Decizia nr. 668/2015
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
- Legea nr. 255/2013 19 iulie 2013 (prevederi anume) pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentr…
Are ca temei 1
- Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Daniel Marius Morar
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Cristina Teodora Pop
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Mihail Grancea.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 105 din Legea nr. 255/2013
pentru punerea în aplicare a
privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 4.367/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 422 D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, întrucât textul criticat încalcă dispozițiile art. 6 raportat la art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 21 alin. (3) din Constituție referitor la dreptul la un proces echitabil. Se observă că există o jurisprudență a Curții Constituționale, respectiv
deciziile nr. 589 din 21 octombrie 2014 , nr. 154 din 17 martie 2015 și nr. 423 din 9 iunie 2015, conform căreia dispozițiile
art. 105 din Legea nr. 255/2013
sunt constituționale, însă prin deciziile anterior enumerate constituționalitatea textului criticat nu a fost analizată prin raportare la normele europene și la norma constituțională mai sus invocate. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că art. 13 din Convenție garantează un remediu efectiv, în fața unei autorități naționale, pentru o pretinsă nerespectare a art. 6 din Convenție. Se susține că scopul procedurii prevăzute la art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală este acela de a acorda un remediu părților al căror drept de a fi judecate într-un termen rezonabil este încălcat, remediu ce poate fi creat și pe cale jurisprudențială, printr-o jurisprudență bine stabilită. Se face referire la Hotărârea din 26 noiembrie 2013 a Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în Cauza Vlad și alții împotriva României, prin care a constatat că în dreptul național nu există remedii suficiente la care părțile litigiilor civile să poată apela în cazul duratei prea mari a procedurilor, întrucât chiar și dreptul de a formula o plângere având un astfel de obiect este asigurat doar părților din procesele începute după intrarea în vigoare a actualului Cod de procedură civilă. Se arată că situația este similară în prezenta cauză, având drept de a formula plângere privind durata rezonabilă a procesului penal doar părțile din procesele penale începute după intrarea în vigoare a actualului Cod de procedură penală. Or, art. 6 din Convenție prevede că orice persoană are dreptul să fie judecată de către o instanță independentă într-un termen rezonabil, condiții în care acordarea acestui drept doar unei anumite categorii de persoane, restrângere ce are drept criteriu data începerii proceselor penale, nu este justificată. Se conchide că, pentru aceste motive, dispozițiile
art. 105 din Legea nr. 255/2013
încalcă prevederile art. 6 raportat la cele ale art. 13 din Convenție. Se menționează că, în Hotărârea pronunțată în Cauza Vlad și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, la paragraful 162, că autoritățile naționale sunt obligate nu numai să plătească despăgubirile stabilite, ci și să ia măsuri pentru respectarea art. 6 din Convenție, dar că măsurile luate de către autoritățile naționale sunt ineficiente. Se observă că art. 46 din Convenție face parte din dreptul intern și se solicită admiterea excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea nr. 8 din 9 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 4.367/1/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 105 din Legea nr. 255/2013
pentru punerea în aplicare a
privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații privind durata procesului penal, formulată cu privire la o cauză penală începută înaintea datei intrării în vigoare a actualului Cod de procedură penală.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, prin faptul că prevăd aplicarea art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală doar cauzelor înregistrate după dată intrării în vigoare a actualului Cod de procedură penală, dispozițiile
art. 105 din Legea nr. 255/2013
încalcă dreptul la un proces echitabil, contravenind art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție și art. 6 și 13 din Convenție. Se arată că art. 488^1 -488^6 din Codul de procedură penală reglementează un remediu procesual care ar trebui să fie aplicat și cauzelor înregistrate înaintea datei anterior menționate, în scopul îndeplinirii exigențelor normelor europene invocate în susținerea excepției.
6. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se arată că aplicarea dispozițiilor referitoare la contestația privind durata procesului penal doar cauzelor începute după data de 1 februarie 2014 nu permite părților proceselor penale începute anterior acestei date și în cadrul cărora s-a depășit o perioadă rezonabilă de soluționare a cauzelor să beneficieze de un remediu legal efectiv pentru această situație procesuală. Se susține că, pentru acest motiv, textul criticat contravine prevederilor art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenție. Se mai arată că dispozițiile
art. 105 din Legea nr. 255/2013
creează discriminare între persoanele ale căror procese penale au început înaintea datei intrării în vigoare a actualului Cod de procedură penală și cele ale căror procese penale au început după această dată, în situația în care durata procedurii depășește un termen rezonabil. Se face trimitere la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 noiembrie 2013 pronunțată în Cauza Vlad și alții împotriva României.
7. În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 105 din Legea nr. 255/2013
pentru punerea în aplicare a
privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, care au următorul cuprins: "Dispozițiile
art. 488^1-488^6 din Legea nr. 135/2010 , cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, referitoare la contestația privind durata rezonabilă a procesului penal, se aplică numai proceselor penale începute după intrarea în vigoare a
11. Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (3) cu privire la accesul liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil și dispozițiilor art. 6 și 13 din Convenție referitoare la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la un recurs efectiv.
12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin
Decizia nr. 589 din 21 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 16 ianuarie 2015,
Decizia nr. 154 din 17 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 21 aprilie 2015, și
Decizia nr. 423 din 9 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 20 iulie 2015, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 105 din Legea nr. 255/2013
pentru punerea în aplicare a
privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare.
13. Prin
Decizia nr. 423 din 9 iunie 2015 , paragraful 36, și
Decizia nr. 154 din 17 martie 2015 , paragrafele 22-23, Curtea a reținut că dispozițiile contestate nu afectează dreptul la un proces echitabil. În acest sens, Curtea a constatat că principiul liberului acces la justiție are ca semnificație faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social. Cu toate acestea, el poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac, deoarece competența și procedura sunt stabilite de lege. Este îndeobște admis că procesul penal se desfășoară sub autoritatea ordinii normative de drept care capătă caracter efectiv prin constrângere și conformare, sens în care, dimpotrivă, tocmai în realizarea dreptului la un proces echitabil, situația nou-reglementată dacă s-ar aplica retroactiv, adică proceselor începute sub imperiul legii vechi, ar duce la afectarea previzibilității legii ce guvernează procesul. Mai mult, împrejurarea că procesele începute sub imperiul legii vechi nu sunt susceptibile de cenzura ce poate fi exercitată pe calea contestației privind durata rezonabilă a procesului nu echivalează cu afectarea principiului constituțional consacrat de art. 21, deoarece, în acord cu art. 8 referitor la caracterul echitabil și termenul rezonabil al procesului penal din Codul de procedură penală, "Organele judiciare au obligația de a desfășura urmărirea penală și judecata cu respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali, astfel încât [...] orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil." Prin urmare, indiferent de regimul juridic sub autoritatea căruia au fost începute procesele, organele judiciare, în deplin acord cu principiul legalității procesului penal consacrat de art. 2 din Codul de procedură penală, sunt obligate să respecte un termen rezonabil de soluționare a cauzelor.
14. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerentele deciziilor anterior invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 105 din Legea nr. 255/2013
pentru punerea în aplicare a
privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 4.367/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2015.
PREȘEDINTE DANIEL MARIUS MORAR Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.