Decizia nr. 703/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din

Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din

Legea nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepție ridicată de Mihai Anagnoste în Dosarul nr. 382/1.748/2014 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 230D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 307D/2015 și nr. 308D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor aceluiași act normativ, ridicată de Niculina Moise, Daniela Hermanean și Mariana Gabriela Hirian în Dosarul nr. 10.141/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și, respectiv, de Mircea Babare și Eugenia Babare în Dosarul nr. 10.143/300/2014 al aceleiași instanțe.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în aceste două dosare, partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a transmis punctul său de vedere, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

6. Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , conexarea dosarelor nr. 307D/2015 și nr. 308D/2015 la Dosarul nr. 230D/2015, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014 , apreciind că își menține valabilitatea jurisprudența în materie a Curții Constituționale, reprezentată de

deciziile nr. 31 din 3 februarie 2015

și nr. 530 din 14 iulie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

8. Prin încheierile din 27 ianuarie 2015 și 23 ianuarie 2015, pronunțate în dosarele nr. 382/1.748/2014 și, respectiv, dosarele nr. 10.141/300/2014 și nr. 10.143/300/2014, Tribunalul Ilfov - Secția civilă și Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din

Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din

Legea nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepție ridicată de Mihai Anagnoste într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva unei sentințe prin care contestația la executare formulată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost respinsă, de Niculina Moise, Daniela Hermanean și Mariana Gabriela Hirian într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare și a unei cereri de suspendare a executării silite, formulate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, executarea silită purtând asupra sumelor reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a valorii despăgubirii bănești acordate în temeiul

Legii nr. 290/2003 , și de Mircea Babare și Eugenia Babare într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare și a unei cereri de suspendare a executării silite, formulate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, executarea silită vizând despăgubiri bănești acordate, de asemenea, în temeiul

Legii nr. 290/2003 .

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată, în esență, că au fost nesocotite prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât nu au fost respectate condițiile impuse de acestea pentru adoptarea ordonanțelor de urgență. Astfel, nu a fost evidențiată o situație extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată, în condițiile în care dosarele de despăgubire ar fi trebuit soluționate până în prezent pe cale administrativă în termenele stabilite de legile reparatorii existente. Se invocă și art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, susținându-se că s-ar aduce atingere dreptului de proprietate privată, ca drept fundamental, nerespectarea și nerecunoașterea acestuia echivalând, în opinia autorului excepției, cu o nouă expropriere. Se mai arată că persoanele îndreptățite în dosarele de despăgubiri sunt titularele unui drept de creanță în accepțiunea conferită acestuia de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și dețin o creanță suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecția art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, iar condiționarea plății de existența disponibilităților financiare constituie o ingerință vădit disproporționată în dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite. Autorii excepției apreciază că autoritatea legislativă ar fi trebuit să estimeze resursele materiale necesare plății despăgubirilor la momentul adoptării

legilor nr. 8/1998 ,

nr. 290/2003

și

nr. 393/2006 . Mai arată că, odată cu suspendarea plății despăgubirilor cuvenite, persoanele îndreptățite nu mai au garanția că 6 luni vor fi suficiente ca Guvernul să găsească o soluție optimă pentru a efectua plata. Precizează că în cadrul procedurii de acordare a despăgubirilor nu a fost respectat termenul rezonabil de soluționare a unei cereri. Se mai susține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014

apare ca "un veritabil extras" din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013

care a fost constatată ca neconstituțională prin

Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 , Guvernul nefăcând altceva decât să amâne continuu îndeplinirea unor obligații stabilite în sarcina sa prin lege. Totodată, se susține că prin suspendarea plății despăgubirilor se creează un vădit tratament discriminatoriu între persoanele beneficiare ale despăgubirilor bănești recunoscute prin titlurile de plată care au încasat deja aceste sume de bani și persoanele beneficiare ale acelorași acte normative care, deși au dobândit un drept de creanță recunoscut de statul român, nu pot intra în posesia despăgubirilor.

10. Tribunalul Ilfov - Secția civilă apreciază că prevederile legale criticate nu contravin niciuneia dintre normele constituționale invocate în susținerea excepției.

11. Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă își exprimă opinia în sensul temeiniciei excepției de neconstituționalitate, pentru considerentele reținute de Curtea Constituțională în

Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013

referitoare la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013

pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor

Legii nr. 9/1998 .

12. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din

Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din

Legea nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014. Cele două articole ale ordonanței de urgență criticate au următorul conținut:

- Art. 1: "(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, emiterea hotărârilor prevăzute la

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Pe perioada stabilită la alin. (1) se suspendă emiterea de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a deciziilor de validare sau invalidare a hotărârilor comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea

Legii nr. 9/1998 .";

- Art. 2: "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003 , prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul

Legii nr. 9/1998

și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea

Legii nr. 9/1998 ,

Legii nr. 290/2003

și

Legii nr. 393/2006 ".

16. Anterior aprobării ordonanței de urgență prin

Legea nr. 112/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, suspendarea fusese preconizată pentru un interval de 6 luni începând cu data intrării în vigoare a ordonanței (14 martie 2014), așadar până la 16 septembrie 2014. Prin legea de aprobare s-a stabilit data de 31 decembrie 2014 pentru reluarea plăților stipulate la art. 2 din ordonanța de urgență. În ceea ce privește aplicabilitatea în timp a textelor de lege criticate, se observă că acestea cuprind norme temporare, care au fost în vigoare până la data menționată, 31 decembrie 2014. Potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare. Ținând cont de împrejurările de fapt caracteristice cauzelor în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că sunt incidente cele statuate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma "în vigoare" este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Ca atare, deși în prezent textele de lege deduse controlului de constituționalitate nu mai sunt în vigoare, Curtea este competentă să analizeze prezenta excepție de neconstituționalitate.

17. În opinia autorilor excepției, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (1) care instituie principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular, art. 53 alin. (2) referitor la necesitatea și proporționalitatea măsurii care are ca efect restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 61 privind rolul Parlamentului și art. 115 alin. (4) și (6) privind regimul adoptării ordonanțelor de urgență ale Guvernului. De asemenea, sunt evocate și dispozițiile art. 1 - Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra ordonanței de urgență criticate, prin raportare la aceleași prevederi constituționale și convenționale invocate și în cauza de față și prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare. Astfel, prin

Decizia nr. 31 din 3 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. Prin decizia menționată, ale cărei considerente au fost apoi reiterate și în deciziile ulterioare, Curtea a observat că acordarea despăgubirilor cetățenilor români care au suferit pierderi într-o anumită perioadă de timp istorică a fost stabilită prin

Legea nr. 9/1998 ,

Legea nr. 290/2003

și

Legea nr. 393/2006 , iar prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014

a fost suspendată acordarea acestor despăgubiri, suspendare care a operat pentru perioada 14 martie - 31 decembrie 2014.

19. În privința criticilor de neconstituționalitate extrinsecă, având în vedere jurisprudența sa referitoare la limitele prevăzute de

art. 115 alin. (4) din Constituție (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Curtea a analizat motivele invocate de Guvern pentru a stabili dacă măsura criticată se circumscrie unei situații extraordinare. Astfel, Curtea a reținut că, potrivit preambulului ordonanței de urgență și Notei de fundamentare a acesteia, Guvernul a emis ordonanța de urgență criticată în scopul suspendării activităților de emitere de noi hotărâri la nivelul comisiilor județene și la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, precum și a plății despăgubirilor în cazul dosarelor deja soluționate, până la aprobarea prin lege a noului cadru normativ, prin care să se reglementeze măsuri clare și precise pentru instituirea unui regim echitabil de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

și

Legii nr. 290/2003 . S-a avut în vedere, totodată, și faptul că prin

Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013

a fost constatată neconstituționalitatea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 , Curtea Constituțională apreciind, în esență, că eșalonarea plății despăgubirilor cuvenite în temeiul

Legii nr. 9/1998

și al

Legii nr. 290/2003 , pe o perioadă de 10 ani, nu satisface exigențele unui termen rezonabil, care să asigure deplina valorificare a dreptului de creanță, constituind, din acest punct de vedere, o ingerință disproporționată asupra dreptului. Ca atare, s-a apreciat că, de vreme ce dispozițiile legale prin care a fost reglementat modul de plată a despăgubirilor acordate potrivit celor două legi reparatorii au fost constatate ca fiind neconstituționale, necesitatea suspendării activităților de emitere de noi hotărâri și a plății despăgubirilor apare ca fiind justificată până la aprobarea prin lege a noului cadru normativ.

20. În acest sens, Curtea a reținut că, ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei de constatare a neconstituționalității, Guvernul a depus la Parlament, spre dezbatere, la data de 3 iulie 2014, un proiect de lege privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998 , precum și al

Legii nr. 290/2003 , prin care s-a reglementat modalitatea de acordare a despăgubirilor, ele fiind eșalonate pe o perioadă de 5 ani. Acest proiect de lege a fost adoptat de Parlament, devenind

Legea nr. 164/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Prin urmare, Guvernul și-a îndeplinit obligația de a interveni legislativ pentru urgentarea și finalizarea procesului de acordare a despăgubirilor bănești persoanelor îndreptățite, iar măsura suspendării, instituită prin ordonanța de urgență criticată, este justificată, actul normativ analizat îndeplinindu-și scopul pentru care a fost adoptat.

21. Din analiza istoricului modalității de plată a despăgubirilor acordate potrivit

Legii nr. 9/1998

și

Legii nr. 290/2003 , precum și a motivelor invocate de Guvern, Curtea a reținut că situația extraordinară a fost determinată, pe de o parte, de admiterea excepției de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 , iar, pe de altă parte, de necesitatea acordării unui interval de timp în care să se reglementeze un nou cadru legal necesar accelerării și finalizării procesului de acordare de despăgubiri cetățenilor români. Astfel, Guvernul a arătat că necesitatea instituirii unui nou cadru legal este determinată de asigurarea menținerii unui echilibru bugetar și, în mod implicit, de asigurarea respectării angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvern, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar. În aceste condiții, Curtea a reținut că adoptarea reglementării criticate a fost determinată de o situație care nu suporta amânare, fiind astfel justificată urgența reglementării, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție.

22. În același timp, din perspectiva respectării condiției cuprinse în art. 115 alin. (6) din Constituție, referitoare la interzicerea afectării, printr-o ordonanță de urgență, a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale, Curtea a examinat dacă măsura de suspendare a procedurilor de acordare a despăgubirilor și a plății unei creanțe asupra statului este una rezonabilă, de natură a nu afecta dreptul de proprietate, pe de o parte, și, pe de altă parte, dacă perioada de suspendare respectă exigențele caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare, în sensul art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, executarea hotărârilor judecătorești fiind parte a procesului civil. În acest scop, Curtea a reamintit jurisprudența sa prin care a statuat că, din interpretarea art. 115 alin. (6) din Constituție, se poate deduce că, în domeniul reglementării drepturilor, libertăților și a îndatoririlor fundamentale, ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă "afectează", în sensul că au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin (a se vedea

Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008). Având în vedere această situație, Curtea a reținut că măsura instituită de Guvern pe calea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014

reprezintă o soluție temporară, limitată în timp, având ca scop evitarea unor eventuale disfuncționalități ale procedurilor de restituire, până la adoptarea unui nou cadru legislativ, coerent, care să asigure realizarea efectivă a drepturilor la despăgubire acordate potrivit celor două legi reparatorii, precum și pentru identificarea surselor de finanțare necesare. Prin urmare, Curtea a constatat că, prin actul normativ criticat, nu a fost negat dreptul la despăgubire, așadar dreptul de proprietate privată al persoanelor îndreptățite, statul urmând să continue procesul de restituire potrivit noii legi adoptate în această materie.

23. Curtea a mai apreciat că termenul rezonabil al unei proceduri judiciare este respectat, în condițiile în care

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014

reprezintă un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp, iar statul a depus diligențele necesare continuării procedurilor de despăgubire. Așadar, măsura instituită prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014

constituie o măsură adecvată și necesară în vederea atingerii scopului legitim urmărit, fiind de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat, respectiv asigurarea echilibrului bugetar, și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, respectiv despăgubirea efectivă a acestora, fără a încălca art. 44 din Constituție.

24. De altfel, acesta este și motivul pentru care argumentele care au condus la soluția pronunțată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013

nu își găsesc rațiunea în cazul de față. Astfel, prin decizia menționată, Curtea a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013

prin care măsura reeșalonării plății despăgubirilor cuvenite beneficiarilor

Legilor nr. 9/1998 ,

nr. 290/2003

și

nr. 393/2006

pe o durată de 10 ani nu poate fi considerată una de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, ci, dimpotrivă, se poate aprecia că persoana îndreptățită suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.

25. Situația supusă analizei Curții în prezentele cauze vizează o altă ipoteză, aceea a suspendării, până la data de 31 decembrie 2014, a plății despăgubirilor stabilite conform celor trei legi reparatorii, interval de timp apreciat de Guvern ca fiind necesar pentru reglementarea unui nou cadru legal necesar acordării acestor despăgubiri. Ulterior, în interiorul acestui interval, a fost adoptată

Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

legilor nr. 9/1998

și

nr. 290/2003 . Art. 10 alin. (1) din aceasta prevede că plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative emise înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 164/2014

prin care se stabilește dreptul la despăgubiri și cuantumul acestora se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.

26. În ceea ce privește critica referitoare la nesocotirea principiului egalității în fața legii, prin

Decizia nr. 346 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 22 iulie 2015, Curtea a constatat că, "fără a pune în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, în sensul instituit de art. 53 din Constituție, prevederile de lege criticate nu instituie privilegii ori discriminări pe considerente arbitrare pentru persoanele aflate în aceeași situație, astfel încât nici dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție nu sunt încălcate" (paragraful 37). În același sens este și

Decizia nr. 503 din 30 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 19 august 2015 (paragraful 18). Prin această ultimă decizie, Curtea a mai reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea dispozițiilor legale criticate, nu a negat existența și întinderea despăgubirilor constatate prin actele administrative prevăzute de cele trei legi reparatorii și, în același timp, nici nu refuză punerea în aplicare a acestora, respectând pe deplin dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihai Anagnoste în Dosarul nr. 382/1.748/2014 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă și Niculina Moise, Daniela Hermanean și Mariana Gabriela Hirian, respectiv Mircea Babare și Eugenia Babare în dosarele nr. 10.141/300/2014 și nr. 10.143/300/2014 ale Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din

Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din

Legea nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secția civilă și Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 octombrie 2015.