Hotărârea nr. 99/2015

Articol unic

Luând în considerare Opinia nr. 755 adoptată de Comisia pentru afaceri europene în ședința din 20 octombrie 2015,

1. Salută propunerea Comisiei Europene, întrucât: - reconfirmă principiile umanitare de bază comune - demnitatea, integritatea și solidaritatea, respectarea obligațiilor impuse în temeiul dreptului internațional umanitar și angajamentul de a separa acțiunile umanitare de agendele politice;

- în ultimii 25 de ani, crizele umanitare au devenit tot mai numeroase, mai complexe și mai grave (în anul 2014 s-au înregistrat peste 400 de conflicte cu caracter politic care au afectat viața a 50 milioane de persoane, din care în peste 40 au fost utilizate armele convenționale sau s-a înregistrat comiterea unor acte de terorism);

- reflectă preocuparea Uniunii Europene și a statelor sale membre, în calitate de principali donatori de ajutor umanitar, față de problemele care afectează viața a milioane de oameni, față de identificarea soluțiilor pentru diminuarea efectelor dezastrelor naturale legate de schimbările climatice și tendințe majore, cum ar fi deficitul de apă, urbanizarea și presiunile demografice, a efectelor fragilității economice și sociale înregistrate în unele state din cauza guvernelor lor care nu pot sau nu doresc să ofere servicii de bază sau egalitate socială, determinând în acest mod creșterea proporției persoanelor care trăiesc în condiții de sărăcie extremă (la jumătatea anului 2015, aproape 79 de milioane de persoane din 37 de țări, inclusiv 59 de milioane de persoane strămutate);

- sistemul umanitar, în prezent, trebuie să facă față provocării de a acorda un sprijin sporit unui număr mai mare de persoane și cu costuri mai ridicate;

- decalajul dintre nevoi și resurse continuă să se adâncească, existând dificultăți tot mai mari de mobilizare a unor resurse adecvate.

2. Sprijină această propunere, deoarece: - în contextul prezentei crize a refugiaților, sistemul umanitar actual nu satisface așteptările din perspectiva conducerii, coordonării și asumării responsabilităților;

- în prezent, sistemul nu mai poate fi perceput ca un grup restrâns de organizații și donatori însuflețiți de "valorile occidentale"; la eforturile umanitare s-a raliat un număr sporit de actori diferiți, care reclamă nu numai resurse suplimentare, ci și schimbarea modului în care comunitatea umanitară acționează în materie de planificare, coordonare și capacitate de răspuns, astfel că sistemul coordonat de Organizația Națiunilor Unite (ONU) trebuie să fie adaptat pentru a-și păstra relevanța și valoarea adăugată;

- coordonatorii tot mai multor agenții umanitare ONU din diferite regiuni susțin promovarea unei schimbări de paradigmă în abordarea situațiilor de criză (70% din bugetul umanitar este folosit pentru crizele prelungite, în programe/activități cu componentă de dezvoltare);

- consideră că reuniunea la nivel înalt poate influența și modifica modalitățile actuale de lucru în domeniul umanitar, pentru a sprijini mai bine persoanele care au nevoie de ajutor;

- reuniunea la nivel înalt trebuie să recunoască și să susțină diversitatea actorilor umanitari, să reconfirme totodată principiile umanitare și să abordeze lacunele existente în ceea ce privește acțiunile umanitare;

- este încurajată reorientarea accentului spre implementarea de soluții durabile, prin stabilirea unui cadru coerent de cooperare cu actorii de dezvoltare încă din faza de răspuns, respectiv consolidarea rezilienței persoanelor deplasate și a comunităților-gazdă;

- sunt promovate măsuri pentru a facilita accesul în scopuri umanitare al personalului de salvare (privilegii și imunități, obligații privind acordarea de vize și trecerea frontierei, permise de muncă, libertatea de circulație, precum și facilitarea desfășurării de acțiuni umanitare bazate pe principii în contextul măsurilor de combatere a terorismului) și a echipamentelor și bunurilor, referitor la cerințele și tarifele vamale, fiscalitate și transport;

- se propune întocmirea unui "tablou de bord" (banca de date), la care să aibă acces toți actorii, privind eficiența ajutorului umanitar care să faciliteze întregul ciclu al acțiunilor de răspuns;

- se așteaptă ca la Summit-ul mondial umanitar să se elaboreze un document final care va cuprinde un set de angajamente comune în vederea eficientizării răspunsului umanitar internațional, precum și un plan de implementare a recomandărilor desprinse din procesul de consultări pregătitoare.

3. Atrage atenția asupra următoarelor aspecte: - necesitatea acordării unei atenții sporite reconfigurării sistemului umanitar internațional, pentru a face față provocărilor actuale și pentru a identifica modalitățile adecvate de facilitare a protecției și asistenței umanitare, corespunzător importanței sale;

- necesitatea alocării de fonduri corespunzătoare către statele care constituie izvorul fluxului de refugiați în vederea eliminării cauzelor acestui fenomen și din această perspectivă ar fi necesară creșterea implicării active și a statelor din Golf;

- necesitatea eliminării unor nemulțumiri exprimate de unele state (în special G77) privind lipsa de transparență a procesului și rolul marginal al actorilor guvernamentali în acest exercițiu, a căror implicare este considerată esențială pentru viabilitatea oricăror angajamente ulterioare în plan politic;

- necesitatea eliminării neclarităților legate de întreg procesul de organizare a Summit-ului mondial umanitar și depășirea stadiului de consultări la nivel de generalități vizând doar argumente și idei deja cunoscute, astfel ca această reuniune să poată furniza o platformă de promovare și concretizare a unora dintre acestea;

- creșterea implicării localnicilor în acțiunile umanitare, luând în considerare angajamentele deja asumate față de populațiile afectate, inclusiv din grupurile vulnerabile;

- asigurarea securității persoanelor aflate în zonele de conflict, cu accent pe siguranța persoanelor strămutate intern și pe protejarea împotriva violenței sexuale;

- activitățile umanitare trebuie să se adapteze și să inoveze, pentru a putea face față noilor provocări, riscuri și amenințări globale; în mod deosebit, consolidarea capacității de pregătire și operaționalizare a cadrului existent pentru reducerea riscului de dezastre, pentru a asigura o abordare mai coerentă între actorii în domeniile umanitar și de dezvoltare;

- nevoia de a dezvolta măsuri contra discriminării de gen, inclusiv de a elimina violența de gen în toate contextele - în toate domeniile și la toate nivelurile;

- lipsa unei linii decizionale care să determine un rezultat concret și avansarea discuțiilor spre un nivel mai concret al recomandărilor, care să sugereze și mijloacele de implementare/operaționalizare a acestora;

- divergențele de abordare față de problematica umanitară (responsabilitatea statelor, cooperarea cu alți actori, rolul sistemului ONU) care s-au manifestat pe parcursul consultărilor se vor reflecta pe întreg parcursul procesului de pregătire a substanței summitului;

- facilitarea unei înțelegeri comune la nivel național a problemelor, riscurilor și oportunităților de acțiune, stimularea de noi parteneriate și promovarea de soluții care să ia în considerare cauzele crizelor umanitare (vulnerabilitățile preexistente).

4. Consideră necesar ca: - rezultatele viitorului summit să reafirme universalitatea și relevanța principiilor fundamentale ale acțiunii umanitare și să recunoască rolul central al nevoii de protecție;

- sectorul privat să fie stimulat să contribuie la asistența umanitară, de exemplu prin stabilirea unor obiective privind responsabilitatea socială a întreprinderilor și, din această perspectivă, extinderea parteneriatelor prin valorificarea avantajelor comparative ale fiecărui actor implicat;

- guvernele și donatorii să sprijine consolidarea capacității locale a personalului de intervenție și să acorde atenția cuvenită acestuia, dacă este cazul, pe toată durata intervenției;

- să fie avută în vedere prioritizarea considerentelor de protecție în cadrul răspunsului umanitar și implicarea persoanelor afectate în procesul de decizie umanitară, precum și dezvoltarea capacității de răspuns a actorilor locali și valorizarea contribuției acestora;

- să se identifice noi modalități de finanțare a sectorului umanitar într-o manieră previzibilă și adecvată;

- să se elaboreze un nou model de cooperare între actorii din domeniul umanitar și cei din domeniul dezvoltării, care să includă o analiză comună a riscurilor multiple și, atunci când este cazul, programarea și finanțarea multianuală, precum și strategii "de ieșire" pentru actorii umanitari;

- să fie abordată o manieră pragmatică pe tot parcursul procesului de consultare, în sensul promovării și valorificării modelelor/soluțiilor pertinente naționale, precum și a celor avansate de alți actori în scopul consolidării capacității de acțiune în domeniul umanitar, în plan intern (de exemplu, reducerea vulnerabilităților și gestionarea riscului) și internațional (potențialul de contribuții în calitate de donator emergent);

- să se identifice noi modalități de finanțare a sectorului umanitar într-o manieră previzibilă și adecvată;

- să se schimbe paradigma de cooperare dintre sectorul umanitar și cel de dezvoltare;

- să sporească investițiile în prevenție și în tratarea și rezolvarea cauzelor aflate la originea migrației;

- să se consolideze aplicarea dreptului internațional umanitar și în acest sens România va organiza un eveniment în marginea Conferinței internaționale a Crucii Roșii și Semilunii Roșii, din decembrie 2015, pe tema raportării voluntare în acest domeniu;

- să crească eficientizarea cooperării dintre comunitatea umanitară și cea de dezvoltare;

- să fie promovate bunele practici naționale, de exemplu privind Centrul de tranzit pentru refugiați de la Timișoara sau acordarea de asistență medicală de urgență prin intermediul SMURD.

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaților în ședința din 18 noiembrie 2015, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.