 58 alin. (1) privind numirea și rolul Avocatului Poporului, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției și art. 126 privind instanțele judecătorești.

De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege, art. 8 - Dreptul la respectarea vieții private și de familie, art. 9 - Libertatea de gândire, de conștiință și de religie, art. 10 - Libertatea de exprimare, art. 14 - Interzicerea discriminării și art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

1. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" cuprinse în

art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

sunt neconstituționale. În aceste condiții, Curtea constată că, în cauza de față, sunt incidente dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit anterior sesizării Curții, excepția cu acest obiect urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

2. Totodată, Curtea reține că celelalte prevederi legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituționalitate asemănătoare.

Astfel, Curtea a statuat, ca apreciere generală, că, față de

Legea nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, declarată neconstituțională prin

Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , aprobată prin

Legea nr. 293/2008 , a produs o modificare substanțială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securității. Curtea a reținut că actul normativ criticat urmărește deconspirarea prin consemnarea publică a acestor persoane, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, și

Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

De asemenea, Curtea a statuat că prevederile art. 2 din ordonanța de urgență criticată, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată de instanța judecătorească drept lucrător sau colaborator al Securității, nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calități se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010).

În continuare, Curtea a constatat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

a realizat o reconfigurare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca autoritate administrativă autonomă, a cărei existență se întemeiază pe dispozițiile art. 116 alin. (2) și art. 117 alin. (3) din Legea fundamentală. Această autoritate este lipsită de atribuții jurisdicționale, iar actele sale privind accesul la dosar și deconspirarea Securității sunt supuse controlului instanțelor de judecată. Așadar, în condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia este introdusă la o instanță de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile de lege criticate nu sunt de natură să plaseze Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în afara cadrului constituțional (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, și

Decizia nr. 159 din 12 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 9 mai 2013).

De menționat că, în cadrul acțiunii în constatare promovate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pârâtul nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunțe soluția (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 455 din 8 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 30 iunie 2012).

În același timp, Curtea nu a reținut nici critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului liberului acces la justiție ca urmare a subrogării Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității în dreptul cetățeanului care se consideră vătămat prin acțiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate de a avea acces liber la justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

Astfel cum a statuat Curtea în jurisprudența sa, prevederile

art. 1 alin. (7) și (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

conferă persoanei, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum și, după caz, soțului supraviețuitor și rudelor până la gradul al patrulea, inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorilor săi testamentari, dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului și, de asemenea, de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziții legale se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității acționează inclusiv la cererea persoanelor îndreptățite, astfel că nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiție (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 608 din 12 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).

Totodată, legitimarea procesuală a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de a introduce cererea în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității izvorăște din înseși prevederile legale care reglementează activitatea de deconspirare a Securității și se justifică prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă față de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securității. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că acțiunile promovate de Consiliu nu tind la obținerea unei condamnări judiciare, consecința acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoștința publică a soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești în acțiunile în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității (a se vedea, în acest sens, Decizia

nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011).

De asemenea, Curtea a constatat netemeinicia criticilor referitoare la nesocotirea dispozițiilor constituționale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor și libertăților persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității de a promova acțiuni în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia nu reprezintă o substituire în atribuțiile instituției Avocatului Poporului. Această instituție dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător și detaliat în legea sa de organizare și funcționare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituțional (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011).

Cu privire la critica referitoare la competența exclusivă a Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București de soluționare a cauzelor având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, Curtea Constituțională a reținut că, potrivit art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție, justiția se realizează prin instanțele judecătorești, a căror competență este stabilită numai prin lege (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 1.415 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 28 noiembrie 2011).

Curtea a constatat că este lipsită de orice fundament critica privind nerespectarea principiului egalității în drepturi, susținută din perspectiva stabilirii instanțelor de contencios administrativ competente teritorial să judece contestațiile formulate împotriva adeverințelor prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 din ordonanța de urgență, de vreme ce

art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 16 din

Legea nr. 293/2008 , stabilește, fără echivoc, că "Adeverințele prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 [...] pot fi contestate la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor" (a se vedea

Decizia nr. 1.560 din 6 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2012).

De altfel,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei (a se vedea

Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

În legătură cu critica de neconstituționalitate susținută din perspectiva stabilirii competenței instanțelor de contencios administrativ de a se pronunța asupra unor acte de comandament cu caracter militar, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu reglementează controlul judecătoresc al unor acte de comandament cu caracter militar. Controlul legalității sau temeiniciei unor astfel de acte excedează cadrului normativ al ordonanței de urgență criticate, obiectul de reglementare al acesteia fiind în mod univoc menționat, și anume "accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității" (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 219 din 13 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2012).

Distinct de acestea, Curtea a reținut că aprecierea întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de lege pentru constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității revine instanței judecătorești - Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București. Asemenea aspecte reprezintă, așadar, probleme ce țin exclusiv de interpretarea și aplicarea legii, fiind de competența instanței judecătorești, iar nu a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată (a se vedea, în sensul celor de mai sus,

Decizia nr. 27 din 5 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 21 martie 2013).

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În final, Curtea constată că celelalte dispoziții constituționale și din actele juridice internaționale invocate nu au relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în privința sintagmelor "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității", excepție ridicată de Paula Selig în Dosarul 8.329/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Vasile Ardelean în Dosarul nr. 1.829/2/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și de Ioan Olar în Dosarul nr. 2.628/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în aceleași dosare ale acelorași instanțe judecătorești și constată că celelalte prevederi ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și ale

Legii nr. 293/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2013.