Ghidul din 26 ianuarie 2016

Lista cu informațiile secrete de serviciu specifice unității militare, al cărei model este prezentat în anexa nr. 2, se elaborează de structura de securitate, pe domenii de activitate, în exemplar unic, se avizează de șeful structurii de securitate a eșalonului ierarhic superior și se aprobă de comandantul/șeful unității.

După aprobarea Listei cu informațiile secrete de serviciu specifice unității militare, structura emitentă înaintează o copie eșalonului ierarhic superior.

Listele cu informațiile secrete de serviciu specifice întocmite de structurile centrale se transmit pentru avizare Direcției contrainformații și securitate militară.

După aprobarea Listelor cu informațiile secrete de serviciu specifice de către șefii structurilor centrale, o copie a acestora se transmite la Direcția contrainformații și securitate militară.

În situația structurilor centrale aflate în coordonarea altor structuri centrale, Listele cu informațiile secrete de serviciu specifice unității militare sunt avizate de șefii structurilor de securitate de la nivelul coordonator care, după aprobare, păstrează câte o copie a acestora.

Lista cu informațiile secrete de serviciu specifice unității militare se anexează la Programul de prevenire a scurgerii de informații clasificate și, după înlocuirea acesteia cu altă listă actualizată, originalul se păstrează 5 ani, iar copiile se distrug.

Pentru aplicarea măsurilor de securitate corespunzătoare, emitentul are obligația încadrării documentului care conține informații clasificate într-un nivel de clasificare, ce subzistă atât timp cât dezvăluirea sau diseminarea neautorizată a acestuia poate prejudicia apărarea țării și securitatea națională, perioadă dată de termenul de clasificare.

Emitentul este responsabil pentru diseminarea inițială a documentului.

Clasificarea documentelor care conțin informații clasificate se realizează în baza Listei și a Nomenclatorului, Listei cu informațiile secrete de serviciu specifice unității militare sau actelor normative specifice care prestabilesc un anumit nivel de clasificare a documentelor ce se creează în temeiul prevederilor acestora.

În situația în care o structură din Ministerul Apărării Naționale, responsabilă de un domeniu de activitate, introduce prin acte normative specifice documente noi care nu se regăsesc în Nomenclator, aceasta este obligată să stabilească nivelurile și termenele de clasificare, diferențiate pe structuri sau niveluri de aplicare (strategic, operativ, tactic) pentru fiecare document în parte care conține informații clasificate, conform prevederilor din Listă.

Pentru a stabili nivelul de clasificare, emitentul face o evaluare a conținutului informațiilor din document pentru a evita subevaluarea sau supraevaluarea acestuia.

Subevaluarea reprezintă încadrarea într-un nivel de clasificare inferior importanței pe care o are informația ce urmează a fi protejată, compromiterea acesteia putând provoca prejudicii apărării țării sau securității naționale.

Supraevaluarea reprezintă clasificarea unor informații în cazuri în care nu se impune protecția acestora sau încadrarea într-un nivel de clasificare superior, ceea ce poate conduce la limitarea accesului la informațiile de interes public, la restrângerea exercițiului unor drepturi sau lezarea unor interese legitime și la o sporire artificială a volumului de informații și, implicit, a costurilor pentru aplicarea măsurilor de securitate.

Trecerea unei categorii de informații la un nivel inferior de clasificare se solicită de structura centrală responsabilă de domeniul respectiv de activitate în situația în care, în urma unei analize și evaluări temeinice, nu mai există motive pentru menținerea acesteia la nivelul de clasificare atribuit inițial.

Trecerea unei categorii de informații la un nivel inferior de clasificare se avizează de Direcția contrainformații și securitate militară, care elaborează și promovează proiectul de hotărâre a Guvernului, în vederea modificării Listei.

Trecerea unui document la un nivel inferior de clasificare este rezultatul reevaluării informațiilor din conținut și presupune modificarea nivelului acestuia atunci când:

a) documentul nu a fost clasificat în conformitate cu Lista, Nomenclatorul sau un act normativ specific;

b) nu mai există motive pentru menținerea nivelului de clasificare atribuit inițial.

Modificarea nivelului de clasificare al unui document se face de către emitent, din proprie inițiativă sau la sesizarea motivată a unui alt deținător.

Trecerea unui document la un nivel inferior de clasificare se face la solicitarea structurii emitente, prin raport, conform modelului prevăzut în anexa nr. 3, care se avizează de Direcția contrainformații și securitate militară și se aprobă de persoana care a fost împuternicită prin lege să atribuie nivelul de clasificare inițial.

Numărul raportului, data și noul nivel de clasificare se înscriu pe document, deasupra sau sub vechiul marcaj, care se anulează prin trasarea unei linii oblice.

După aprobarea propunerilor de declasificare a categoriilor de informații de către ministrul apărării naționale, Direcția contrainformații și securitate militară elaborează și promovează proiectul de hotărâre a Guvernului, în conformitate cu normele privind activitatea legislativă în Ministerul Apărării Naționale.

După adoptarea hotărârii Guvernului privind declasificarea categoriilor de informații, emitenții documentelor secrete de stat iau măsuri în consecință, conform reglementărilor în vigoare referitoare la gestionarea documentelor.

Documentele clasificate de nivel SECRET și superior se declasifică de persoana împuternicită prin lege să atribuie nivelul de secretizare corespunzător, la solicitarea motivată a emitentului.

Declasificarea documentelor menționate la alin. (1) se face cu avizul prealabil al Direcției contrainformații și securitate militară, pentru toate situațiile menționate la art. 20 alin. (1) și art. 23 din Standardele naționale, în baza raportului întocmit conform modelului prevăzut la anexa nr. 4.

În situația în care emitentul nu mai există, structura succesoare preia responsabilitățile emitentului privind declasificarea documentului.

În situația în care emitentul nu poate fi identificat sau nu mai este în compunerea Ministerului Apărării Naționale, deținătorul documentului înaintează propunerea de declasificare ministrului apărării naționale sau șefului Statului Major General, după caz, cu avizul prealabil al Direcției contrainformații și securitate militară.

Documentele declasificate care, prin aplicarea marcajelor corespunzătoare, își pot diminua sau pierde valoarea istorică, juridică sau practică nu se supun regulii stabilite la art. 32.

Declasificarea documentelor prevăzute la alin. (1) se marchează printr-o etichetă semnată și ștampilată de conducătorul unității, astfel:
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│
│
│
Documentul a fost declasificat la data de ────────────────────────────── │
│ în baza aprobării ──────────────────────────────────────────────────────── │
│
(persoanei împuternicite prin lege să atribuie nivelul de clasificare)│
│ pe raportul nr. ────────── din ────────────────────────────────────────── .│
│
Șeful U.M. ────────────────────
│
│
(indicativ și localitatea)
│
│
│
│
──────────
│
│
(grad)
│
│
──────────────────────────────────────────────────
│
│
(nume și prenume)
│
│
│
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

Eticheta menționată la alin. (2) se lipește, dacă acest lucru este posibil, pe versoul documentului sau se atașează la acesta.

Pentru copiile documentelor menționate la alin. (1), marcajul de declasificare se aplică pe acestea, printr-un procedeu care să nu producă deteriorarea valorică a originalelor.

Declasificarea în totalitate a documentelor conținute într-o mapă/dosar se marchează în conformitate cu prevederile art. 32, pe coperta mapei/dosarului.

În cazul declasificării documentelor la termene diferite, marcarea se face pe fiecare document în parte.