Decizia nr. 450/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26^1 alin. (10) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Dumitru Godâncă în Dosarul nr. 1.021/83/2012 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 49D/2013.

La apelul nominal, lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Arată că dispozițiile de lege criticate, referitoare la audierea ca martori a investigatorilor sub acoperire și a celor cu identitate reală, care sunt lucrători operativi din cadrul poliției judiciare, nu aduc nicio atingere dreptului la un proces echitabil, ci, din contră, constituie expresia celor două garanții generale oferite de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și anume egalitatea armelor și contradictorialitatea.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.021/83/2012, Tribunalul Satu Mare - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26^1 alin. (10) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Excepția a fost ridicată de Dumitru Godâncă cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 din Codul penal raportat la art. 6 și

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 26^1 alin. (10) din Legea nr. 78/2000

încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât calitatea de martor a unei persoane fizice, definită de art. 78 din Codul de procedură penală, nu poate fi dublată de o altă calitate a aceleiași persoane în aceeași cauză, și anume aceea de investigator sub acoperire sau de investigator cu identitate reală. Consideră că implicarea materială în producerea unor probe - de exemplu, prin provocarea unor discuții și înregistrarea acestora -, implicarea emoțională, precum și interesul dobândit ca urmare a acestor implicări sunt de natură a pune sub semnul întrebării obiectivitatea, detașarea și sinceritatea declarațiilor date în calitate de martori de către investigatorii sub acoperire sau cu identitate reală. Or, este evident că atât timp cât asupra declarațiilor date în calitate de martor de către aceste persoane, care, în prealabil, în aceeași cauză, au avut calitatea de investigatori sub acoperire sau cu identitate reală, planează suspiciuni legitime în legătură cu sinceritatea declarațiilor date și cu realitatea celor relatate, nu se poate susține că utilizarea lor ca mijloace de probă în procesul penal garantează dreptul la un proces echitabil, în înțelesul art. 21 alin. (3) din Constituție. Mai arată că aceste persoane ar putea fi audiate în calitate de informatori, furnizori de informații sau observatori, dar nicidecum în calitate de martori, în sensul art. 78 din Codul de procedură penală.

Tribunalul Satu Mare - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26^1 alin. (10) din Legea nr. 78/2000

este neîntemeiată, deoarece, prin audierea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală dintr-un dosar penal în calitate de martori în cadrul cercetării judecătorești, nu este încălcat principiul constituțional al dreptului la un proces echitabil și nu se aduce atingere nici prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, dispozițiile de lege criticate permit audierea ca martori a investigatorilor sub acoperire, respectiv a investigatorilor cu identitate reală, în condițiile art. 86^2 din Codul de procedură penală, text care se referă la martorii audiați în condiții de protecție a datelor de identificare. Critica de neconstituționalitate raportată la investigatorii sub acoperire sau cu identitate reală, care, așa cum este prevăzut la

art. 26^1 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 , sunt lucrători operativi în cadrul poliției judiciare, pe motiv că audierea lor în calitate de martori în procesul penal ar încălca dreptul inculpatului la un proces echitabil, nu poate fi acceptată atâta vreme cât este vorba de un organ al statului, cu privire la care există prezumția de legalitate și bună-credință în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile

art. 26^1 alin. (10) din Legea nr. 78/2000

nu încalcă prevederile din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate constituie limitări normale ale dreptului la apărare, în considerarea apărării ordinii publice, a sănătății, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și în vederea desfășurării instrucției penale, în concordanță cu dispozițiile art. 53 și ale art. 126 alin. (2) din Constituție. Această restrângere este în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că aplicarea unor măsuri similare celor prevăzute în

art. 26^1 din Legea nr. 78/2000

este conformă Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale dacă este îndeplinită condiția existenței unor măsuri de control care să suplinească presupusa limitare, precum și condiția ca declarația obținută în aceste circumstanțe să nu constituie singurul element probatoriu care stă la baza condamnării. Or, aceste condiții sunt îndeplinite în cazul de față, întrucât elementele procesuale de echilibrare a măsurilor prevăzute în

art. 26^1 din Legea nr. 78/2000

satisfac standardele stabilite de Curte, iar, în ceea ce privește declarațiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate, acestea pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Scopul protecției datelor de identificare a martorului este acela de a-i asigura acestuia - precum și celorlalți cetățeni care ar fi expuși prin declararea identității reale a martorului - dreptul la viață, la integritate fizică și libertate individuală. Restrângerea exercițiului dreptului este proporțională cu situația care a determinat-o și are loc numai dacă sunt probe sau indicii temeinice că fără ea ar fi periclitate drepturile și libertățile menționate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 26^1 alin. (10) din Legea nr. 78/2000

sunt constituționale, întrucât nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției. Arată că, potrivit art. 78 din Codul de procedură penală, persoana care are cunoștință despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal poate fi ascultată în calitate de martor. Astfel, în cursul procesului penal, inculpatul poate cunoaște declarația dată de martor și are posibilitatea de a cere confruntarea cu acesta. Toate aspectele care privesc încuviințarea și administrarea probei testimoniale se examinează de instanță în condiții de contradictorialitate, prin prisma pertinenței, a concludenței și utilității acesteia, având în vedere faptul că finalitatea cercetării judecătorești este aceea de a permite aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. Totodată, alin. (7) al

art. 26^1 din Legea nr. 78/2000

prevede că procesele-verbale încheiate de investigatorii sub acoperire sau de investigatorii cu identitate reală cu privire la activitățile desfășurate pot constitui mijloace de probă și pot fi folosite numai în cauza penală în care a fost dată autorizarea, aprecierea și evaluarea probelor fiind atributul instanței de judecată care trebuie să coroboreze toate elementele de care dispune. Împrejurarea că persoana care poate contribui la aflarea adevărului într-o cauză penală aparține unui organ al autorității de stat nu atrage neconstituționalitatea textului de lege criticat, cu atât mai mult cu cât legea nu stabilește o incompatibilitate între cele două calități, cea de investigator și cea de martor. De altfel,

art. 26^1 alin. (10) din Legea nr. 78/2000

este criticat din perspectiva unui pretins caracter lacunar, și anume pentru lipsa reglementării unei limitări a sferei persoanelor care pot fi audiate ca martori într-un proces penal. Prin

Decizia nr. 972/2011 , pronunțată într-o cauză similară, Curtea Constituțională a arătat că nu intră în competența instanței de contencios constituțional completarea eventualelor lacune de reglementare, întrucât, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Totodată, instanța de contencios constituțional a reținut că a răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea legiuitorului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 26^1 alin. (10) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, introduse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2005

privind modificarea și completarea

Legii nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Investigatorii sub acoperire sau investigatorii cu identitate reală pot fi audiați ca martori în condițiile art. 86^2 din Codul de procedură penală".

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 26^1 alin. (10) din Legea nr. 78/2000

nu aduc atingere principiului dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, potrivit alin. (1) al

art. 26^1 din Legea nr. 78/2000 , în cazul în care există indicii temeinice și concrete că s-a săvârșit sau că se pregătește săvârșirea de către un funcționar a unei infracțiuni de luare de mită, prevăzută de art. 254 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 din Codul penal, sau de trafic de influență, prevăzută de art. 257 din Codul penal, procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală, în scopul descoperirii faptelor, identificării făptuitorilor și obținerii mijloacelor de probă. Dispozițiile de lege criticate permit audierea ca martori a investigatorilor sub acoperire, respectiv a investigatorilor cu identitate reală, în condițiile art. 86^2 din Codul de procedură penală, text care reglementează modalități speciale de ascultare a martorului și care se referă la martorii audiați în condiții de protecție a datelor de identificare. Potrivit art. 78 din Codul de procedură penală, martorul este persoana care are cunoștință despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal. Totodată, art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală prevede că probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Or, investigatorii sub acoperire și investigatorii cu identitate reală, potrivit

art. 26^1 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 , sunt lucrători operativi din cadrul poliției judiciare, cu privire la care există prezumția de legalitate și de bună-credință în exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel încât nu poate fi primită critica de neconstituționalitate formulată în sensul că audierea investigatorilor sub acoperire și a investigatorilor cu identitate reală în calitate de martori în procesul penal ar încălca dreptul inculpatului la un proces echitabil.

În realitate, autorul excepției este nemulțumit de modul de aplicare a dispozițiilor

art. 26^1 alin. (10) din Legea nr. 78/2000

de către organele judiciare. Eventualele greșeli de aplicare a legii nu pot constitui, însă, motive de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional, fiind de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dumitru Godâncă în Dosarul nr. 1.021/83/2012 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 26^1 alin. (10) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 noiembrie 2013.