Decizia nr. 847/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Benke Karoly

- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, excepție ridicată de Loredana-Mihaela Stănică, în nume propriu, precum și al copiilor săi, în Dosarul nr. 10.331/197/2014 al Judecătoriei Brașov și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 838D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent-șef referă asupra faptului că dezbaterile inițiale au avut loc în ședința publică din 5 noiembrie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul dispozițiilor

art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus redeschiderea dezbaterilor și repunerea pe rol a cauzei pentru data de 10 decembrie 2015. De asemenea, se referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autoarea excepției de neconstituționalitate a depus note scrise prin care solicită admiterea acesteia.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens,

Decizia nr. 1.062 din 11 decembrie 2012 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 2 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 10.331/197/2014, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 47 din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, excepție ridicată de Loredana-Mihaela Stănică, în nume propriu, precum și al copiilor săi, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii sale de contestare a filiației față de tatăl din căsătorie.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul legal criticat stabilește un tratament juridic diferențiat între copiii născuți anterior intrării în vigoare a Codului civil și cei născuți după această dată. În acest sens, menționează că art. 434 din Codul civil, a cărui aplicare în timp este reglementată de textul criticat, introduce o instituție nouă de drept civil, și anume contestația filiației față de tatăl din căsătorie. Drept urmare, apreciază că această instituție, în temeiul noii reglementări, se aplică numai copiilor născuți după intrarea în vigoare a Codului civil, nu și celor născuți anterior acestei date. O atare diferențiere nu poate fi justificată în mod obiectiv și rezonabil, întrucât efectele viitoare ale nașterii copilului trebuie să fie guvernate de legea civilă care, la momentul de față, este în vigoare. În consecință, în opinia autoarei excepției, textul criticat este neconstituțional numai în ceea ce privește raportarea sa la instituția nouă a contestației filiației față de tatăl din căsătorie, deoarece creează o stare de discriminare în funcție de data nașterii copilului, fără să subziste o succesiune în timp a actelor normative care reglementează această materie pentru a putea fi aplicabil principiul tempus regit actum.

7. Judecătoria Brașov apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la prioritatea realității biologice asupra prezumției legale de paternitate. Se arată că textul legal criticat, prin prisma art. 20 din Constituție, este contrar art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

8. Dat fiind că instituția contestării filiației față de tatăl din căsătorie nu era reglementată anterior intrării în vigoare a Codului civil, se consideră că textul criticat nu vizează succesiunea în timp a unor dispoziții legale, astfel încât diferența de tratament juridic dintre copiii născuți anterior și cei născuți ulterior intrării în vigoare a Codului civil nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil. În consecință, textul legal criticat este neconstituțional în măsura în care se aplică și acțiunilor în contestarea filiației față de tatăl din căsătorie reglementate de art. 434 din Codul civil.

9. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

10. Avocatul Poporului apreciază că

art. 47 din Legea nr. 71/2011

este neconstituțional în măsura în care se aplică și acțiunilor în "contestația" filiației față de tatăl din căsătorie.

11. Se arată că prin art. 434 din Codul civil a fost reglementată o instituție nouă de drept civil, respectiv contestarea filiației față de tatăl din căsătorie, instituție care nu avea un corespondent în Codul familiei din 1953, doctrina și practica judiciară fiind cele care au creat o cale de acțiune în așa numita contestare a paternității copilului aparent din căsătorie. Prin această acțiune se urmărea exclusiv înlăturarea prezumției de paternitate greșit aplicate datorită înregistrării greșite a copilului, ca fiind din căsătorie. Lipsa acestei reglementări în Codul familiei a determinat introducerea unor reguli clare în noul Cod civil - art. 434. Dat fiind această diferență majoră între cele două reglementări, cea veche și cea nouă, înseamnă că reglementările novatoare vor fi destinate exclusiv situațiilor constituite după intrarea în vigoare a legii și care respectă întocmai exigențele acesteia.

12. Principiul neretroactivității nu este însă încălcat dacă se aplică legea nouă unor raporturi constituite în trecut, dar care se adaptează condițiilor nou-introduse, prin reconfigurarea elementelor sale. În aceste cazuri, aplicarea imediată a legii noi este dictată de importanța acelei reglementări, în considerarea necesitații de a proteja anumite drepturi și valori deosebit de însemnate. Or, dreptul copilului de a-și cunoaște identitatea personală trebuie protejat în toate formele, indiferent că vorbim de copiii născuți anterior intrării în vigoare a noului Cod civil sau de cei născuți după intrarea în vigoare a acestuia. Deosebirea de tratament juridic apare ca nefiind întemeiată pe un criteriu obiectiv și rezonabil, creându-se astfel o situație în care este imposibil să se acorde prioritate realității biologice asupra unei prezumții legale de paternitate, ceea ce nu este compatibil cu obligația statelor de a garanta respectarea efectivă a vieții private și de familie, conform art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 47 din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, care au următorul cuprins: "Stabilirea filiației, tăgăduirea paternității sau orice altă acțiune privitoare la filiație este supusă dispozițiilor Codului civil și produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuți după intrarea lui în vigoare".

16. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate prevederile legale criticate contravin, prin prisma art. 20 din Constituție referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, dispozițiilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, este invocat și art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că aplicarea art. 434 - Contestarea filiației față de tatăl din căsătorie din Codul civil, potrivit

art. 47 din Legea nr. 71/2011 , numai în cazul copiilor născuți după intrarea în vigoare a codului nu este contrară principiului egalității în drepturi, întrucât este de neconceput, în acord cu principiul constituțional al neretroactivității legii civile, ca legea nouă să se aplice și copiilor născuți înainte de intrarea ei în vigoare, respectiv ca efectele juridice ale legii noi să fie aplicabile și unei situații trecute, și anume nașterea copilului. De altfel, legiuitorul, pentru adoptarea reglementării criticate, a avut în vedere chiar jurisprudența Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 755 din 24 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, și

Decizia nr. 1.345 din 9 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 decembrie 2008, prin care Curtea a stabilit expressis verbis neconstituționalitatea aplicării dispozițiilor legii noi acțiunilor privitoare la filiație și în cazul copiilor născuți înainte de intrarea sa în vigoare, apreciind că o atare prevedere este în contradicție cu dispozițiile art. 15 din Legea fundamentală, în condițiile în care legea nouă se aplică unui drept născut sub imperiul legii vechi.

18. Cu privire la principiul egalității, Curtea a reținut în mod constant că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și discriminări. În acest sens sunt

Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000,

Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007,

Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, și

Decizia nr. 1.062 din 11 decembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2013, prin care Curtea Constituțională a statuat că respectarea egalității în drepturi, precum și a obligației de nediscriminare presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate.

19. Astfel, normele substanțiale referitoare la contestarea filiației față de soțul mamei se aplică în funcție de reglementarea legală în vigoare la momentul nașterii copilului. De aceea, textul de lege criticat nu este contrar art. 15 alin. (2) din Constituție, respectând domeniul propriu de reglementare a vechii codificări în materia dreptului familiei, și nici principiului egalității și al interzicerii discriminării, astfel cum acesta este consacrat în Constituție, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Protocolul nr. 12 la aceeași Convenție, aplicându-se în privința tuturor copiilor născuți după intrarea în vigoare a Codului civil.

20. De asemenea, Curtea reține că, deși nereglementată expres, acțiunea în contestarea filiației față de tatăl din căsătorie exista, în aplicarea

art. 53 din Legea nr. 4/1953

- Codul familiei, și înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil. Această acțiune privește neaplicarea prezumției de paternitate doar atunci când părinții copilului nu au fost niciodată căsătoriți sau copilul s-a născut anterior încheierii căsătoriei, ori s-a născut după 300 de zile de la încetarea sau desfacerea căsătoriei. O atare acțiune vizând un drept personal nepatrimonial este imprescriptibilă, ceea ce înseamnă că oricând poate fi contestată filiația față de tatăl din căsătorie în privința copilului născut anterior intrării în vigoare a noului Cod civil. Prin urmare, Curtea reține că, din interpretarea art. 53 din Codul familiei, această tipologie de acțiune privitoare la filiație caracterizează statutul juridic al copiilor născuți sub imperiul Codului familiei, fiind recunoscută și aplicată ca atare de către instanțele judecătorești. Odată cu adoptarea

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, intrată în vigoare la 1 octombrie 2011, legiuitorul a consacrat in terminis această tipologie de acțiune privitoare la filiație în art. 434, menținând scopul și natura acesteia. Așadar, această acțiune, indiferent de sediul materiei - Codul familiei sau noul Cod civil, vizează înlăturarea prezumției de paternitate motivată de înregistrarea greșită a copilului ca fiind din căsătorie, incidența celor două acte normative fiind determinată, însă, de data nașterii copilului; în schimb, dacă copilul a fost corect înregistrat ca fiind din căsătorie, legiuitorul a pus la îndemâna persoanei îndrituite acțiunea în tăgada paternității.

21. Nu în ultimul rând, Curtea reține că, în materia analizată, există un cadru normativ coerent și apt de natură să ducă la determinarea realității biologice în privința filiației copiilor, însă subiectele de drept trebuie să folosească acțiunile privitoare la filiație potrivit scopului și naturii lor, cu respectarea principiului aplicării legii civile în timp. Revine instanței judecătorești competența de a aplica și interpreta în mod corect legea civilă atât prin prisma aplicării sale în timp, cât și al conținutului său normativ.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Loredana-Mihaela Stănică, în nume propriu, precum și al copiilor săi, în Dosarul nr. 10.331/197/2014 al Judecătoriei Brașov și constată că dispozițiile

art. 47 din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Brașov și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 decembrie 2015.