Decizia nr. 674/2014

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader

- judecător

Benke Karoly

- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 24 alin. (2) și

art. 34 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ioan Bud în Dosarul nr. 10.759/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 441D/2014.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Alberto Văduva, din cadrul Baroului București, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent-șef referă asupra faptului că părțile Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au depus câte un punct de vedere prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. Se mai arată că, în cauză, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată printr-o hotărâre judecătorească la transmiterea dosarului de despăgubiri unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare și la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, hotărâre împotriva căreia comisia menționată a formulat recurs, iar prin aplicarea

art. 34 din Legea nr. 165/2013

în acest cadru procesual se ajunge, practic, la paralizarea efectelor unei hotărâri judecătorești. De asemenea, se mai susține că art. 4 din lege, în integralitatea sa, încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, întrucât paralizează dreptul la despăgubire, drept prevăzut de reglementările legale existente la data formulării acțiunii.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la

art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014 . În ceea ce privește dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la art. 24 alin. (2) din aceeași lege, se apreciază că acestea sunt constituționale, reglementând un mecanism de restituire care răspunde cerințelor stabilite prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 3 februarie 2014, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 3 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 10.759/2/2011*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4, art. 24 alin. (2) și

art. 34 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ioan Bud într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor [devenită, după intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor] a fost obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii civile, deoarece afectează valoarea dreptului stabilit în mod definitiv și irevocabil de o instanță, prin extinderea spațiului temporal în care vor fi luate măsurile reparatorii, fiind refuzată emiterea deciziei de despăgubire într-un termen rezonabil. În acest mod, norma juridică criticată are un caracter imprevizibil, care afectează siguranța raporturilor juridice. Se mai susține că, prin extinderea prevederilor

Legii nr. 165/2013

și asupra drepturilor obținute ca urmare a unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 165/2013

reprezintă o veritabilă tulburare a folosinței proprietății, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens invocă hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 23 septembrie 1982, 7 iulie 1989 și 9 octombrie 2003, pronunțate în cauzele Sporrong și Lonnroth împotriva Suediei, Tre Traktorer Aktiebolag împotriva Suediei și, respectiv, Slivenko împotriva Letoniei. Se mai arată că prevederile

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

contravin dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, deoarece instituie un tratament discriminatoriu pentru titularii dreptului de proprietate, aceștia fiind deposedați de o parte a bunului dobândit, pe baza modului de dobândire a proprietății, dobândire care este anterioară intrării în vigoare a textului de lege criticat.

8. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că prevederile legale criticate dispun numai pentru viitor și numai cu privire la cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești în legătură cu care nu s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă. Se mai apreciază că

Legea nr. 165/2013

nu refuză plata despăgubirilor, nefiind afectat dreptul de proprietate în substanța sa, ci reglementează o nouă procedură de plată a acestora, fiind instituită doar o limitare a exercițiului dreptului de proprietate, limitare justificată în contextul economic actual.

9. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

10. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 4 raportate la art. 24 alin. (2) sunt constituționale. În acest sens, arată că aceste prevederi legale dispun pentru viitor și se aplică, de la data intrării în vigoare, unor situații juridice în curs, aspect ce nu are caracter retroactiv. Se apreciază că nu este încălcat nici dreptul de proprietate privată, în condițiile în care măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moștenitorilor acestora - și mijloacele folosite, cesionarul urmând a obține atât prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului. Invocă în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 200 din 3 aprilie 2014 . În ceea ce privește critica de constituționalitate a dispozițiilor art. 4 raportat la

art. 34 din Legea nr. 165/2013 , cu modificările și completările ulterioare, apreciază că aceasta este întemeiată. În acest sens, arată că, prin aplicarea art. 4 raportat la

art. 34 din Legea nr. 165/2013 , cu modificările și completările ulterioare, rezultă o situație similară celei constatate ca fiind neconstituțională prin

Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 27 februarie 2014 , în măsura în care termenele instituite de noua lege, în care vor fi soluționate dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezintă un impediment în desfășurarea procesului aflat în curs pe rolul instanței de judecată.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile apărătorului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4, art. 24 alin. (2) și

art. 34 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, în realitate, obiect al acesteia îl reprezintă prevederile art. 4 teza a doua raportate la art. 24 alin. (2) și

art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , potrivit cărora:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 24 alin. (2): "(2) În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6).";

- Art. 34 alin. (1): "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni."

14. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 - Dreptul de proprietate privată și art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți. De asemenea, este invocat și art. 1 - Protecția proprietății din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile

art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013

sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Având în vedere că autorii excepției formulează critici de neconstituționalitate care vizează dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la

art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

în interpretarea ce a fost exclusă, prin decizia menționată, cadrului constituțional, precum și faptul că aceasta a fost pronunțată la un moment ulterior sesizării instanței constituționale în prezenta cauză, Curtea, în temeiul

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , constată că excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții a devenit inadmisibilă. Curtea mai reține că, în aceste condiții, decizia de constatare a neconstituționalității dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, și

Decizia nr. 339 din 17 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014).

16. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , Curtea reține că aceste prevederi legale au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 44 din Constituție și cu o motivare similară celei invocate în prezenta cauză, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014. Prin această decizie, Curtea, având în vedere obiectul de reglementare al

Legii nr. 165/2013 , și anume măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și domeniul special de reglementare, constând în acordarea de măsuri reparatorii în considerarea abuzurilor săvârșite în perioada comunistă în materia preluărilor de către stat a imobilelor aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, a statuat că opțiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum și de la cea a compensării integrale prin puncte a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obține măsurile reparatorii apare ca fiind justificată în mod obiectiv și rezonabil, dat fiind faptul că asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă. Cu alte cuvinte, dat fiind caracterul abuziv al preluării bunurilor imobile de către stat, aspect ce s-a răsfrânt asupra persoanei, legislația cu caracter reparator a vizat exclusiv titularul dreptului sau moștenitorii acestuia. Pe de altă parte, având în vedere că, în ipoteza supusă controlului de constituționalitate, legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului, Curtea a reținut că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moștenitorilor acestora - și mijloacele folosite, cesionarul urmând a obține atât prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului.

17. Prin urmare, împrejurarea că legiuitorul român a stabilit că singura măsură reparatorie care se poate acorda altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, este compensarea prin puncte, precum și faptul că a plafonat despăgubirile acordate în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, nu echivalează cu o expropriere, această reglementare încadrându-se în sfera măsurilor cu caracter general sugerate chiar de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fi adoptate de statul român. Mai mult, în acest caz, legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului.

18. Cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, având în vedere că nu au fost invocate elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ioan Bud în Dosarul nr. 10.759/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești și constată că dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 noiembrie 2014.