Decizia nr. 875/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Marieta Safta

- prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Șofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Maricela Drăgan în Dosarul nr. 4.686/121/2014 al Tribunalului Galați - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 882D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Prim magistratul-asistent referă că autoarea excepției a depus la dosar concluzii scrise de admitere a excepției de neconstituționalitate, însoțite de un set de acte. De asemenea, partea "Carpatica Asig" - S.A. a depus precizări prin care arată că dispozițiile

art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii sunt constituționale.

4. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 884D/2015 și nr. 890D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. (1) și

art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare, în reprezentarea reclamantei membru de sindicat Georgeta Roșu, în Dosarul nr. 1.353/83/2014 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă și, respectiv, în reprezentarea reclamantului membru de sindicat Simion Deri, în Dosarul nr. 1.654/83/2014 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă. De asemenea, dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.422D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. (1) și

art. 268 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare, în reprezentarea reclamanților Floare Tamaian, Andrei Henter, Loredana Nicoară, Anca Purje, Maria Tomanek și Hermina Iuliana Tuturas, în Dosarul nr. 3.000/83/2014 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă.

5. La apelul nominal se constată lipsa părților și în aceste dosare. Procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în cele patru dosare, președintele pune în discuție, din oficiu, problema conexării lor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a cauzelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 884D/2015, nr. 890D/2015 și 1.422D/2015 la Dosarul nr. 882D/2015, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin Sentința civilă nr. 404 din 2 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 4.686/121/2014, Tribunalul Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Maricela Drăgan în cadrul soluționării unei cauze având ca obiect acordarea de drepturi bănești.

9. Prin încheierile din 28 aprilie și 29 aprilie 2015, pronunțate în dosarele nr. 1.353/83/2014 și nr. 1.654/83/2014, Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. (1) și

art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare, în reprezentarea reclamanților membri de sindicat Georgeta Roșu și, respectiv, Simion Deri.

10. Prin Încheierea din 21 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.000/83/2014, Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. (1) și

art. 268 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare, în reprezentarea reclamanților membri de sindicat Floare Tamaian, Andrei Henter, Loredana Nicoară, Anca Purje, Maria Tomanek și Hermina Iuliana Tuturas.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că instituirea termenului de prescripție prevăzut de textele de lege criticate încalcă dreptul oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Astfel, se arată că "procedura prescripției [...] afectează publicitatea, contradictorialitatea și oralitatea ca atribute esențiale ale dreptului la un proces echitabil", câtă vreme împiedică partea să arate atât faptul că a fost sancționată abuziv și repetat, cât și faptul că aceste aspecte "au fost date prin realizarea procedurilor interne defectuoase ale societății". Se mai susține că drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului de proprietate, garantat și ocrotit de dispozițiile constituționale și de prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în același sens fiind

Decizia nr. 11 din 8 octombrie 2012

a Înaltei Curți de Casație și Justiție și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Însă, prin instituirea prescripției asupra drepturilor salariale, dreptul de proprietate nu mai este garantat și ocrotit, instituindu-se, în fapt, pentru salariații bugetari care au o creanță asupra statului, o expropriere, fără a fi impusă de o cauză de utilitate publică și fără dreaptă și prealabilă despăgubire. Dreptul la salariu constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și există un temei legal al acordării acestui drept în

Legea nr. 221/2008 , astfel că se poate vorbi despre "o speranță legitimă" de a exercita acest drept. Totodată, se susține că dispozițiile de lege criticate contravin și celor ale art. 38 din Codul muncii, potrivit cărora salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege și orice fel de renunțare, inclusiv cea tacită, care și-ar găsi exprimarea prin nedepunerea cererii într-un anumit termen, este exclusă prin normele criticate.

12. Tribunalul Galați - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că "este echitabilă aplicarea termenului general de prescripție și litigiilor de muncă, dând astfel expresie art. 1 alin. (3) din Constituție care consacră valoarea constituțională de dreptate".

13. Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucât exercitarea dreptului de acces la justiție poate fi supusă unor condiționări legale cum sunt termenele stabilite pentru introducerea cererilor, "menite să asigure restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate, precum și stabilirea raporturilor juridice". Nu se încalcă, de asemenea, nici prevederile art. 44 din Constituție, referitor la protecția proprietății private.

14. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15. Avocatul Poporului a transmis punctele sale de vedere cu adresele nr. 6.528 din 19 iunie 2015, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 3.914 din 29 iunie 2015, nr. 6.529 din 15 iunie 2015, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 3.679 din 18 iunie 2015, nr. 6.531 din 15 iunie 2015, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 3.680 din 18 iunie 2015, și nr. 13.846 din 22 octombrie 2015, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 5.639 din 26 octombrie 2015, prin care apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Cât privește obiectul excepției de neconstituționalitate, se constată că, deși potrivit actului de sesizare în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 882D/2015, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, criticile autoarei excepției vizează doar ipoteza

art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii. De asemenea, deși, potrivit încheierii de sesizare în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 1.422D/2014, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 171 alin. (1) și

art. 268 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, criticile autorului excepției vizează doar ipoteza art. 171 alin. (1) și

art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 . Astfel fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor art. 171 alin. (1) și

art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, având următorul cuprins:

- Art. 171 alin. (1): "Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.";

- Art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi: "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: [...] c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat [...]."

19. Prevederile constituționale pretins încălcate sunt cele ale art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată și cele ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind protecția proprietății.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că este neîntemeiată și urmează a fi respinsă. Astfel, cât privește criticile formulate în raport cu dispozițiile art. 16 și art. 21 din Constituție, într-o jurisprudență constantă, Curtea a reținut că instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care își produce efectele nu pot fi considerate îngrădiri ale accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil. Finalitatea lor este, dimpotrivă, de a facilita acest acces, pentru toți destinatarii normei juridice, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestui drept constituțional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile. Curtea a mai reținut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă (în acest sens sunt, de exemplu,

deciziile nr. 296 din 8 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003,

nr. 428 din 13 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 17 octombrie 2005,

nr. 430 din 15 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2008, sau

nr. 200 din 10 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 30 martie 2011,

nr. 968 din 20 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2013). Aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în prezenta cauză.

21. Cât privește pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, Curtea constată că asupra dispozițiilor

art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, în raport cu aceleași critici, s-a pronunțat prin

Decizia nr. 169 din 19 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2015, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. La paragraful 15 din decizia menționată, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței sale, "dreptul la salariu se bucură, în egală măsură, de protecția acordată dreptului la muncă, fiind o componentă a acestuia, dar și de protecția acordată dreptului de proprietate, întrucât reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale". Totodată, prin

Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, Curtea a reținut că, deși "drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanță, în privința apărării lor, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului acestea sunt asimilate cu bunuri, statuându-se că noțiunile de «bun» și «proprietate» au un sens care «nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde și alte drepturi și interese patrimoniale» (Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 100)."

22. Pe de altă parte, prin

Decizia nr. 210 din 31 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 mai 2015, paragraful 14, Curtea a reținut că "reglementarea supusă controlului de constituționalitate, prin care se instituie un termen de prescripție de 3 ani în materia conflictelor de muncă având ca obiect plata drepturilor salariale neacordate, are ca justificare asigurarea securității și stabilității raporturilor juridice și necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a conflictului de muncă izvorât din neplata acestor drepturi, în interesul legitim al fiecăreia dintre părțile litigante. Prin prescripție se stinge doar dreptul la acțiune în sens material, deci posibilitatea titularului dreptului de creanță de a obține, pe calea silită, îndeplinirea obligației subiectului pasiv. Așadar, prescripția nu stinge dreptul subiectiv în substanța lui, drept care continuă să subziste, și nici obligația corelativă, care va putea fi executată de bunăvoie. De asemenea, în această materie sunt aplicabile dispozițiile Codului civil referitoare la suspendarea sau întreruperea curgerii termenului de prescripție". În consecință, critica de neconstituționalitate raportată la art. 44 alin. (1)-(3) din Constituție, precum și la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este neîntemeiată.

23. Cât privește pretinsa expropriere fără a fi impusă de o cauză de utilitate publică și fără dreaptă și prealabilă despăgubire, prin aceeași decizie, paragraful 15, Curtea a reținut că și această critică este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu reglementează măsura exproprierii, ci instituie un termen de prescripție de 3 ani pentru acțiunile privind soluționarea unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, text ce constituie o sancțiune a pasivității în apărarea dreptului subiectiv.

24. Referitor la critica privind încălcarea

art. 38 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, conform cărora salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege, Curtea a reținut că aceasta nu poate fi analizată, întrucât Curtea se pronunță doar asupra conformității textelor de lege criticate cu prevederile și principiile constituționale, iar nu și asupra conformității dintre mai multe texte de lege.

25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluțiile pronunțate de Curte prin deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, atât în privința art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi, cât și referitor la

art. 171 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, care prevede aceeași soluție legislativă.

26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maricela Drăgan și de Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare, în reprezentarea reclamanților membri de sindicat Georgeta Roșu, Simion Deri, Floare Tamaian, Andrei Henter, Loredana Nicoară, Anca Purje, Maria Tomanek și Hermina Iuliana Tuturas, în Dosarul nr. 4.686/121/2014 și, respectiv, dosarele nr. 1.353/83/2014, nr. 1.654/83/2014 și nr. 3.000/83/2014 al Tribunalul Galați - Secția I civilă și, respectiv, ale Curții de Apel Oradea - Secția I civilă, și constată că dispozițiile art. 171 alin. (1) și

art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalul Galați - Secția I civilă și Curții de Apel Oradea - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2015.