Decizia nr. 2/1999
privind examinarea recursului în interesul legii cu privire la instanța competentă să soluționeze în fond cererile de autorizare a funcționării, ca persoane juridice, a caselor de ajutor reciproc ale salariaților, precum și de înregistrare a acestora în registrul persoanelor juridice
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Sub președinția vicepreședintelui Curții Supreme de Justiție, Paul Florea, s-a luat în examinare recursul în interesul legii cu privire la instanța competența să soluționeze în fond cererile de autorizare a funcționarii, ca persoane juridice, a caselor de ajutor reciproc ale salariaților, precum și de înregistrare a acestora în registrul persoanelor juridice.
Ministerul Public a fost reprezentat de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, Ion Ionescu, care a susținut recursul în interesul legii, cerând să se decidă ca instanța competența să soluționeze în fond cererile pentru autorizarea funcționarii, ca persoane juridice, a caselor de ajutor reciproc ale salariaților, precum și de înregistrare a acestora în registrul persoanelor juridice este judecătoria.
SECȚIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constata următoarele:
În aplicarea dispozițiilor
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 122/1996
privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaților, instanțele judecătorești nu au un punct de vedere unitar.
Astfel unele instanțe, invocand prevederile art. 89 și ale
art. 90 alin. 2 din Legea nr. 21/1924 , precum și ale art. 14 și ale art. 16 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a dispozițiilor legii pentru persoanele juridice din 19 aprilie 1924, au considerat ca tribunalului îi revine competența de a soluționa în prima instanța cererile de autorizare a funcționarii, ca persoane juridice, a caselor de ajutor reciproc ale salariaților, precum și de înregistrare a acestora în registrul persoanelor juridice.
Alte instanțe, dimpotriva, s-au pronunțat în sensul că judecătoria este competența să soluționeze în prima instanța asemenea cereri.
Aceste din urma instanțe au procedat legal.
În conformitate cu prevederile
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 122/1996
privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaților, "actul constitutiv și statutul casei de ajutor reciproc a salariaților se depun, împreună cu cererea pentru dobândirea personalității juridice, la judecătoria în a carei raza teritorială aceasta își are sediul".
Mai mult, prin art. 6 din aceeași lege, reglementandu-se situația caselor de ajutor reciproc ale salariaților, care functionau în baza
Decretului nr. 358/1949 , s-a prevăzut pentru acestea obligativitatea de a-și pune de acord statutele proprii cu noile dispoziții legale, precum și de a se inregistra la judecătoria în a carei raza teritorială își au sediul.
Este adevărat ca prin art. 3 din legea menționată se precizează ca aceste case de ajutor reciproc se constituie și funcționează ca persoane juridice în condițiile
Prevederea de la
art. 3 din Legea nr. 21/1924
"asociațiunile și așezămintele fără scop lucrativ sau patrimonial nu pot dobândi personalitate juridică decât pe temeiul unei deciziuni motivate a tribunalului civil în circumscripția căruia s-au constituit", data la cererea celor interesați, precum și reglementările cuprinse în art. 89 și în art. 90 alin. 2 din aceeași lege nu justifica atribuirea competentei tribunalului de a soluționa în prima instanța cererile de autorizare a funcționarii, ca persoane juridice, a caselor de ajutor reciproc ale salariaților, precum și de înregistrare a acestora în registrul persoanelor juridice, atâta timp cat pentru aceste cazuri a fost adoptată o reglementare specială derogatorie de la prevederile menționate.
Ratiunea stabilirii competentei judecătoriei de a soluționa în prima instanța cererile de autorizare a funcționarii caselor de ajutor reciproc ale salariaților și de înregistrare a acestora în registrul persoanelor juridice nu poate fi pusă în discuție și pentru ca dispozițiile imperative înscrise în acest sens în art. 2 alin. (2) și în
art. 6 din Legea nr. 122/1996
au fost adoptate ulterior reglementărilor ce erau în vigoare când judecătoriile nu tineau, ca în prezent, evidenta persoanelor juridice din această categorie, o atare evidenta fiind organizată atunci numai în cadrul tribunalelor.
În consecința, în conformitate cu prevederile
art. 26 lit. b) din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993 , republicată, și ale art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili ca instanța competența să soluționeze în fond cererile de autorizare a funcționarii, ca persoane juridice, a caselor de ajutor reciproc ale salariaților, precum și de înregistrare a acestora în registrul persoanelor juridice este judecătoria în a carei raza teritorială își au sediul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în interesul legii.
Stabilește ca instanța competența să soluționeze în fond cererile pentru autorizarea funcționarii, ca persoane juridice, a caselor de ajutor reciproc ale salariaților, precum și de înregistrare a acestora în registrul persoanelor juridice este judecătoria în a carei raza teritorială își au sediul.
Pronunțată la data de 10 mai 1999.
Vicepreședintele Curții Supreme de Justiție, Paul Florea Prim-magistrat-asistent, Ioan Raileanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.