Rezoluția nr. 1070/2013

Partea 1 Domenii comune

Obiectivul

1. Obiectivul acestui Cod este sporirea la nivel global a siguranței maritime și a protecției mediului marin și sprijinirea statelor în implementarea instrumentelor Organizației.

2. Diferitele state vor examina acest cod în funcție de propriile circumstanțe și trebuie să fie obligate să implementeze numai acele instrumente la care sunt guverne contractante sau părți. Datorită poziției geografice și a circumstanțelor, unele state pot avea un rol mai important în calitate de stat de pavilion decât în calitate de stat al portului sau de stat costier, în timp ce altele pot avea un rol mai important în calitate de stat costier ori de stat al portului decât în calitate de stat de pavilion.

Strategia

3. Pentru ca un stat să îndeplinească obiectivul acestui cod se recomandă ca acesta:

.1 să dezvolte o strategie de ansamblu pentru a asigura că obligațiile și responsabilitățile sale internaționale în calitate de stat de pavilion, stat al portului și stat costier sunt îndeplinite;

.2 să stabilească o metodologie pentru a monitoriza și a evalua dacă această strategie asigură implementarea și aplicarea eficientă a instrumentelor internaționale obligatorii relevante; și

.3 să revizuiască în mod continuu această strategie pentru a atinge, a menține și a îmbunătăți performanța și capacitatea organizațională generală în calitate de stat de pavilion, stat al portului și stat costier.

Prevederi generale

4. În baza prevederilor generale ale dreptului tratatelor și ale convențiilor OMI, statele trebuie să fie responsabile de adoptarea legilor și reglementărilor și de luarea tuturor celorlalte măsuri necesare pentru a aplica în totalitate și pe deplin aceste instrumente, astfel încât să se asigure siguranța vieții omenești pe mare și protecția mediului marin.

5. Atunci când iau măsuri pentru prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului marin, statele trebuie să acționeze în așa fel încât să nu transfere, direct sau indirect, prejudiciul ori riscurile dintr-o zonă în alta sau să nu înlocuiască un tip de poluare cu altul.

Domeniul de aplicare

6. Codul urmărește să abordeze acele aspecte care sunt necesare pentru ca un guvern contractant sau parte să aplice în totalitate și pe deplin dispozițiile instrumentelor internaționale aplicabile la care el este un guvern contractant ori parte, referitoare la:

.1 ocrotirea vieții omenești pe mare;

.2 prevenirea poluării de către nave;

.3 standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart;

.4 liniile de încărcare;

.5 măsurarea tonajului navelor; și

.6 reguli pentru prevenirea abordajelor pe mare.

7. Următoarele domenii trebuie să fie luate în considerare și abordate în dezvoltarea politicilor, legislației, regulilor și reglementările aferente și a procedurilor administrative pentru implementarea și aplicarea acestor obligații și responsabilități din partea statului:

.1 jurisdicție;

.2 organizație și autoritate;

.3 legislație, reguli și reglementări;

.4 promulgare de instrumente internaționale, reguli și reglementări obligatorii ale OMI;

.5 mecanisme de control a aplicării;

.6 funcții de control, supravegheri, inspecții, audituri, verificări, aprobare și emitere de certificate;

.7 selecție, acreditare, autorizare, împuternicire și monitorizare a organizațiilor recunoscute, după caz, și a inspectorilor desemnați;

.8 investigații necesare pentru a fi raportate la Organizație; și

.9 raportarea către Organizație și alte administrații.

Acțiunile inițiale

8. Atunci când un instrument al Organizației, nou sau amendat, intră în vigoare pentru un stat, guvernul acelui stat trebuie să fie în măsură să implementeze și să aplice prevederile respective printr-o legislație națională corespunzătoare și să dispună de infrastructura necesară pentru implementare și aplicare. Aceasta înseamnă că guvernul statului trebuie:

.1 să aibă capacitatea de a adopta legi care să permită exercitarea în mod efectiv a jurisdicției și controlului său în domeniile administrativ, tehnic și social asupra navelor care arborează pavilionul său și care, în mod deosebit, să constituie cadrul legal pentru cerințele generale privind registrele matricole, inspecția la nave, adoptarea legilor privind siguranța și prevenirea poluării, aplicabile acestor nave, precum și pentru elaborarea reglementărilor aferente;

.2 să aibă un cadru legal pentru aplicarea legilor și reglementărilor sale naționale, inclusiv a procedurilor de anchetare și a procedurilor penale aferente; și

.3 să dispună de suficient personal cu experiență în sectorul maritim pentru a contribui la adoptarea legilor naționale necesare și pentru a îndeplini toate responsabilitățile statului, inclusiv raportarea așa cum este cerută de convențiile respective.

Comunicarea informațiilor

9. Statul trebuie să comunice tuturor părților interesate strategia sa menționată la paragraful 3, inclusiv informații asupra legislației sale naționale.

Înregistrările

10. Înregistrările trebuie să fie efectuate și păstrate, după caz, pentru a furniza dovezi de conformitate cu cerințele și de funcționare eficientă a statului. Înregistrările trebuie să rămână lizibile, ușor de identificat și accesibile. Trebuie instituită o procedură documentată privind definirea elementelor de control necesare pentru identificarea, stocarea, protejarea, recuperarea, stabilirea perioadei de păstrare și ștergerea înregistrărilor.

Îmbunătățirile

11. Statele trebuie să îmbunătățească permanent caracterul adecvat al măsurilor care sunt luate pentru a pune în aplicare acele convenții și protocoale pe care le-au acceptat. Îmbunătățirile trebuie să fie făcute prin implementarea și aplicarea riguroasă și eficientă a legislației naționale, după caz, și prin monitorizarea conformității.

12. Statul trebuie să încurajeze o cultură care să asigure posibilități pentru îmbunătățirea performanțelor în activitățile din domeniul siguranței maritime și al protecției mediului, care poate include, printre altele:

.1 programe de instruire continuă referitoare la siguranță și prevenirea poluării;

.2 exerciții regionale și naționale privind siguranța și prevenirea poluării, care implică o gamă largă de organizații naționale, regionale și internaționale legate de sectorul maritim, companii și navigatori; și

.3 utilizarea de mecanisme de recompensare și stimulare pentru companiile de transport maritim și navigatori în ceea ce privește îmbunătățirea siguranței și prevenirii poluării.

13. În plus, statul trebuie să ia măsuri pentru identificarea și eliminarea cauzelor oricăror neconformități pentru a preveni repetarea lor, inclusiv:

.1 examinarea și analiza neconformităților;

.2 implementarea măsurilor corective necesare; și

.3 examinarea măsurilor corective luate.

14. Statul trebuie să stabilească măsurile necesare pentru eliminarea cauzelor posibilelor neconformități pentru a preveni producerea lor.

Partea 2 State de pavilion

Implementarea

15. Pentru a-și îndeplini în mod eficient responsabilitățile și obligațiile care îi revin, statul de pavilion trebuie:

.1 să implementeze politici adoptând o legislație națională și instrucțiuni care să faciliteze implementarea și aplicarea cerințelor tuturor convențiilor și protocoalelor privind siguranța și prevenirea poluării, la care el este parte; și

.2 să atribuie responsabilități în cadrul Administrației sale pentru a actualiza și revizui, după caz, orice politici relevante adoptate.

16. Statul de pavilion trebuie să stabilească resurse și proceduri capabile să administreze un program de siguranță și protecție a mediului, care trebuie să includă cel puțin următoarele:

.1 instrucțiuni administrative pentru implementarea regulilor și reglementărilor internaționale aplicabile, precum și pentru elaborarea și difuzarea oricăror reglementări naționale necesare de interpretare a acestora, inclusiv pentru certificatele emise de o societate de clasificare recunoscută de statul de pavilion, în conformitate cu prevederile din regula XI-1/1 din SOLAS, și care sunt solicitate de statul de pavilion pentru a demonstra că sunt satisfăcute cerințele privind construcția, motoarele și instalațiile electrice și/sau alte cerințe ale unei convenții internaționale la care statul de pavilion este parte sau o cerință a regulilor naționale ale statului de pavilion;

.2 respectarea cerințelor instrumentelor internaționale aplicabile, folosind un sistem de auditare și inspectare independent de orice organism administrativ ce emite certificatele cerute și documentele relevante și/sau de orice entitate căreia i s-a delegat autoritatea de către statul de pavilion de a emite certificatele cerute și documentele relevante;

.3 respectarea cerințelor referitoare la standardele internaționale de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart. Aceasta include, printre altele:

.1 pregătirea, evaluarea competenței și certificarea navigatorilor;

.2 certificatele și atestatele să reflecte cu exactitate competențele navigatorilor, folosind terminologia corespunzătoare, precum și termenii care sunt identici cu aceia utilizați în orice document privind echipajul minim de siguranță, emis navei;

.3 o investigație imparțială să fie efectuată asupra oricărei deficiențe semnalate, produse fie prin acțiune, fie prin omisiune de către titularii de certificate sau atestate emise de către stat, ce poate constitui o amenințare directă la siguranța vieții omenești ori a bunurilor pe mare sau la mediul marin;

.4 măsuri pentru retragerea, suspendarea sau anularea certificatelor ori atestatelor emise de către stat, atunci când acest lucru este justificat și atunci când este necesar pentru a preveni frauda; și

.5 măsurile administrative luate, inclusiv acelea referitoare la activități de pregătire, evaluare și certificare efectuate sub autoritatea unui alt stat, sunt astfel încât statul de pavilion acceptă responsabilitatea asigurării competenței comandanților, ofițerilor și a altor navigatori care efectuează serviciul la bordul navelor autorizate să arboreze pavilionul său;

.4 efectuarea investigațiilor în cazuri de accidente și tratarea în mod adecvat și în timp util în cazul navelor la care au fost identificate deficiențe; și

.5 elaborarea, documentarea și furnizarea de instrucțiuni privind acele cerințe găsite în instrumentele internaționale relevante care sunt lăsate la latitudinea Administrației.

17. Statul de pavilion trebuie să se asigure că navele autorizate să arboreze pavilionul său sunt încadrate cu echipaj suficient și eficient, ținând cont de măsurile relevante existente, cum ar fi Principiile de stabilire a echipajului minim de siguranță adoptate de către Organizație.

Delegarea autorității

18. În ceea ce privește numai navele autorizate să arboreze pavilionul său, statul de pavilion, care autorizează o organizație recunoscută să acționeze în numele său pentru efectuarea supravegherilor, inspecțiilor și auditurilor, emiterea certificatelor și documentelor, marcarea navelor și pentru alte activități statutare cerute de convențiile Organizației sau de legislația sa națională, trebuie să reglementeze această/aceste autorizare/autorizări în conformitate cu cerințele aplicabile ale instrumentelor internaționale obligatorii pentru:

.1 a stabili că organizația recunoscută are resurse adecvate din punctul de vedere al posibilităților tehnice, manageriale și de cercetare pentru a-și îndeplini sarcinile atribuite, în conformitate cu standardele cerute pentru organizațiile recunoscute care acționează în numele Administrației, prevăzute în instrumentele relevante ale Organizației*1);

.2 a avea ca bază un acord oficial scris, încheiat între Administrație și organizația recunoscută, care să includă cel puțin elementele prevăzute în instrumentele relevante ale Organizației*2), sau acorduri juridice echivalente, și care poate avea la bază acordul model pentru autorizarea organizațiilor recunoscute care acționează în numele Administrației*3);

.3 a emite instrucțiuni specifice care să detalieze măsurile ce trebuie luate în cazul în care se constată că o navă nu este aptă să plece pe mare fără a pune în pericol nava sau persoanele de la bord ori că aceasta prezintă o amenințare considerabilă de dăunare a mediului marin;

.4 a furniza organizației recunoscute toate instrumentele corespunzătoare din legislația națională și interpretările acestora care pun în aplicare prevederile convențiilor și pentru a specifica, doar pentru aplicarea la navele autorizate să arboreze pavilionul său, dacă orice standarde suplimentare ale Administrației depășesc în orice privință cerințele convențiilor; și

.5 a obliga organizația recunoscută să păstreze înregistrări care să furnizeze Administrației date pentru facilitarea interpretării cerințelor cuprinse în instrumentele internaționale aplicabile.

19. Niciun stat de pavilion nu trebuie să impună organizațiilor sale recunoscute să aplice navelor, altele decât cele autorizate să arboreze pavilionul său, orice cerință referitoare la regulile lor de clasificare, cerințe, proceduri sau efectuarea de alte procedee de emitere a certificatelor statutare mai stricte decât cerințele convenției și instrumentelor obligatorii ale Organizației.

20. Statul de pavilion trebuie să instituie sau să participe la un program de supraveghere cu resurse corespunzătoare pentru monitorizarea organizațiilor sale recunoscute și comunicarea cu acestea în scopul de a se asigura că obligațiile sale internaționale sunt îndeplinite în totalitate, prin:

.1 exercitarea autorității sale pentru efectuarea inspecțiilor suplimentare spre a se asigura că navele autorizate să arboreze pavilionul său respectă în totalitate cerințele instrumentelor internaționale aplicabile;

.2 efectuarea inspecțiilor suplimentare, după cum consideră necesar, pentru a se asigura că navele autorizate să arboreze pavilionul său respectă cerințele naționale care suplimentează cerințele internaționale obligatorii; și

.3 furnizarea de personal care să aibă cunoștințe temeinice privind regulile și reglementările statului de pavilion și ale organizațiilor recunoscute și care să fie disponibil pentru efectuarea supravegherii eficiente a organizațiilor recunoscute.

21. Statul de pavilion care numește un inspector/inspectori cu scopul de a efectua supravegheri, audituri și inspecții în numele lui trebuie să reglementeze aceste numiri, după caz, în conformitate cu indicațiile date la paragraful 18, în special la punctele .3 și .4.

Aplicarea

22. Statul de pavilion trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea regulilor și standardelor internaționale de către navele care sunt autorizate să arboreze pavilionul său și de către entitățile și persoanele aflate sub jurisdicția sa, astfel încât să se asigure conformitatea cu obligațiile sale internaționale. Aceste măsuri trebuie să includă, printre altele, următoarele:

.1 interzicerea plecării din port a navelor autorizate să arboreze pavilionul său până când acestea pot pleca pe mare în conformitate cu cerințele regulilor și standardelor internaționale;

.2 inspectarea periodică a navelor autorizate să arboreze pavilionul său pentru a verifica dacă situația reală a navei și a echipajului său este în conformitate cu certificatele de la bord;

.3 inspectorul să se asigure în timpul inspecției periodice menționate la punctul .2 că navigatorii care formează echipajul navei sunt familiarizați cu:

.1 atribuțiile lor specifice; și

.2 amenajările, instalațiile, echipamentele și procedurile navei;

.4 asigurarea că echipajul navei, în ansamblu, își poate coordona în mod eficient activitățile într-o situație de urgență, precum și în îndeplinirea atribuțiilor vitale pentru siguranță sau pentru prevenirea ori reducerea poluării;

.5 prevederea, în legile și reglementările naționale, a sancțiunilor suficient de severe pentru a descuraja încălcarea regulilor și standardelor internaționale de către navele autorizate să arboreze pavilionul său;

.6 după efectuarea unei investigații, urmărirea penală împotriva navelor autorizate să arboreze pavilionul său care au încălcat regulile și standarde internaționale, indiferent de locul în care a fost comisă infracțiunea;

.7 prevederea, în legile și reglementările naționale, a sancțiunilor suficient de severe pentru a descuraja încălcări ale regulilor și standardelor internaționale de către persoanele cărora li s-au emis certificate sau atestate sub autoritatea sa; și

.8 urmărirea penală, după efectuarea unei investigații, împotriva persoanelor posesoare de certificate sau atestate care au încălcat regulile și standardele internaționale, indiferent de locul unde s-a produs infracțiunea.

23. Un stat de pavilion trebuie să elaboreze și să implementeze un program de control și monitorizare, după caz, cu scopul de:

.1 a asigura efectuarea promptă și amănunțită a investigațiilor accidentelor, cu raportarea la Organizație după caz;

.2 a asigura colectarea datelor statistice pentru a putea fi efectuată analiza tendințelor, în vederea identificării domeniilor cu probleme; și

.3 a lua imediat măsuri față de deficiențele și incidentele de presupusă poluare, raportate de un stat al portului sau de un stat costier.

24. În plus, statul de pavilion trebuie:

.1 să asigure, prin legislația națională, conformitatea cu instrumentele internaționale aplicabile;

.2 să dispună de un număr corespunzător de persoane calificate pentru implementarea și aplicarea legislației naționale menționate la punctul 15.1, inclusiv de persoane pentru efectuarea investigațiilor și inspecțiilor;

.3 să dispună de un număr suficient de persoane calificate ale statului de pavilion pentru a investiga incidentele în care nave, autorizate să arboreze pavilionul său, au fost reținute de către un stat al portului;

.4 să dispună de un număr suficient de persoane calificate ale statului de pavilion pentru a investiga incidentele în care valabilitatea unui certificat sau a unui atestat ori competența unor persoane posesoare de certificate sau atestate emise sub autoritatea sa sunt puse la îndoială de către un stat al portului; și

.5 să asigure pregătirea profesională și supravegherea activităților inspectorilor și investigatorilor statului de pavilion.

25. Atunci când un stat de pavilion este informat că o navă care este autorizată să arboreze pavilionul său a fost reținută de către un stat al portului, statul de pavilion trebuie să se asigure că sunt luate măsurile corective corespunzătoare pentru a aduce imediat nava respectivă în conformitate cu instrumentele internaționale aplicabile.

26. Un stat de pavilion sau o organizație recunoscută care acționează în numele său trebuie să emită sau să vizeze un certificat internațional unei nave numai după ce a stabilit că nava îndeplinește toate cerințele aplicabile.

27. Un stat de pavilion trebuie să emită un certificat internațional de competență sau atestat unei persoane numai după ce a stabilit că persoana îndeplinește toate cerințele aplicabile.

Inspectorii statului de pavilion

28. Statul de pavilion trebuie să definească și să înscrie în documente responsabilitățile și autoritatea tuturor persoanelor care conduc, efectuează și verifică activitățile legate de siguranță și prevenirea poluării, precum și relațiile dintre toate aceste persoane.

29. Personalul responsabil cu supravegheri, inspecții și audituri la nave și la companii, reglementate de instrumentele internaționale obligatorii relevante, sau care le efectuează ar trebui să aibă cel puțin:

.1 calificări corespunzătoare de la o instituție de învățământ de marină sau de navigație și experiența corespunzătoare în efectuarea serviciului pe mare ca ofițer brevetat care deține ori a deținut un certificat de competență valabil la nivel managerial și care și-a păstrat cunoștințele tehnice despre nave și exploatarea acestora de la data dobândirii certificatului de competență; sau

.2 un grad științific ori titlu echivalent de la o instituție de învățământ superior, într-un domeniu tehnic sau științific corespunzător recunoscut de către statul de pavilion; ori

.3 o acreditare ca inspector obținută în cadrul unui program de pregătire oficial asigurând același nivel de experiență și competență ca cel prevăzut la paragrafele 29.1, 29.2 și 32.

30. Personalul calificat în conformitate cu prevederile de la paragraful 29.1 ar trebui să fi efectuat serviciul pe mare ca ofițer de punte sau ofițer mecanic pe o perioadă de cel puțin trei ani.

31. Personalul calificat în conformitate cu prevederile de la paragraful 29.2 ar trebui să fi lucrat într-o funcție corespunzătoare pe o perioadă de cel puțin trei ani.

32. În plus, acest personal ar trebui să aibă cunoștințe practice și teoretice corespunzătoare despre nave și exploatarea acestora, precum și despre prevederile instrumentelor naționale și internaționale relevante care sunt necesare pentru a-și îndeplini obligațiile de inspectori ai statului de pavilion, obținute prin programe de pregătire certificate.

33. Alt personal, care ajută la efectuarea acestor activități, trebuie să aibă un nivel de instruire, formare și supraveghere corespunzător sarcinilor pe care este autorizat să le îndeplinească.

34. Se recomandă ca experiența anterioară relevantă în domeniul de competență să fie considerată un avantaj; în cazul în care persoana nu are experiență anterioară, Administrația trebuie să asigure o pregătire corespunzătoare de teren.

35. Statul de pavilion trebuie să aibă implementat un sistem documentat pentru calificarea personalului și actualizarea permanentă a cunoștințelor acestuia, corespunzător cu sarcinile pe care este autorizat să le îndeplinească.

36. Corespunzător funcțiilor ce urmează a fi exercitate, calificările personalului trebuie să cuprindă:

.1 cunoștințe despre regulile și reglementările internaționale și naționale aplicabile navelor, companiilor, echipajelor, mărfurilor și exploatării navelor;

.2 cunoștințe despre procedurile ce vor fi aplicate la inspecții, certificări, control, investigații și supravegheri;

.3 înțelegerea scopurilor și obiectivelor instrumentelor internaționale și naționale referitoare la siguranța maritimă și protecția mediului marin, precum și a programelor aferente;

.4 înțelegerea procedurilor interne și externe desfășurate atât la bordul navei, cât și la uscat;

.5 competența profesională necesară pentru îndeplinirea efectivă și eficientă a sarcinilor;

.6 deplina conștientizare a problemelor de siguranță în toate situațiile, precum și a acelora de siguranță proprie; și

.7 pregătire sau experiență pentru diferite sarcini ce urmează a fi îndeplinite și, preferabil, în funcții ce urmează a fi evaluate.

37. Statul de pavilion trebuie să emită un document de identificare pe care inspectorul să-l aibă la el atunci când își îndeplinește sarcinile.

Investigațiile statului de pavilion

38. Investigațiile privind siguranța maritimă trebuie să fie efectuate de investigatori imparțiali și obiectivi, calificați corespunzător și cu cunoștințe privind aspectele legate de accident. Sub rezerva oricărui acord privind statul sau statele responsabile cu investigația, statul de pavilion trebuie să asigure investigatori calificați în acest scop, indiferent de locul accidentului ori incidentului.

39. Se recomandă ca statul de pavilion să se asigure că investigatorii au cunoștințe și experiență practică aferente sarcinilor lor normale de muncă. În plus, pentru a ajuta investigatorii în îndeplinirea unor sarcini în afara celor obișnuite, se recomandă ca statul de pavilion să asigure accesul rapid la expertiză în următoarele domenii, după cum este necesar:

.1 navigație și regulamente pentru prevenirea abordajelor;

.2 reglementări ale statului de pavilion privind certificatele de competență;

.3 cauze ale poluării marine;

.4 tehnici de intervievare;

.5 colectarea probelor; și

.6 evaluarea efectelor factorului uman.

40. Se recomandă ca orice accident care implică vătămări corporale ce necesită lipsa de la serviciu timp de trei zile sau mai mult și orice deces care se datorează accidentelor de muncă și accidentelor care implică nave ale statului de pavilion trebuie să fie investigate și rezultatele acestor investigații să fie făcute publice.

41. Accidentele navelor trebuie să fie investigate și raportate în conformitate cu instrumentele internaționale relevante, având în vedere Codul de investigație a accidentelor, așa cum poate fi amendat, și Liniile directoare elaborate de către Organizație*4). Raportul privind investigația trebuie să fie transmis la Organizație împreună cu observațiile statului de pavilion, în conformitate cu liniile directoare mai sus menționate.

Evaluarea și revizuirea

42. Statul de pavilion trebuie să își evalueze periodic performanțele în ceea ce privește implementarea proceselor administrative, procedurilor și resurselor necesare pentru a îndeplini obligațiile sale în conformitate cu instrumentele internaționale la care este parte.

43. Măsurile pentru evaluarea performanțelor statului de pavilion trebuie să includă, printre altele, ratele de reținere a navelor de către controlul statului portului, rezultatele inspecțiilor efectuate de statul de pavilion, statisticile privind accidentele, procedurile de comunicare și informare, statisticile privind pierderile anuale [cu excepția pierderilor constructive totale (CTL)], precum și alți indicatori de performanță, după caz, pentru a stabili dacă personalul, resursele și procedurile administrative sunt adecvate pentru îndeplinirea obligațiilor sale ca stat de pavilion.

44. Domeniile recomandate pentru revizuirea periodică pot include, printre altele:

.1 rata pierderilor de nave și rata accidentelor, pentru a identifica tendințele de-a lungul unor perioade de timp stabilite;

.2 numărul de cazuri confirmate de nave reținute, în raport cu mărimea flotei;

.3 numărul de cazuri confirmate de incompetență sau de erori ale persoanelor posesoare de certificate ori atestate emise sub autoritatea statului de pavilion;

.4 răspunsurile la rapoartele statului portului privind deficiențe sau intervenții;

.5 investigațiile privind accidentele grave și foarte grave și concluzii desprinse din acestea;

.6 resursele tehnice și de altă natură implicate;

.7 rezultatele inspecțiilor, supravegherilor și controalelor efectuate la navele din flotă;

.8 investigațiile privind accidentele de muncă;

.9 numărul de incidente și infracțiuni relevante care intră sub incidența regulilor internaționale aplicabile privind prevenirea poluării marine; și

.10 numărul de suspendări sau retrageri de certificate, atestate, aprobări sau documente similare.

──────────
*1) Apendicele 1 la Liniile directoare pentru autorizarea organizațiilor care acționează în numele Administrației [Rezoluția A.739(18)].
*2) Apendicele 2 la Liniile directoare pentru autorizarea organizațiilor care acționează în numele Administrației [Rezoluția A.739(18)].
*3) MSC/Circ. 710-MEPC/Circ. 307.
──────────

──────────
*4) Se face referire la Codul de standarde internaționale și practici recomandate pentru investigația privind siguranța în cazul accidentelor sau incidentelor maritime (Codul de investigație a accidentelor) obligatoriu, adoptat de Organizație prin Rezoluția MSC.255(84) și la Liniile directoare destinate ajutării investigatorilor în implementarea Codului de investigație a accidentelor, adoptate de către Organizație prin Rezoluția A.1075(28).
──────────

Partea 3 State costiere*5)

Implementarea

45. Statele costiere au anumite drepturi și obligații în baza diferitelor instrumente internaționale. Atunci când își exercită drepturile în baza acestor instrumente, statelor costiere le revin obligații suplimentare.

46. În scopul îndeplinirii efective a obligațiilor sale, statul costier trebuie:

.1 să implementeze politici adoptând o legislație națională și instrucțiuni care să faciliteze implementarea și aplicarea cerințelor tuturor convențiilor și protocoalelor privind siguranța și prevenirea poluării, la care el este parte; și

.2 să atribuie responsabilități pentru a actualiza și revizui, după caz, orice politici relevante adoptate.

47. Statul costier trebuie să se asigure că legislația sa, instrucțiunile sale și procedurile stabilite în vigoare asigură aplicarea și verificarea sistematică a drepturilor, obligațiilor și responsabilităților cuprinse în instrumentele internaționale relevante la care este parte.

48. Aceste drepturi, obligații și responsabilități pot include, printre altele:

.1 servicii de radiocomunicații;

.2 servicii și avertismente meteorologice;

.3 servicii de căutare și salvare;

.4 servicii hidrografice;

.5 rute ale navelor;

.6 sisteme de raportare a navelor;

.7 servicii de trafic maritim; și

.8 facilități pentru navigație.

Aplicarea

49. Statul costier trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea regulilor internaționale atunci când își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile.

50. Statul costier trebuie să ia în considerare elaborarea și implementarea unui program de control și monitorizare, după caz, cu scopul de:

.1 a furniza datele statistice pentru a putea fi efectuată analiza tendințelor, în vederea identificării domeniilor cu probleme;

.2 a stabili mecanisme de răspuns în timp util la incidentele de poluare în apele sale; și

.3 a coopera cu statele de pavilion și/sau statele porturilor, după caz, la investigarea accidentelor maritime.

Evaluarea și revizuirea

51. Statul costier trebuie să-și evalueze periodic performanțele în ceea ce privește exercitarea drepturilor sale și respectarea obligațiilor ce îi revin în baza instrumentelor internaționale aplicabile.

──────────
*5) Cerințele cuprinse în această secțiune se aplică în măsura în care navele supuse instrumentelor obligatorii OMI pot avea acces la porturile guvernelor contractante.
──────────

Partea 4 State ale porturilor*6)

Implementarea

52. Statele porturilor au anumite drepturi și obligații în baza diferitelor instrumente internaționale. Atunci când își exercită drepturile în baza acestor instrumente, statelor porturilor le revin obligații suplimentare.

53. Statele porturilor pot juca un rol esențial în realizarea siguranței maritime și a protecției mediului, inclusiv prevenirea poluării. Rolul și responsabilitățile statului portului în ceea ce privește siguranța maritimă și protecția mediului rezultă dintr-un ansamblu de tratate internaționale, convenții și legi naționale, precum și, în unele cazuri, de acorduri bilaterale și multilaterale.

54. În scopul îndeplinirii efective a obligațiilor sale, statul portului trebuie:

.1 să implementeze politici adoptând o legislație națională și instrucțiuni care să faciliteze implementarea și aplicarea cerințelor tuturor convențiilor și protocoalelor privind siguranța și prevenirea poluării, la care el este parte; și

.2 să atribuie responsabilități pentru a actualiza și revizui, după caz, orice politici relevante adoptate.

55. Statul portului trebuie să se asigure că legislația sa, instrucțiunile sale și procedurile stabilite în vigoare asigură aplicarea și verificarea sistematică a drepturilor, obligațiilor și responsabilităților cuprinse în instrumentele internaționale relevante la care este parte.

56. Aceste drepturi, obligații și responsabilități pot include, printre altele:

.1 crearea de facilități sau mijloace de primire adecvate pentru a accepta toate fluxurile de deșeuri reglementate prin instrumentele Organizației;

.2 controlul statului portului*7); și

.3 menținerea unui registru al furnizorilor de combustibil lichid.

Aplicarea

57. Statele porturilor trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea regulilor internaționale atunci când își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile.

58. Mai multe instrumente maritime internaționale privind siguranța și prevenirea poluării maritime conțin dispoziții specifice care permit controlul statului portului.

59. De asemenea, un număr din aceste instrumente obligă statele porturilor să nu aplice statelor care nu sunt părți la aceste convenții un regim mai favorabil decât acela aplicat statelor care sunt părți. Aceasta înseamnă că statele porturilor trebuie să impună cerințele acelor instrumente atât statelor care sunt părți, cât și statelor care nu sunt părți.

60. Atunci când își exercită dreptul de a efectua controlul statului portului, statul portului trebuie să stabilească proceduri de administrare a unui program de control al statului portului conform cu rezoluția relevantă adoptată de Organizație7.

61. Controlul statului portului trebuie să fie efectuat numai de către ofițeri autorizați și calificați pentru controlul statului portului, în conformitate cu procedurile relevante adoptate de Organizație7.

62. Ofițerii controlului statului portului și persoanele care îi ajută trebui să fie liberi de orice presiuni comerciale, financiare sau de altă natură și nu trebuie să aibă vreun interes comercial, nici în portul de inspecție, nici la navele inspectate, nici în șantierele de reparații, nici în orice serviciu de asistență în port ori în altă parte și de asemenea nici nu trebuie să fie angajați sau să efectueze vreo activitate în numele organizațiilor recunoscute sau al societăților de clasificare. Trebuie să fie implementate proceduri suplimentare pentru ca nicio persoană sau organizații externe statului portului să nu poată influența rezultatele inspecției și a controlului efectuat de statul portului.

Evaluarea și revizuirea

63. Statul portului trebuie să-și evalueze periodic performanțele în ceea ce privește exercitarea drepturilor sale și respectarea obligațiilor ce îi revin în conformitate cu instrumentele aplicabile ale Organizației.

----

──────────
*6) Cerințele cuprinse în această secțiune se aplică în măsura în care navele supuse instrumentelor obligatorii OMI pot avea acces la porturile guvernelor contractante.
──────────

──────────
*7) Se face referire la Procedurile din 2011 pentru controlul statului portului [(Rezoluția A.1052(27)].
──────────