Decizia nr. 649/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 318 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Margareta Reissenberger, Dagmar-Li Bonfert și Ralph Bonfert în Dosarul nr. 826/57/2014 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 509D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorii excepției de neconstituționalitate au depus concluzii prin care susțin admiterea acesteia și menționează că pe fondul cauzei a fost respinsă contestația în anulare și solicită, totodată, judecarea în lipsă. De asemenea, magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Comuna Vințu de Jos, prin primar, a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile invocate din Legea fundamentală, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 646 din 14 iunie 2014

sau

Decizia nr. 557 din 16 octombrie 2014 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea nr. 1 din 12 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 826/57/2014, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 318 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Margareta Reissenberger, Dagmar-Li Bonfert și Ralph Bonfert într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare formulate împotriva unei decizii civile a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțate în recurs.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 318 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă din 1865 încalcă dispozițiile Legii fundamentale invocate și cele cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din perspectiva "egalității armelor". Consideră că dreptul la un proces echitabil trebuie să fie garantat în aceeași măsură părților implicate într-o judecată, drepturile protejate fiind concrete și efective. Arată că prin dispoziția legală criticată legiuitorul a pus într-o poziție dezavantajoasă intimatul căruia, ca urmare a admiterii recursului părții adverse, i se respinge acțiunea, dar nu i se deschide calea contestației atunci când apărările sale nu au fost analizate. Susține că dreptul de a invoca "omisiunea cercetării motivelor" este un drept garantat pentru ambele părți. Această omisiune nu poate avea relevanță diferită în funcție de calitatea părților de natură a justifica o cale de atac pentru recurent. Omisiunea aceleiași instanțe în a cerceta argumentele intimatului nu poate rămâne fără consecințe juridice decât cu înfrângerea egalității armelor.

7. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate și reprezintă o aplicare a principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces. Invocă jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 557 din 16 octombrie 2014 ,

Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009 ,

Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004

și

Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 .

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Arată că nu este încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Argumentele privind încălcarea art. 20 și art. 148 din Constituție prin raportare la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu pot fi reținute, deoarece toți cetățenii aflați în situații similare pot uza de aceleași acte de procedură care le asigură egalitatea armelor, în sensul consacrat de art. 6 din Convenție. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 21 din Constituție, apreciază că nici aceasta nu poate fi reținută având în vedere că calea procedurală a contestației în anulare poate fi utilizată de părțile care au participat la soluționarea recursului și este limitată la cazurile în care dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau al omisiunii instanței de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Invocă jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 ,

Decizia nr. 1.296 din 4 octombrie 2011

și

Decizia nr. 646 din 14 iunie 2012 .

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 318 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă din 1865. În realitate, având în vedere că alin. 2 al art. 318 a fost abrogat prin

art. I pct.121 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, obiectul excepției îl constituie art. 318 teza finală din Codul de procedură civilă din 1865.

13. Se observă că, deși dispozițiile legale criticate au fost abrogate prin

art. 83 lit. A din titlul V din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, condițiile de admisibilitate prevăzute la

art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992

sunt îndeplinite, având în vedere

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.

14. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

15. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 148 din Constituție privind integrarea în Uniunea Europeană.

16. Se mai invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârile din 19 aprilie 1994, 9 decembrie 1994, 12 februarie 2004 și 28 aprilie 2005, pronunțate în cauzele Van de Hurk împotriva Olandei, Ruiz Torija împotriva Spaniei, Perez împotriva Franței și Albina împotriva României.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 318 din Codul de procedură civilă din 1865 reglementează contestația în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs. Potrivit tezei finale a art. 318 hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

18. Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004,

Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009, sau

Decizia nr. 557 din 16 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 4 decembrie 2014, Curtea a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate ca neîntemeiate, reținând că, așa cum rezultă în mod univoc din textul de lege criticat, calea procedurală a contestației în anulare specială poate fi utilizată de părțile care au participat la soluționarea recursului și este limitată la cazurile în care dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau al omisiunii instanței de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent. În ceea ce privește obiectul contestației în anulare specială, acesta este format dintr-o singură categorie de hotărâri, respectiv doar hotărârile pronunțate de instanțele de recurs.

19. Curtea a mai constatat că pretinsa încălcare a art. 16 din Constituție nu poate fi reținută, deoarece reglementarea este aplicabilă în cazul tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distincție, și anume părților care au participat la soluționarea recursului a cărui dezlegare este rezultatul unei greșeli materiale sau al omisiunii instanței de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

20. Textul de lege criticat nu încalcă nici prevederile art. 21 din Constituție. Dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situații diferite, accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat liberul acces la justiție, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuție este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiție, are caracter de excepție, și deci poate fi valorificată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. În caz contrar, există riscul producerii unor perturbări majore ale stabilității și securității raporturilor juridice.

21. De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum și art. 129, care prevede că "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac.

22. Prin urmare, departe de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art. 318 teza finală din Codul de procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.

23. Distinct de cele arătate în deciziile menționate, Curtea observă că instanța de la Strasbourg a reținut prin Hotărârea din 29 iulie 2008, pronunțată în Cauza Mitrea împotriva României (paragraful 24), că contestația în anulare nu trebuie să constituie un apel deghizat prin care să se obțină o rejudecare a cauzei, pentru că, în sens contrar, s-ar aduce atingere prezumției de validitate de care trebuie să se bucure hotărârile judecătorești irevocabile și principiului securității raporturilor juridice.

24. De altfel, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil înaintea unui tribunal, după cum este garantat de art. 6 paragraful 1, trebuie să fie interpretat în conformitate cu Preambulul la Convenție, care prevede, printre altele, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca, în cazurile în care instanțele au soluționat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61).

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Margareta Reissenberger, Dagmar-Li Bonfert și Ralph Bonfert în Dosarul nr. 826/57/2014 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 318 teza finală din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 octombrie 2015.