Decizia nr. 595/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 din Codul penal, excepție ridicată de Iulian Manole în Dosarul nr. 15.811/193/2014 al Judecătoriei Botoșani și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 276 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Se arată că liberarea condiționată este o vocație pentru persoana condamnată, și nu un drept, și că, în Codul penal actual, legiuitorul a renunțat la vechile criterii de diferențiere între persoanele condamnate, respectiv cele referitoare la vârstă sau la sex, așa încât nu mai face trimitere nici la starea de sănătate a persoanei. Se susține că critica autorului excepției este neîntemeiată, întrucât

art. 96 din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal prevede și activități care nu necesită muncă fizică și care pot fi cuantificate în vederea acordării liberării condiționate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 27 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 15.811/193/2014, Judecătoria Botoșani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 100 din Codul penal, excepție ridicată de Iulian Manole într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de liberare condiționată formulată de autorul excepției, conform textului criticat.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal, prin reglementarea scăderii din durata pedepsei a părții ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate, sunt de natură a discrimina persoanele condamnate care au probleme de sănătate atestate medical ce le împiedică să presteze o muncă în timpul executării unei pedepse penale privative de libertate în raport cu cele cărora starea de sănătate le permite să presteze o astfel de muncă.

6. Judecătoria Botoșani opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că textul criticat nu discriminează persoanele condamnate la pedepse penale privative de libertate care sunt inapte de muncă în raport cu cele apte, întrucât dispozițiile art. 100 din Codul penal se coroborează cu cele ale

art. 96 alin. (1) lit. d)-f) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, conform cărora pedeapsa care este considerată ca executată pe baza instruirii școlare și formării profesionale, în vederea acordării liberării condiționate, se calculează după cum urmează: în cazul participării la cursurile de școlarizare pentru formele de învățământ general obligatoriu, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an școlar; în cazul participării la cursurile de calificare ori recalificare profesională, se consideră 20 de zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională; iar în cazul elaborării de lucrări științifice publicate sau invenții și inovații brevetate, se consideră 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare științifică sau invenție și inovație brevetate. Se arată că acestea sunt modalități prin care și persoanele din categoria invocată de autorul excepției pot beneficia de reducerea pedepselor prin considerarea unei părți din acestea ca fiind executată.

7. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 100 din Codul penal. Din analiza excepției de neconstituționalitate Curtea reține, însă, că autorul critică, în realitate, prevederile art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal, care au următorul cuprins: "(3) În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

(4) În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani."

11. Se susține că textele criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și ale art. 50 cu privire la protecția persoanelor cu handicap.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal reglementează fracțiunile din pedeapsa închisorii, ce trebuie executate, pentru ca persoana condamnată să poată fi liberată condiționat. În aceste condiții, dispozițiile art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal prevăd că în calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute la alin. (1) și (2) ale acestui articol se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate.

13. În acest sens,

art. 78 din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, reglementează dreptul la muncă al persoanelor condamnate, arătând că acestora li se poate cere să muncească, în raport cu tipul regimului de executare, ținându-se seama de calificarea, deprinderile și aptitudinile acestora, de vârstă, starea de sănătate, măsurile de siguranță, precum și de programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora.

14. Curtea reține că prevederile art. 78 anterior citat sunt aplicate în coroborare cu dispozițiile capitolului VI - "Munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate", al titlului III - "Executarea pedepselor privative de libertate", art. 83-88, din aceeași lege, care prevăd regimul de prestare a muncii, munca prestată în cazuri speciale, durata muncii prestate, plata muncii prestate, repartizarea veniturilor și recuperarea pagubelor. Astfel,

art. 78 alin. (1) din Legea nr. 254/2013

prevede că munca persoanelor condamnate în penitenciare se realizează: în regim de prestări de servicii pentru persoane fizice sau persoane juridice, în interiorul ori exteriorul penitenciarului; în regie proprie; pentru activități cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului; în caz de calamitate; în caz de voluntariat; și în alte cazuri, în condițiile legii. De asemenea, dispozițiile art. 85 și

art. 86 din Legea nr. 254/2013

stabilesc că durata muncii prestate este cea reglementată prin legislația muncii și că veniturile realizate de persoanele condamnate pentru munca prestată nu constituie venituri salariale și se impozitează potrivit prevederilor legale care reglementează impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice. Totodată, capitolul VII,

art. 89-94, din Legea nr. 254/2013 , reglementează participarea persoanelor condamnate la activități educative, de asistență psihologică și asistență socială, instruirea școlară, învățământul universitar și formarea profesională a persoanelor condamnate. În aceste condiții, art. 94 conține dispoziții speciale privind persoanele condamnate care prezintă dizabilități, stabilind la alin. (1) că Administrația Națională a Penitenciarelor și administrația penitenciarului dispun măsuri specifice pentru protecția sănătății fizice și psihice a unor astfel de persoane. Conform alin. (2) al art. 94, persoanelor condamnate care prezintă dizabilități li se asigură condiții pentru participarea la activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, moral-religioase adecvate nevoilor și personalității lor, în funcție de opțiunile și aptitudinile lor. Capitolul VIII din

Legea nr. 254/2013

reglementează liberarea condiționată, art. 95 din lege condiționând liberarea condiționată a persoanei condamnate înainte de executarea în întregime a pedepsei privative de libertate de îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 99 și 100 din Codul penal.

15. În aplicarea dispozițiilor penale anterior referite, care constituie din acest punct de vedere legea generală în materie, prevederile

art. 96 din Legea nr. 254/2013

reglementează modul de calcul al părții din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate și/sau a instruirii școlare și formării profesionale. Potrivit alin. (1) al acestui articol, pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale, în vederea acordării liberării condiționate, se calculează după cum urmează: a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă; b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă; c) în cazul în care munca este prestată pe timpul nopții, se consideră 3 zile executate pentru două nopți de muncă; d) în cazul participării la cursurile de școlarizare pentru formele de învățământ general obligatoriu, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an școlar; e) în cazul participării la cursurile de calificare ori recalificare profesională, se consideră 20 de zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională; f) în cazul elaborării de lucrări științifice publicate sau invenții și inovații brevetate, se consideră 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare științifică sau invenție și inovație brevetate. Potrivit alin. (2) al aceluiași text, reducerea fracțiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale nu poate fi revocată.

16. Prin urmare, Curtea constată că atât prestarea unei munci de către persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, în condițiile dispozițiilor

art. 83-88 din Legea nr. 254/2013 , cât și participarea acestora la activități educative, de asistență psihologică și asistență socială, instruirea școlară, învățământul universitar și formarea profesională, precum și luarea în calcul a duratei acestor activități cu prilejul acordării liberării condiționate, potrivit art. 100 din Codul penal, după algoritmul prevăzut la

art. 96 din Legea nr. 254/2013 , reprezintă beneficii acordate de legiuitor, în condițiile legii, persoanelor condamnate apte să desfășoare asemenea activități. Astfel, persoanele condamnate inapte de muncă pot beneficia de dispozițiile art. 95 coroborate cu cele ale

art. 96 alin. (1) lit. d)-f) din Legea nr. 254/2013 , care echivalează absolvirea unui an universitar cu 30 de zile executate din pedeapsa închisorii, absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională cu 20 de zile executate din pedeapsa închisorii, iar elaborarea fiecărei lucrări științifice și a fiecărei invenții și inovații brevetate cu 30 de zile executate din pedeapsa închisorii.

17. Din economia reglementării, Curtea constată că legiuitorul a reglementat cazuri de reducere a pedepsei de care pot beneficia și persoane inapte de muncă, adaptând practic reglementarea și la situația persoanelor cu handicap. Așa fiind, Curtea constată că prevederile art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 50 referitoare la protecția persoanelor cu handicap.

18. Curtea reține că, în ceea ce privește principiul egalității în drepturi, a statuat în repetate rânduri în jurisprudența sa că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice ( Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a statuat că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor ( Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002,

Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 99 din 8 februarie 2012, și

Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015). În aceste condiții, acordarea de către legiuitor a unor beneficii legale persoanelor condamnate nu este de natură a crea discriminare (a se vedea

Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015). Aceste considerente sunt valabile și în privința persoanelor care sunt apte să beneficieze de prevederile art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal și cele care nu au aptitudinile fizice necesare pentru a se prevala de dispozițiile legale anterior referite.

19. Pentru aceste motive, Curtea constată că nu poate reține încălcarea prin textele criticate a dispozițiilor art. 16 din Constituție.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată de Iulian Manole în Dosarul nr. 15.811/193/2014 al Judecătoriei Botoșani și constată că dispozițiile art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Judecătoriei Botoșani și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 1 octombrie 2015.