Decizia nr. 753/2015

Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Valentina Bărbățeanu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2014
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Asocierea FCC Construccion - Aqualia - Degremont din Barcelona, Spania, în Dosarul nr. 5.722/2/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 254D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 256D/2015 și nr. 293D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 271^1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , excepție ridicată de Asocierea Conest - S.A. - Egis România - S.A. în Dosarul nr. 708/45/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, respectiv excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 271^1 din aceeași ordonanță de urgență, ridicată de Asociația Pro Canes Germanie în Dosarul nr. 768/39/2014 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal.
4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
5. Curtea, având în vedere obiectul și motivarea excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 254D/2015, nr. 256D/2015 și nr. 293D/2015, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
7. Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 256D/2015 și nr. 293D/2015 la Dosarul nr. 254D/2015, care este primul înregistrat.
8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în considerarea
deciziilor nr. 5 din 15 ianuarie 2015
și nr. 750 din 4 noiembrie 2015, pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 271^2 alin. (1) și (2) și ale
art. 271^1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , în ce privește sintagma "și să prevadă plata necondiționată la prima cerere a autorității contractante, în măsura în care contestația/cererea/plângerea va fi respinsă", și, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a celorlalte texte de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
9. Prin Decizia civilă nr. 8.725 din 24 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5.722/2/2014, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. I pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2014
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. Excepția a fost ridicată de Asocierea FCC Construccion - Aqualia - Degremont din Barcelona, Spania, într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unei decizii emise de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor privind contestația împotriva soluției date în urma reevaluării primului rezultat al procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică având ca obiect "Extinderea Stației de Epurare a Apelor Uzate și construcția incineratorului de nămol", inițiată de municipiul București, în calitate de autoritate contractantă.
10. Prin Decizia nr. 29 din 5 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 708/45/2014, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 271^1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 . Excepția a fost ridicată de Asocierea Conest - S.A. - Egis România - S.A. într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unei decizii emise de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor privind contestația împotriva soluției date în urma reevaluării rezultatului procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică având ca obiect "Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului Internațional Iași - extras din SF, în vederea executării parțiale a obiectivului Modernizare Modul 1 - Etapa intermediară - Pista 2400 m - extindere suplimentară platforma parcare aeronave și terminal pasageri - Obiectiv III Terminal pasageri", organizată de R.A. Aeroportul Iași, în calitate de autoritate contractantă.
11. Prin Încheierea din 26 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 768/39/2014, Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 271^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 . Excepția a fost ridicată de Asociația Pro Canes Germanie într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unei decizii prin care Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a respins contestația formulată de aceasta împotriva procesului-verbal de evaluare a ofertelor și a adresei de comunicare a rezultatului procedurii de atribuire a contractului de servicii având ca obiect "Delegare de gestiune pentru organizarea și funcționarea serviciului specializat pentru gestionarea câinilor fără stăpân din municipiul Botoșani", în cadrul procedurii de licitație deschisă organizată de Direcția Servicii Publice, Sport și Agrement Botoșani, în calitate de autoritate contractantă.
12. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că au fost nesocotite prevederile art. 21 alin. (4) din Constituție potrivit cărora jurisdicțiile administrative sunt facultative și gratuite. În acest sens, se arată că, deși introducerea contestației la Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor este facultativă, odată aleasă, această cale devine obligatorie prin regulile sale procedurale, prin fazele și etapele sale. Se susține totodată că această procedură ar trebui să fie gratuită. Arată că, în conformitate cu art. 51 alin. (1) din Constituție, contestatorul are dreptul să se adreseze oricărei autorități publice, inclusiv Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor, fără riscul de a fi sancționat pecuniar pentru exercitarea acestui drept. Așadar, garanția de bună conduită încalcă principiul gratuității jurisdicțiilor speciale administrative și pe cel al exercitării dreptului de petiționare, constituirea ei fiind reglementată ca o veritabilă condiție de admisibilitate a acțiunii, de vreme ce contestația poate fi respinsă pentru lipsa dovezii de constituire a acesteia. Se susține că impunerea efectuării acestei plăți prealabile rupe echilibrul și egalitatea dintre administrat, ca parte reclamantă, și autoritatea contractantă, ca parte pârâtă. Precizează că preambulul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2014
indică menirea actului normativ ca fiind aceea de a descuraja depunerea unor contestații abuzive, dar ignoră efectul pe care îl produce, constând în îngrădirea dreptului de acces la justiție prin impunerea unei garanții pe care autoritatea contractantă nu ar trebui să o plătească în situația în care ar contesta o decizie a Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor. Susține că vătămarea dreptului de acces liber la justiție se menține și în etapa soluționării plângerii de către instanța judecătorească competentă. Arată că, dacă taxele de timbru se fac venit la bugetele publice consolidate, iar cauțiunile sunt constituite in limine litis sau la dispoziția instanței, garanția de bună conduită este o condiționare a dreptului la acțiune care se face venit la bugetul autorității contractante, reprezentând un mijloc de determinare a ofertantului de a renunța la a-și mai apăra în justiție drepturile vătămate. Se mai arată că garanția de bună conduită exagerează caracterul oneros al judecății, fiind dificil pentru reclamant să achite, înaintea procesului, pe lângă garanțiile de participare, o nouă sumă cu un cuantum semnificativ care să îi confere dreptul la acțiune. Arată că actul normativ are în vedere o simplă presupunere cu privire la faptul că procedurile de achiziție publică ar fi întârziate în principal sau exclusiv de formularea abuzivă a contestațiilor. Arată că, dimpotrivă,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006
reglementează termene scurte pentru derularea procedurii, formularea contestațiilor și soluționarea acestora. Prelungirea procedurilor este determinată, în realitate, de lipsa personalului instruit în autoritățile contractante. Mai precizează că garanția de bună conduită constituie, de fapt, o sursă nejustificată de venituri pentru autoritățile contractante. Apreciază că este afectat dreptul de acces liber la justiție pentru cei administrați, care, din lipsa banilor, nu mai formulează cereri, dar și pentru cei care, deși au bani, nu plătesc totuși garanția, apreciind că riscul pierderii acesteia este prea mare. De asemenea, pentru cei care plătesc garanția este afectat dreptul la un proces echitabil prin suprataxarea demersului litigios. Se mai susține că garanția de bună conduită este contrară spiritului și rațiunii juridice a unor directive europene, și anume
Directiva 2004/18/CE ,
Directiva 2014/25/UE
și
Directiva 89/665/CEE , referitoare la aspecte prioritare în domeniul achizițiilor publice.
13. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile art. 271^1 și
art. 271^2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006
încalcă prevederile art. 21 din Constituție nu doar prin cuantum, ci și prin configurația juridică a garanției de bună conduită care impietează grav asupra dreptului operatorilor economici la un remediu efectiv împotriva actelor autorităților contractante. Arată că legiuitorul nu definește noțiunea de "comportament necorespunzător", iar din textul art. 271^2 alin. (1) reiese că premisa reținerii garanției nu este, în realitate, formularea unei contestații abuzive, eventual coroborată cu producerea vreunui prejudiciu, ci simpla formulare a unei contestații care în cele din urmă se vădește a fi nefondată. Instanța apreciază că, în aceste condiții, garanția de bună conduită constituie, de fapt, o sancțiune aplicată operatorilor/ofertanților pentru formularea unor contestații/ plângeri/cereri neîntemeiate, nicidecum o garanție, aducând atingere accesului efectiv la o cale de atac împotriva actelor autorității contractante, precum și caracterului gratuit al jurisdicțiilor administrative. Amintește și cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 9 noiembrie 2004, pronunțată în Cauza Maeso împotriva Spaniei, în sensul că, deși accesul la o instanță nu este un drept absolut, ci este susceptibil de limitări, în special în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unei căi de atac, totuși, aceste limitări nu trebuie să restrângă accesul deschis unui justițiabil de o asemenea manieră sau până la un asemenea punct încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa.
14. Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că, prin raportare la valoarea estimată a contractului, valoarea garanției nu este exorbitantă, iar în conformitate cu
Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015
a Curții Constituționale, această garanție nu se va reține automat de către autoritatea contractantă, ca urmare a respingerii contestației sau a retragerii acesteia.
15. În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, prevederile
art. I pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2014
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014, precum și art. 271^1 alin. (1) și (2), respectiv
art. 271^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006. Prevederile
art. I pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2014
introduc în cuprinsul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006
două noi articole, art. 271^1 și art. 271^2. Având în vedere dispozițiile
art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora "dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta", rezultă că obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 271^1 și
art. 271^2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , care au următoarea redactare:
- Art. 271^1: "(1) În scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligația de a constitui garanția de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestației/cererii/plângerii și data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanței de judecată de soluționare a acesteia.
(2) Contestația/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanției prevăzute la alin. (1).
(3) Garanția de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condițiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări și se depune în original la sediul autorității contractante și în copie la Consiliu sau la instanța de judecată, odată cu depunerea contestației/cererii/plângerii.
(4) Cuantumul garanției de bună conduită se stabilește prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit, astfel:
a) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) și b);
b) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 10.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanției;
c) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) și b), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 25.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanției;
d) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 100.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanției.
(5) Garanția de bună conduită trebuie să aibă o perioadă de valabilitate de cel puțin 90 de zile, să fie irevocabilă și să prevadă plata necondiționată la prima cerere a autorității contractante, în măsura în care contestația/cererea/plângerea va fi respinsă.
(6) În cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanției de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanței de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanției de bună conduită în aceleași condiții de la alin. (1)-(5), autoritatea contractantă va reține garanția de bună conduită. Prevederile art. 271^2 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.
(7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător și în situația în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281.";
- Art. 271^2: "(1) În cazul în care contestația este respinsă de către Consiliu sau de către instanța de judecată, atunci când contestatorul se adresează direct instanței, autoritatea contractantă are obligația de a reține garanția de bună conduită de la momentul rămânerii definitive a deciziei Consiliului/ hotărârii instanței de judecată. Reținerea se aplică pentru loturile la care contestația a fost respinsă.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care contestatorul renunță la contestație/cerere/plângere.
(3) Măsura prevăzută la alin. (1) nu va fi aplicată în cazul în care Consiliul/instanța de judecată respinge contestația ca rămasă fără obiect sau în cazul în care s-a renunțat la contestație/cerere/plângere, ca urmare a adoptării de către autoritatea contractantă a măsurilor de remediere necesare, în condițiile art. 256^3 alin. (1).
(4) În situația în care Consiliul admite contestația, respectiv instanța competentă admite plângerea formulată împotriva deciziei Consiliului de respingere a contestației, autoritatea contractantă are obligația de a restitui contestatorului garanția de bună conduită, în cel mult 5 zile de la momentul rămânerii definitive a deciziei/hotărârii.
(5) În situația în care contestatorul se adresează direct instanței de judecată și aceasta admite cererea introdusă, prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(6) Sumele încasate de autoritatea contractantă din executarea garanției de bună conduită reprezintă venituri ale autorității contractante."
19. Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor dispoziții din Constituție: art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 care consacră dreptul de acces liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiilor administrative, art. 51 alin. (1) care conferă cetățenilor dreptul de a se adresa autorităților publice prin petiții, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 care stabilește condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți.
20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin
Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2015, a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 271^2 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , care prevăd reținerea necondiționată a garanției de bună conduită în cazul respingerii contestației/cererii/plângerii. Curtea a apreciat că acestea sunt neconstituționale întrucât, indiferent de conduita procesuală a contestatorului, acesta este sancționat cu pierderea garanției depuse potrivit legii. Curtea a constatat că, prin reținerea necondiționată a garanției de bună conduită, legiuitorul ignoră prezumția bunei-credințe în exercitarea drepturilor procedurale aplicabile în materie civilă, precum și în domeniul dreptului administrativ, prezumând automat reaua-credință și comportamentul necorespunzător ale contestatorului a cărui contestație este respinsă. Astfel, Curtea a apreciat că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006
instituie o veritabilă sancțiune aplicabilă persoanei care, în apărarea intereselor legitime, atacă actul autorității contractante la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor sau la instanța judecătorească, fără ca vreo autoritate îndrituită în acest sens să stabilească caracterul abuziv al unei astfel de contestații/cereri/plângeri.
21. În aceste condiții, față de constatarea neconstituționalității
art. 271^2 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , sunt incidente dispozițiile
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Având în vedere că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit ulterior sesizării Curții Constituționale, excepția cu acest obiect urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
22. În procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, instanțele de judecată urmează să respecte
Decizia Curții Constituționale nr. 5 din 15 ianuarie 2015
atât sub aspectul celor statuate prin dispozitivul acesteia, cât și al considerentelor ce au stat la baza pronunțării acestei soluții. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate va fi respinsă ca devenită inadmisibilă, prezenta decizie poate reprezenta motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, în considerarea deciziei de constatare a neconstituționalității, raportat la incidența în speță a textelor de lege vizate de aceasta.
23. În lumina considerentelor
Deciziei Curții Constituționale nr. 5 din 15 ianuarie 2015 , potrivit cărora reținerea necondiționată a garanției de bună conduită în cazul respingerii contestației/cererii/plângerii îngrădește accesul liber la justiție, prevăzut de art. 21 alin. (1) din Constituție, prin descurajarea contestatorului de a formula o contestație/cerere/plângere, considerându-se de plano că orice respingere se convertește într-o sancțiune pentru un comportament necorespunzător, prin
Decizia nr. 750 din 4 noiembrie 2015 *), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a admis și excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 271^1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006
și a constatat că sintagma "și să prevadă plata necondiționată la prima cerere a autorității contractante, în măsura în care contestația/cererea/ plângerea va fi respinsă" este neconstituțională. Tot astfel, Curtea a apreciat că prin reținerea necondiționată a acestei garanții de bunăconduită este afectat și dreptul de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituție, diminuarea patrimoniului autorilor contestațiilor/cererilor/plângerilor neputând fi consecința directă a exercitării unui drept sau unei libertăți fundamentale, respectiv a unui drept procesual.
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 11 ianuarie 2016.
──────────
24. În consecință, în cauza de față, urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 271^1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006
în ce privește sintagma "și să prevadă plata necondiționată la prima cerere a autorității contractante, în măsura în care contestația/cererea/plângerea va fi respinsă".
25. Curtea observă că, din examinarea dosarelor cauzelor în soluționarea cărora a fost invocată prezenta excepție, rezultă că în niciunul dintre procese nu s-a pus problema prelungirii valabilității garanției de bună conduită. Astfel, în cauza ce formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 254D/2015, reclamantul a depus garanția, dar instanța a admis contestația și a anulat procesul-verbal de atribuire, cu consecința restituirii garanției de bună conduită, fără să fie nevoie de prelungirea valabilității acesteia. În celelalte două cauze, garanția nu a fost depusă, motiv pentru care instanța a respins ca inadmisibile contestațiile. Având în vedere dispozițiile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 271^1 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , ca urmare a lipsei legăturii cu cauza.
26. În ceea ce privește celelalte texte de lege criticate, Curtea reține că, prin aceeași
Decizie nr. 5 din 15 ianuarie 2015 , mai sus citată (paragrafele 30-48), a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 271^1 și ale
art. 271^2 alin. (3)-(6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , prin prisma unor critici similare celor formulate și în cauza de față.
27. Astfel, în ceea ce privește pretinsa nesocotire a prevederilor art. 21 alin. (1), (2) și (4) din Constituție, Curtea a observat, mai întâi, că dispozițiile menționate din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006
nu fixează imperativ urmarea căii de atac administrativ-jurisdicționale, ci o prevăd ca facultate de care beneficiază persoana care se consideră vătămată. De altfel, rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut această cale a fost aceea de a institui o modalitate eficientă de prevenire și limitare a abuzului de drept, având în vedere faptul că soluționarea contestațiilor în materia achizițiilor publice este necesar să se desfășoare și să se judece după o procedură caracterizată prin celeritate. Existența acestei căi nu împiedică respectiva persoană să apeleze direct la calea de atac judiciară, în măsura în care apreciază că aceasta îi servește mai bine interesele. Nicio dispoziție din cuprinsul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006
nu prevede că actele autorităților contractante pot fi atacate numai la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, astfel cum nicio dispoziție din același act normativ nu împiedică persoana să se adreseze numai instanțelor de judecată. Neexistând stabilită o interdicție în privința sesizării directe a instanțelor de judecată, persoanele au posibilitatea neîngrădită de a recurge la aceasta ( Decizia nr. 284 din 27 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 21 mai 2012).
28. Curtea a mai reținut faptul că, astfel cum reiese din preambulul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2014 , legiuitorul delegat, având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri urgente care să fluidizeze procedura de atribuire a contractelor de achiziții publice și care să protejeze autoritățile contractante împotriva depunerii unor contestații abuzive care tind să modifice scopul pentru care au fost instituite căile de atac în domeniul achizițiilor publice, a instituit garanția de bună conduită. Așadar, dispozițiile criticate, prin instituirea garanției de bună conduită, astfel cum aceasta a fost introdusă prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2014 , reglementează reguli procedurale specifice cu privire la judecarea contestației în materia achizițiilor publice, fără a putea fi calificată ca o îngrădire a dreptului de acces liber la justiție.
29. Curtea a constatat că este neîntemeiată și critica de neconstituționalitate raportată la art. 21 alin. (4) din Constituție. În acest sens, analizând dispozițiile ce reglementează procedura soluționării contestațiilor în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor prin raportare la prevederile constituționale care consacră gratuitatea jurisdicțiilor administrative, Curtea constată că nu există nicio normă care să ateste existența vreunei taxe sau cauțiuni care să se facă venit la bugetul de stat sau la bugetul autorității administrativ-jurisdicționale. Curtea a reținut că gratuitatea statuată prin art. 21 alin. (4) din Legea fundamentală semnifică lipsa oricărei contraprestații pecuniare din partea persoanei care, alegând calea contenciosului administrativ-jurisdicțional, beneficiază gratuit de serviciul prestat de autoritatea administrativ-jurisdicțională (a se vedea în acest sens
Decizia nr. 282 din 27 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012), cerință respectată prin textele de lege criticate.
30. Cu același prilej, Curtea a reținut faptul că, prin instituirea garanției de bună conduită, astfel cum aceasta a fost introdusă prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2014 , se reglementează reguli procedurale specifice cu privire la judecarea contestației în materia achizițiilor publice, fără ca aceasta să poată fi apreciată ca o îngrădire a dreptului de acces liber la justiție. Ca atare, Curtea a considerat că garanția de bună conduită are semnificația unei cauțiuni menite să asigure exercitarea corespunzătoare și neabuzivă a drepturilor procesuale, cu toate consecințele procesuale care decurg din finalitatea urmărită prin instituirea acesteia ( Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015 , paragraful 41).
31. Întrucât nu au fost evidențiate elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, își mențin valabilitatea cele reținute în deciziile mai sus menționate.
32. În ce privește pretinsa nesocotire a prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că nu poate fi reținută o astfel de critică. Dispozițiile constituționale invocate consacră posibilitatea persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei. Or, textele de lege supuse controlului de constituționalitate conțin reguli procedurale referitoare la condițiile de contestare a unor acte administrative emise de autoritatea contractantă, privitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. Ca atare, acestea fac parte integrantă din procedura de contestare a actelor amintite, dând astfel expresie prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea fundamentală.
33. Curtea nu poate reține nici critica referitoare la încălcarea art. 53 din Constituție. În condițiile inexistenței unei limitări a drepturilor sau a libertăților fundamentale, respectiv a dreptului de acces liber la justiție și a dreptului la petiționare, astfel cum a fost demonstrat prin considerentele mai sus prezentate, Curtea constată inaplicabilitatea garanțiilor referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, prevăzute de dispozițiile din Legea fundamentală menționate. În consecință, art. 53 din Constituție nu este incident în cauză, invocarea acestuia în motivarea criticii de neconstituționalitate nefiind pertinentă.
34. În ce privește invocarea, în motivarea excepției de neconstituționalitate, a prevederilor unor directive europene, este de reținut că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că verificarea conformității legislației naționale cu prevederi din actele normative europene, în cazul de față directive ale Parlamentului European și ale Consiliului, nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, ci a instanțelor judecătorești, întrucât privește aspecte ce țin de aplicarea legii (a se vedea, în acest sens, de exemplu,
Decizia nr. 1.119 din 23 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 8 noiembrie 2010). Totodată, prin
Decizia nr. 668 din 18 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, Curtea Constituțională a subliniat că nu este nici legiuitor pozitiv și nici instanță judecătorească cu competență de a interpreta și aplica dreptul european în litigiile ce antamează drepturile subiective ale cetățenilor.
35. Având în vedere aceste considerații, rezultă că nici în prezenta cauză controlul de constituționalitate nu poate viza conformitatea textelor de lege criticate cu prevederile directivelor europene invocate în motivarea criticii de neconstituționalitate.
36. În fine, în ce privește critica referitoare la cuantumul exorbitant al garanției de bună conduită, sunt aplicabile mutatis mutandis cele reținute de Curtea Constituțională cu referire la o critică similară formulată față de cuantumul anumitor taxe judiciare de timbru. Astfel, Curtea a statuat, prin
Decizia nr. 75 din 17 aprilie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 29 septembrie 1997, că aprecierea cu privire la cuantumul acestora nu este de resortul contenciosului constituțional, Curtea Constituțională nefiind în măsură să cenzureze opțiunile legiuitorului și să înlocuiască aprecierea acestuia - suverană și deplină - cu propria sa apreciere, căci în felul acesta s-ar transforma, practic, într-un legislator pozitiv, subsecvent.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 271^1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, în ce privește sintagma "și să prevadă plata necondiționată la prima cerere a autorității contractante, în măsura în care contestația/cererea/plângerea va fi respinsă", precum și a prevederilor art. 271^2 alin. (1) și (2) din aceeași ordonanță de urgență, excepție ridicată de Asocierea FCC Construccion - Aqualia - Degremont din Barcelona, Spania în Dosarul nr. 5.722/2/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Asocierea Conest - S.A. - Egis România - S.A. în Dosarul nr. 708/45/2014 al aceleiași instanțe și de Asociația Pro Canes Germanie în Dosarul nr. 768/39/2014 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal.
II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 271^1 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , ridicată de aceiași autori, în aceleași dosare, ale acelorași instanțe.
III. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori, în aceleași dosare, ale acelorași instanțe și constată că prevederile art. 271^1 alin. (1)-(4) și (7) și
art. 271^2 alin. (3)-(6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 5 noiembrie 2015.

──────────
*)
Decizia nr. 750 din 4 noiembrie 2015