Decizia nr. 425/2013
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 952 alin. (2) și art. 974 alin. (2) din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 952 și art. 974 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mona-Cezarina Marian în Dosarul nr. 10.443/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 306D/2013.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și menționează
Decizia Curții Constituționale nr. 886 din 16 octombrie 2007 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 23 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 10.443/300/2013 Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 952 și art. 974 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mona-Cezarina Marian într-o cauză având ca obiect înființarea unui sechestru asigurător.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, pentru că legiuitorul a instituit obligativitatea plății unei sume de bani, cu titlu de cauțiune, doar în scopul de a-l asigura pe debitor că va putea fi îndestulat pentru eventualele pagube suferite ca urmare a admiterii cererii de sechestru; or, în cazul înființării unui sechestru asigurător asupra unui bun imobil înscris în cartea funciară, debitorul nu suferă nicio pagubă, bunul imobil respectiv fiind doar indisponibilizat.
Consideră că accesul părții la o instanță judecătorească este împiedicat din moment ce cuantumul cauțiunii poate depăși posibilitățile materiale ale acesteia.
De asemenea, autoarea excepției apreciază că prin respingerea de către organele judiciare naționale a cererilor de reducere ori scutire de la plata cauțiunii se încalcă dreptul de acces la o instanță.
În fine, susține că respingerea unei cereri de sechestru asigurător pentru neplata cauțiunii poate avea ca efect punerea creditorului în imposibilitatea de a-și valorifica total sau parțial titlul executoriu.
Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă consideră că dispozițiile legale criticate sunt conforme cu dispozițiile constituționale invocate, scopul plății cauțiunii îl reprezintă ocrotirea intereselor debitorului împotriva exercitării cu rea-credință de către creditor a drepturilor sale procesuale. Reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare, iar instituirea cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a acțiunii prin care creditorul urmărește realizarea dreptului său. În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 20 din Constituție, instanța consideră că acestea nu sunt încălcate prin reglementarea în Codul de procedură civilă a unor norme referitoare la instituirea unei cauțiuni. De asemenea, prevederile legale criticate nu încalcă accesul liber la justiție, instituirea unei măsuri asigurătorii nu reprezintă o cale de atac, iar cererea nu reprezintă o cerere subsecventă unui act de judecată. Prevederile legale criticate nu contravin nici principiului garantării proprietății private, atât timp cât cauțiunea se restituie celui care a depus-o. De asemenea, nici prevederile art. 53 și 57 din Constituție nu au fost încălcate, deoarece plata cauțiunii are natura juridică a unei garanții menite să nu îngrădească drepturile procesuale ale uneia dintre părți.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, plata cauțiunii constituind exclusiv o condiție pentru înființarea sechestrului asigurător sau judiciar asupra bunurilor imobile ale debitorului, în cazul în care creanța nu este constatată în scris și există dovada intentării acțiunii civile de către creditor. O asemenea plată nu reprezintă, însă, o condiție de admisibilitate a acțiunii de realizare a dreptului creditorului; în aceste condiții, garanția acordată este justificată de prevenirea exercitării abuzive a unor drepturi procesuale de către creditor și nu poate fi calificată ca o modalitate de împiedicare a accesului liber la justiție.
De asemenea, prin dispozițiile criticate nu este încălcat dreptul de proprietate privată, cauțiunea restituindu-se celui care a depus-o.
Avocatul Poporului consideră dispozițiile legale criticate ca fiind constituționale, acestea stabilind condițiile și procedura de înființare a sechestrului asigurător, care constă în indisponibilizarea, de către instanța de judecată, la cererea - accesorie - a creditorului reclamant, a unor bunuri mobile sau imobile urmăribile ale debitorului, aflate la acesta sau la un terț, pentru ca, la nevoie, când creditorul unei sume de bani va obține un titlu executoriu, să poată fi valorificate, în vederea acoperirii creanței.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile art. 952 și art. 974 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Curtea constată că, din motivarea excepției, rezultă că, în realitate, prevederile legale împotriva cărora au fost formulate critici de neconstituționalitate sunt doar cele ale art. 952 alin. (2) și art. 974 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:
- Art. 952 alin. (2): "Același drept [de înființare a unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului - s.n.] îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată.";
- Art. 974 alin. (2): "În caz de admitere, instanța va putea să îl oblige pe reclamant la darea unei cauțiuni, dispozițiile art. 955 aplicându-se în mod corespunzător."
În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 privind prioritatea reglementărilor internaționale în materia drepturilor omului față de reglementările interne, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților din Constituție, precum și ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 26 (și nu art. 6 astfel cum, în mod eronat, se reține de către autorul excepției) privind egalitatea în fața legii din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. De asemenea, menționează și hotărârile din 20 decembrie 2007, respectiv 10 aprilie 2008, pronunțate în Cauza Iosif și alții împotriva României și Cauza Mihalkov împotriva Bulgariei, precum și
Decizia Curții Constituționale nr. 39 din 29 ianuarie 2004 .
Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea Constituțională reține următoarele:
Articolul 952
alin. (2) din Codul de procedură civilă stabilește condițiile care trebuie respectate în cazul instituirii sechestrului asigurător. Spre deosebire de alin. (1) al art. 952, care reprezintă regula în materie de sechestru asigurător, alin. (2) derogă de la regula de drept comun, prevăzând dreptul creditorului care nu are creanța constatată prin înscris de a solicita înființarea unui sechestru asigurător, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: nu există un titlu executoriu, creanța este exigibilă, fără a fi, însă, constatată în scris, și este intentată o acțiune civilă având ca obiect realizarea creanței.
În vederea instituirii sechestrului asigurător în condițiile art. 952 alin. (2) din Codul de procedură civilă, creditorul are obligația de a plăti o cauțiune în cuantumul expres prevăzut de textul legal, respectiv jumătate din valoarea reclamată. Această obligație rezultă din circumstanțele speciale în care se înființează sechestrul, respectiv creanța nu este constatată printr-un înscris.
Curtea observă că regulile care privesc înființarea sechestrului asigurător au fost păstrate de Codul de procedură civilă în aceeași configurație ca și vechea reglementare, respectiv art. 591 din Codul de procedură civilă din 1865.
Astfel, anterior prezentei reglementări, instanța de contencios constituțional, analizând constituționalitatea art. 591 din Codul de procedură civilă din 1865, a reținut în jurisprudența sa, respectiv prin
Decizia nr. 886 din 16 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 20 noiembrie 2007, că instituirea obligației de plată a unei cauțiuni are ca scop ocrotirea intereselor debitorului împotriva exercitării cu rea-credință de către creditor a drepturilor sale procesuale. Plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a acțiunii prin care creditorul urmărește realizarea dreptului său, ci exclusiv o condiție pentru înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, în condițiile în care creanța nu este constatată în scris și creditorul dovedește că a intentat acțiunea civilă. Prin urmare, garanția acordată debitorului obligației, justificată de prevenirea exercitării abuzive a unor drepturi procesuale de către creditor, nu poate fi calificată ca o modalitate de împiedicare a accesului liber la justiție.
În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, se observă că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare, pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.
Cele arătate în decizia menționată sunt aplicabile mutatis mutandis și în cauza de față.
De asemenea, Curtea nu poate reține nici critica potrivit căreia dispozițiile criticate ar contraveni principiului garantării proprietății private, atât timp cât, conform prevederilor art. 1.063 alin. (2) din același cod, "Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.".
Pe de altă parte, măsura sechestrului judiciar, reglementată de art. 974 alin. (2) din Codul de procedură civilă, constă, în principiu, în indisponibilizarea bunului care formează obiectul litigiului, acesta fiind încredințat pazei unui administrator-sechestru sau unui administrator provizoriu. Așa fiind, sechestrul judiciar are ca scop conservarea unui bun determinat și apare ca o măsură rațională, pe care legiuitorul are competența să o adopte, în conformitate cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție.
Referitor la încălcarea art. 57 din Constituție, Curtea reține că instituirea cauțiunii nu are drept scop îngrădirea drepturilor procesuale ale părților, ci, din contră, urmărește evitarea tergiversării soluționării cauzei și eliminarea comportamentelor abuzive.
În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 53 din Constituție, Curtea observă că acest text constituțional nu are incidență în cauză din moment ce instanța de contencios constituțional nu a constatat nicio restrângere a drepturilor și libertăților fundamentale indicate de autorul excepției.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mona-Cezarina Marian în Dosarul nr. 10.443/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 952 alin. (2) și art. 974 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2013.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Andreea Costin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.