Decizia nr. 716/2014

Articolul 4

teza a doua din Legea nr. 165/2013 : "Dispozițiile prezentei legi se aplică (..) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

-

Articolul 35

alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 : "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.";

-

Articolul 20

din titlul VII al Legii nr. 247/2005 : "(1) Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.

(2) Hotărârea pronunțată de prima instanță poate fi atacată cu recurs. Recursul suspendă executarea."

14. În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate normele constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) referitor la accesul liber la justiție, alin. (2) privind neîngrădirea prin lege a acestui drept și alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, deoarece acestea determină aplicarea legii noi în cadrul unui recurs.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici de neconstituționalitate asemănătoare. În jurisprudența sa referitoare la dispozițiile

Legii nr. 165/2013 , Curtea Constituțională a analizat în prealabil incidența textelor de lege criticate asupra soluționării litigiilor în care aceasta a fost invocată, ca una dintre condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate prevăzute de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

16. În acest sens, Curtea observă că litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate are ca obiect soluționarea unui recurs declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (devenită Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor) împotriva unei sentințe judecătorești pronunțate anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , prin care aceasta a fost obligată să emită, după caz, în favoarea reclamanților, fie decizia reprezentând titlul de despăgubire, fie decizia de restituire în natură a imobilului revendicat.

17. În acest context, Curtea reține că dispozițiile

art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013

reglementează căile de atac ce pot fi formulate împotriva deciziilor emise de autoritățile competente cu respectarea prevederilor art. 33 și ale art. 34, precum și împotriva refuzului acestor instituții de a emite decizia în cadrul acelorași termene. Raportat la circumstanțele specifice litigiului în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale

art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013

nu au incidență în soluționarea acestor cauze, nefiind întrunită ipoteza emiterii sau refuzului emiterii deciziei de compensare către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, după parcurgerea termenului prevăzut de art. 34. De altfel, această ipoteză nici nu putea fi realizată, din moment ce acțiunile de chemare în judecată au fost promovate anterior adoptării

Legii nr. 165/2013 , adică sub imperiul

Legii nr. 247/2005 , care nu prevedea în sarcina autorității competente niciun termen de soluționare a cererilor de despăgubire. În consecință, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , această excepție urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

18. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, Curtea, analizând o excepție de neconstituționalitate identică sub aspectul obiectului și al motivării, a arătat, prin

Decizia nr. 405 din 3 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, că

Legea nr. 247/2005

nu reglementa un termen înăuntrul căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor era obligată să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, astfel că, în lipsa oricărui răspuns cu privire la emiterea unei astfel de decizii, persoanele îndreptățite la restituire au promovat, în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, acțiuni în instanță pentru obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite decizia menționată, acțiuni nesoluționate la intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , act normativ care a instituit o nouă procedură de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul legislației reparatorii anterioare. Soluționarea acestei situații tranzitorii a fost realizată de către instanțele judecătorești prin recurgerea la aplicarea

art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , cu modificările și completările ulterioare. Potrivit acestui text de lege, pentru soluționarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, se stabilește un termen de 60 de luni, respectiv de 36 de luni, pentru dosarele de fond funciar, de la data intrării în vigoare a legii. Însă, în legătură cu acest text de lege, prin

Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

și a constatat că termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Așadar, pronunțând această decizie, Curtea a admis implicit că instanțele de judecată învestite cu soluționarea acțiunii în contencios administrativ ce are ca obiect soluționarea cererii privind obligarea autorității administrative competente la emiterea unei decizii de despăgubire, în temeiul

Legii nr. 247/2005 , vor soluționa pe fond aceste acțiuni, procedând, dacă este cazul, la obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei referitoare la acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, în temeiul

Legii nr. 165/2013 . În consecință, cauzele aflate pe rolul instanțelor de contencios administrativ, la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , vor fi soluționate în temeiul art. 19 și al

art. 20 din titlul VII cuprins în Legea nr. 247/2005 .

19. O altă concluzie reflectată în

Decizia nr. 405 din 3 iulie 2014

este aceea că prevederile

art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 , referitoare la obligația instanței judecătorești de a se pronunța asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, în cazul în care se exercită calea de atac prevăzută de alin. (1) și (2) ale art. 35, și de a dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile

Legii nr. 165/2013 , nu sunt aplicabile în cadrul soluționării acestor tipuri de cauze, respectiv cauzelor aflate pe rolul instanțelor de contencios administrativ la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , și având ca obiect obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire. Instanța de contencios administrativ învestită, în temeiul

art. 20 din Legea nr. 247/2005 , cu soluționarea cererii privind obligarea autorității administrative competente la emiterea unei decizii de despăgubire, potrivit

Legii nr. 247/2005 , va soluționa pe fond această acțiune și va obliga, după caz, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de despăgubire prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, în temeiul

Legii nr. 165/2013 . Prin urmare, Curtea a reținut că, prin prisma celor statuate mai sus, susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate referitoare la ineficiența normativă a dispozițiilor

art. 20 din titlul VII cuprins în Legea nr. 247/2005 , în contextul existenței, în opinia acestora, a unei căi de atac cu aceeași finalitate juridică, reprezentată de

art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 , sunt neîntemeiate.

20. Curtea constată că, pentru identitate de rațiune, argumentele la care s-a făcut referire, reținute prin

Decizia nr. 405 din 3 iulie 2014 , își păstrează valabilitatea și în cauza de față. În consecință, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005

urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Voicu Tudorică și Societatea Comercială "Real Grup Invest" - S.A. din București în Dosarul nr. 2.209/2/2012* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești, și constată că dispozițiile

art. 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2014.