Decizia nr. 657/2015

Daniel Marius Morar

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 și

art. 41 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Parohia Boteanu Ienii din București în Dosarul nr. 37.668/3/2013 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 99D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează Curții că autorul excepției a transmis la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. De asemenea, partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosar punctul său de vedere asupra excepției, apreciind că este neîntemeiată.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Sentința civilă nr. 7.772 din 25 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 37.668/3/2013, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 și

art. 41 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Parohia Boteanu Ienii din București într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea cererii de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată pentru o sumă de bani reprezentând despăgubiri pentru un teren, despăgubiri acordate printr-o decizie a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, și la virarea în contul său a respectivei sume.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că, la momentul la care a introdus acțiunea, nu exista nicio cauză legală de suspendare sau amânare a emiterii titlurilor de plată, conform

Legii nr. 247/2005 , și nici de eșalonare sau de amânare a plății despăgubirilor în numerar. Ulterior depunerii acțiunii a intrat în vigoare

Legea nr. 165/2013 , care stabilește, în art. 41, un termen foarte lung de plată a despăgubirilor, de 5 ani, și o altă procedură pentru plata titlurilor de plată pentru dosarele care erau aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013 . Susține că prevederile art. 41 alin. (1)-(4) încalcă principiul neretroactivității legii, întrucât se aplică inclusiv litigiilor aflate deja pe rolul instanțelor la momentul intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 . De asemenea, se încalcă și principiul egalității în drepturi, autorului excepției fiindu-i aplicabil un tratament diferit față de alte entități aflate în situații similare, cărora li s-a emis titlul de plată și s-a făcut plata integrală a despăgubirilor în numerar. Precizează că nerespectarea acestor două principii constituționale atrage și nesocotirea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție.

7. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia cu privire la conformitatea cu prevederile constituționale invocate a textelor de lege criticate, contrar

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, prevederile art. 9 și

art. 41 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din motivarea excepției, rezultă însă că în mod eronat instanța a reținut în dispozitivul hotărârii prevederile

art. 9 din Legea nr. 165/2013 , autorul acesteia vizând, în mod expres, prevederile art. 4 din lege. Totodată, având în vedere data introducerii acțiunii, anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , precum și obiectul cauzei, constând în cererea de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată pentru o sumă de bani reprezentând despăgubiri pentru un teren, despăgubiri acordate printr-o decizie a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, rezultă că, în realitate, obiectul excepției îl constituie prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 41 alin. (1) teza întâi și alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 , care au următoarea redactare:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 41 alin. (1) teza întâi și alin. (2)-(4): "(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi (...) se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

(2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.

(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

(4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere."

12. În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin prevederilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 1 alin. (5) care impune obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) care instituie regula neretroactivității legii, cu excepția celei penale și contravenționale mai favorabile și art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în cauză, autorul excepției este titularul unui drept de despăgubire născut sub imperiul

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, prin emiterea unui titlu de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, drept care însă nu a fost valorificat până la intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , întrucât nu s-a eliberat titlul de plată.

14. În motivarea excepției se critică, în esență, faptul că

art. 41 din Legea nr. 165/2013

stabilește un termen foarte lung de plată a despăgubirilor și o altă procedură pentru plata titlurilor de plată pentru dosarele care erau aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013 . Se susține că se încalcă principiul neretroactivității legii, întrucât prevederile de lege criticate se aplică inclusiv litigiilor aflate deja pe rolul instanțelor la momentul intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 . De asemenea, se încalcă și principiul egalității în drepturi, autorului excepției fiindu-i aplicabil un tratament diferit față de alte entități aflate în situații similare, cărora li s-a emis titlul de plată și s-a făcut plata integrală a despăgubirilor în numerar.

15. Este de observat că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra unor critici de constituționalitate similare, prin raportare la dispozițiile constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile și art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. Astfel, Curtea a constatat că, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României (paragrafele 232 și 235), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a prevăzut obligația statului român de a implementa proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și de a adopta reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Or, textele de lege criticate reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună, în legislația națională, pentru viitor, exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, lucru ce rezultă din expunerea de motive a

Legii nr. 165/2013 , astfel încât nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. Recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate nu pot avea caracter retroactiv. Ipoteza avută în vedere de legiuitor este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Or, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 566 din 16 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 ianuarie 2015, paragraful 14, și

Decizia nr. 764 din 18 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 9 martie 2015, paragraful 14).

16. Totodată, Curtea Constituțională a reținut că, în condițiile existenței unui titlu de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , procedura de emitere a titlului de plată este reglementată prin dispozițiile legale criticate, care prevăd că acesta se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în conformitate cu graficul de eșalonare stabilit în

art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

(a se vedea

Decizia nr. 566 din 16 octombrie 2014 , paragraful 14).

17. În privința pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a reținut că beneficiarii unui titlu de despăgubire, care a fost valorificat prin emiterea unui titlu de plată, anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , pe de o parte, și cei cărora nu le-a fost emis titlul de plată, corespunzător valorii titlului de despăgubire, până la intrarea în vigoare a legii noi, pe de altă parte, se află într-o situație juridică ce diferă în mod obiectiv, sub aspectul reglementării legale incidente modalității de valorificare a titlului de despăgubire. Or, din acest punct de vedere, este firesc ca, în temeiul principiului de drept tempus regit actum, modalitatea de acordare a despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data emiterii deciziei administrative, în speță titlul de plată, care, potrivit noii legi, este emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în temeiul

art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 . Mai mult, invocând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Decizia din 4 septembrie 2012 referitoare la Cererea nr. 57.265/08, pronunțată în Cauza Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 47-52, Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, paragraful 126), Curtea a reținut că modalitatea de valorificare a titlurilor de plată instituită de

Legea nr. 165/2013 , prin eșalonarea pe o perioadă de 5 ani, în tranșe anuale egale, reprezintă o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității (a se vedea și

Decizia nr. 84 din 26 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2015).

18. Întrucât în cauza de față sunt formulate critici similare celor analizate de Curtea Constituțională prin deciziile menționate și având în vedere că nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, își mențin valabilitatea cele statuate prin deciziile amintite.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Parohia Boteanu Ienii din București în Dosarul nr. 37.668/3/2013 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 41 alin. (1) teza întâi și alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2015.