Decizia nr. 755/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 260 alin. (1)-(3) din Legea societăților nr. 31/1990 , cu modificările aduse prin

art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2010

pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizații/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, semnat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009, excepție ridicată de Societatea "Frigocarne" - S.A. din Iași, prin lichidator Master Consulting IPURL din Iași, în Dosarul nr. 9.898/99/2014 al Tribunalului Iași -Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 423D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că lichidatorul Master Consulting IPURL din Iași a depus note scrise prin care arată care sunt dispozițiile legale aplicabile litigiului, precum și o copie a Sentinței nr. 133/civ/17 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că stabilirea unui termen pentru radierea din oficiu din Registrul comerțului nu aduce atingere accesului liber la justiție și că bunurile rămase în urma lichidării societății revin acționarilor care răspund în limita valorii acestora pentru acoperirea creanțelor, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 24 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 9.898/99/2014, Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 260 alin. (1)-(3) din Legea nr. 31/1990

a societăților, cu modificările aduse prin

art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2010

pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizații/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, semnat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009, excepție ridicată de Societatea Frigocarne - S.A. din Iași, prin lichidator Master Consulting IPURL din Iași, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii acesteia de prelungire a perioadei de lichidare voluntară a sa.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată, în esență, că prevederile legale criticate, astfel cum au fost modificate prin prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2010 , încalcă accesul liber la justiție, întrucât o societate vizată de procedura lichidării voluntare nu își va mai putea apăra drepturile patrimoniale în fața instanțelor judecătorești și în procese pe care nu le-a inițiat. Aceasta mai arată că durata proceselor este mare, procedura poate fi anevoioasă, astfel încât se poate ajunge la situația în care termenele prevăzute de

Legea societăților nr. 31/1990

să fie depășite, cu consecința directă a pierderii calității procesuale.

7. Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate. Instanța mai arată că textul de lege criticat încalcă principiul securității juridice, care trebuie privit în întreaga sa dimensiune, cuprinzând în principal următoarele exigențe: neretroactivitatea legii, accesibilitatea și previzibilitatea acesteia.

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 260 alin. (1)-(3) din Legea societăților nr. 31/1990 , cu modificările aduse prin

art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2010 . Din analiza excepției de neconstituționalitate rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispozițiile

art. 260 alin. (1)-(3) din Legea societăților nr. 31/1990 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, prin raportare la dispozițiile

art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2010

pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizații/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, semnat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 316 din 13 mai 2010. Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins: "(1) Lichidarea societății trebuie terminată în cel mult 3 ani de la data dizolvării. Pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani.

(2) În termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor cere radierea societății din registrul comerțului, sub sancțiunea unei amenzi judiciare de 2.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, care va fi aplicată de judecătorul delegat, în urma sesizării oricărei părți interesate, prin încheiere. Încheierea judecătorului delegat este executorie și supusă recursului.

(3) Radierea se poate face și din oficiu."

12. De asemenea, dispozițiile

art. VI alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2010

au următoarea formulare: "(1) Prevederile

art. 260 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică în mod corespunzător și procedurilor de dizolvare sau lichidare voluntară aflate în derulare la data intrării în vigoare a acesteia, data de la care curg termenele prevăzute la

art. 260 din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Prin excepție de la dispozițiile alin. (1), societățile comerciale care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se află în dizolvare sau lichidare voluntară de mai mult de 3 ani sunt radiate din oficiu din registrul comerțului. Radierea se dispune prin sentință a tribunalului comercial sau a secției comerciale a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul societății, la cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului. Soluționarea cererii se face cu citarea societății și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a direcției generale a finanțelor publice județene sau a municipiului București, după caz. Procedura prevăzută de

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009

pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului se aplică în mod corespunzător.

(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător și societăților care se află în lichidare voluntară de mai mult de 5 ani, în urma prelungirii termenului de 3 ani, dispusă de tribunal, potrivit legii."

13. Curtea mai reține faptul că dispozițiile

art. 260 alin. (1)-(3) din Legea nr. 31/1990

au fost modificate prin

art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2010 , precum și prin

art. II pct. 8 din Legea nr. 152/2015

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul înregistrării în registrul comerțului, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 519 din 13 iulie 2015. Având în vedere, însă, considerentele

Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza dispozițiile legale aplicabile potrivit principiului tempus regit actum. De asemenea, Curtea observă că dispozițiile

art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2010

pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizații/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, semnat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009, reglementează situații tranzitorii prin raportare la

art. 260 din Legea nr. 31/1990 .

14. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea acesteia încearcă să își fundamenteze susținerile pe faptul că dispozițiile legale criticate ar conține neconcordanțe între regimuri juridice aplicabile unor momente succesive în materia lichidării și dizolvării societăților comerciale. Acest lucru nu prezintă, însă, relevanță pentru controlul de constituționalitate, întrucât dispozițiile legale care trebuie luate în considerare sunt cele de la data adoptării hotărârii de dizolvare. De altfel, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate (a se vedea, mutatis mutandis,

Decizia nr. 556 din 16 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 august 2015, paragraful 26).

16. Curtea urmează să analizeze dacă faptul că legea criticată prevede un termen clar de maximum 5 ani pentru lichidarea unei societăți intervenite ca urmare a adoptării unei hotărâri de dizolvare voluntară este de natură să încalce sau nu accesul liber la justiție. Autoarea excepției de neconstituționalitate argumentează că procesul de înfăptuire a justiției este greoi, în cadrul acestuia acordându-se termene lungi, ceea ce nu permite clarificarea situației activelor unei societăți în termenul impus de legiuitor. Curtea constată, însă, că legiuitorul are dreptul de a stabili termenele pe care le consideră necesare pentru încheierea procedurii lichidării în vederea asigurării stabilității raporturilor juridice, cu respectarea dispozițiilor constituționale.

17. Curtea mai observă că dispozițiile

art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2010

[prin raportare la care s-a formulat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 260 alin. (1)-(3) din Legea nr. 31/1990 ], păstrează, cu privire la situația juridică a autoarei excepției de neconstituționalitate, termenul de maximum 5 ani, cu reiterarea unor proceduri care sunt de imediată aplicare.

18. Curtea reține că dispozițiile

art. 260 alin. (1)-(3) din Legea nr. 31/1990

se referă la lichidarea intervenită ca urmare a dizolvării societății. Curtea apreciază că, în coroborare cu dispozițiile legale criticate, trebuie analizate și dispozițiile din aceeași lege care se referă la modalitățile prevăzute pentru dizolvarea și lichidarea unei societăți pe acțiuni, cum este cazul societății care a ridicat excepția de neconstituționalitate. Aceste dispoziții sunt cuprinse în

art. 8 lit. p) din Legea nr. 31/1990

care prevede că actul constitutiv al societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni va cuprinde modul de dizolvare și de lichidare a societății,

art. 227 alin. (1) lit. d) și alin. (4) din Legea nr. 31/1990

prevede că societatea se dizolvă prin hotărârea adunării generale, iar lichidarea și radierea societății se efectuează potrivit dispozițiilor art. 237 alin. (6)-(10), precum și în

art. 228 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

care prevede cazuri specifice de dizolvare pentru societatea pe acțiuni.

19. Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că dizolvarea unei societăți pe acțiuni poate interveni atât voluntar, cât și în urma unor evenimente independente de voința acționarilor. Din datele dosarului reiese faptul că adunarea generală a hotărât dizolvarea voluntară a societății. Or, potrivit

art. 233 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

prevede că: "(1) Dizolvarea societății are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Dizolvarea are loc fără lichidare, în cazul fuziunii ori divizării totale a societății sau în alte cazuri prevăzute de lege."

20. În momentul în care asociații iau hotărârea de a dizolva voluntar societatea, ei își asumă și riscurile aferente cazului în care problemele legate de dizolvare și lichidare nu au fost soluționate în termenul de 5 ani impus de lege. Mai mult, potrivit

art. 231 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 , în caz de dizolvare a societății prin hotărâre a asociaților, aceștia puteau reveni, cu majoritatea cerută pentru modificarea actului constitutiv, asupra hotărârii luate, atât timp cât nu s-a făcut nicio repartiție din activ.

21. Odată cu declanșarea procedurii dizolvării, trebuie declanșată și procedura lichidării, aceasta fiind o obligație legală. Acționarii/asociații trebuie să manifeste diligență în aprecierea efectelor pe care le va avea asupra societății hotărârea de dizolvare. Termenul de 5 ani impus pentru lichidarea și radierea societății, cu consecința pierderii personalității juridice și, implicit, a capacității procesuale, apare ca fiind unul rezonabil. Pierderea capacității procesuale este o consecință firească, limitarea în timp a procedurii lichidării ca urmare a intervenirii unei hotărâri de dizolvare având în vedere prezervarea securității raporturilor juridice.

22. Curtea mai observă că potrivit

art. 237 din Legea nr. 31/1990 , bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerțului, în ipoteza normei criticate, le revin acționarilor/asociaților. Astfel, aceștia se pot substitui în drepturile procesuale ale societății dizolvate pentru a-și apăra atributele dreptului de proprietate. Așadar,

Legea nr. 31/1990

oferă cadrul procesual prin care acționarii/asociații își pot valorifica drepturile subiective.

23. În aceste condiții, criticile de neconstituționalitate apar ca fiind neîntemeiate, dispozițiile legale atacate fiind în concordanță cu prevederile art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție din Constituție.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea "Frigocarne" - S.A. din Iași, prin lichidator Master Consulting IPURL din Iași, în Dosarul nr. 9.898/99/2014 al Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 260 alin. (1)-(3) din Legea societăților nr. 31/1990

prin raportare la dispozițiile

art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2010

pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizații/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, semnat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 noiembrie 2015.