Decizia nr. 8/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de A-R Halicilik Turizm San. Ve TIC. A.Ș., din Denizli, Turcia, în Dosarul nr. 5.764/279/2014 al Judecătoriei Piatra-Neamț și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 947D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Rodica Ileana Gurău a depus note scrise prin care prezintă aspecte legate de fondul cauzei.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că respectivul caz de competență teritorială alternativă reglementat de art. 113 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă reprezintă o protecție a consumatorului prezumat a avea o poziție mai slabă din punct de vedere economic și al accesului la informații decât profesionistul, astfel că i s-a acordat dreptul de a alege între instanțele deopotrivă competente. Față de aceste considerente apreciază că principiile fundamentale invocate în cauză nu au fost încălcate și formulează concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 22 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.764/279/2014, Judecătoria Piatra-Neamț a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de A-R Halicilik Turizm San. Ve TIC. A.Ș., din Denizli, Turcia, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii consumatorului de anulare a unui contract de vânzare.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece este încălcat principiul constituțional al statului de drept prin afirmarea imperativă a aplicabilității principiului lex fori față de legislațiile cu care România nu are nicio legătură, ceea ce poate afecta grav credibilitatea unei hotărâri pronunțate în România împotriva unei persoane fizice sau juridice din afara zonei Uniunii Europene. Una dintre condițiile existenței unui stat de drept este aceea ca hotărârile pronunțate de către instanțele din statul respectiv să fie credibile pe plan internațional și recunoscute pretutindeni. Or, o normă de drept prin care se transmite că în România orice cetățean român poate să solicite constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist (comerciant) este o normă care prejudiciază imaginea statului de drept în România.

7. În continuare apreciază că, dacă norma criticată ar fi avut aplicabilitate doar pentru spațiul teritorial al Uniunii Europene, zona cu care România dorește să își armonizeze legislația, poate că o discuție referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor legale criticate la nivelul Uniunii Europene ar fi putut fi discutată de reprezentanții României cu cei ai celorlalți membri ai Uniunii.

8. Se mai susține că se încalcă și principiile general admise ale dreptului internațional, reglementarea criticată conducând la situații absurde, inechitabile din punctul de vedere al dreptului internațional pentru comercianți, care, dacă ar cunoaște textul legal criticat, ar deveni reticenți în a mai vinde produse de orice fel cetățenilor români.

9. Judecătoria Piatra-Neamț apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Arată că rațiunea instituirii cazului de competență teritorială alternativă prevăzut de dispoziția legală criticată o constituie protecția consumatorului, prezumat a avea o poziție mai slabă din punct de vedere economic și al accesului la informații decât profesionistul cu care contractează. În considerarea acestei situații s-a acordat dreptul de a alege între instanțele deopotrivă competente consumatorului.

10. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, cu denumirea marginală Competența teritorială alternativă, care au următorul cuprins: "(1) În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: [...] 8. instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor;".

14. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept și art. 10 privind relațiile internaționale.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat stabilește o competență teritorială alternativă în favoarea consumatorului, în raport cu profesionistul, atunci când ambele părți au domiciliul sau sediul pe teritoriul României. În ceea ce privește consumatorul, Codul de procedură civilă reglementează competența teritorială a instanțelor după cum acesta are calitatea de pârât sau de reclamant în acțiunile deduse judecății instanțelor române. Astfel, în situația în care consumatorul are calitatea de pârât, Codul de procedură civilă, prin art. 121 - Cererile împotriva unui consumator, stabilește competența exclusivă a instanței de la domiciliul consumatorului. O convenție privind atribuirea de competență prin care se derogă de la această regulă este admisibilă numai după nașterea dreptului la acțiune, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 126 alin. (2) din Codul de procedură civilă (aplicabile în ipoteza art. 121) potrivit cărora "în litigiile din materia dreptului consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată nescrisă."

16. În ipoteza în care consumatorul are calitatea de reclamant, Codul de procedură civilă stabilește o competență teritorială alternativă, acesta având dreptul de a opta între instanța de la sediul pârâtului - regula generală stabilită de art. 107 din Codul de procedură civilă - sau instanța de la domiciliul său - potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.

17. Prin aceste reglementări legiuitorul a urmărit protejarea consumatorului considerat a fi mai slab față de profesionist, atât din punct de vedere economic, cât și din punctul de vedere al obținerii informațiilor, determinat și de faptul că în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene alegerea competenței în contractele dintre profesionist și consumator este considerată o practică abuzivă, costurile legate de promovarea unei acțiuni în justiție putând fi descurajante pentru consumator, determinându-l pe acesta să renunțe la orice remediu legal sau la apărare, având ca efect excluderea sau obstrucționarea acestuia de a lua măsurile legale necesare apărării drepturilor sale [a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 iunie 2000, pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-240/98 Oceano Grupo Editorial SA împotriva Rocio Murciano Quintero, paragrafele 22-23].

18. Autoarea excepției de neconstituționalitate apreciază că dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept și art. 10 privind relațiile internaționale, deoarece afirmă imperativ aplicabilitatea principiului lex fori față de legislațiile străine cu care "România nu are nicio legătură", fiind astfel grav afectată credibilitatea unei hotărâri pronunțate în România împotriva unei persoane fizice sau juridice din afara zonei Uniunii Europene.

19. Cât privește invocarea încălcării dispozițiilor constituționale ale art. 10 privind relațiile internaționale, Curtea reține că aceasta nu poate fi primită, deoarece nu există nicio contradicție între dispozițiile legale criticate și pactele internaționale, care trebuie să dea expresie clară și neechivocă intereselor naționale. Curtea observă că, de altfel, între România și Republica Turcia, în conformitate cu principiile suveranității naționale, egalității în drepturi și neamestecului în treburile interne ale părților contractante, în dorința de a dezvolta în continuare cooperarea în domeniul asistenței judiciare în materie civilă a fost încheiat Acordul privind asistența judiciară în materie civilă, semnat la Ankara la 28 septembrie 2005 și ratificat prin

Legea nr. 214/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 29 mai 2006, fără ca norma legală criticată să afecteze în vreun fel prevederile acestuia.

20. În continuare, Curtea reține că dispozițiile legale criticate nu încalcă nici principiile generale cuprinse în art. 1 alin. (3) din Constituție, deoarece nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală. Dispozițiile legale criticate, astfel cum s-a reținut la paragraful 15 din prezenta decizie, conferă o protecție sporită consumatorului în raporturile cu profesioniștii, fiind norme de procedură edictate de legiuitor în virtutea competenței sale constituționale conferite de dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

21. Curtea mai observă că prin acțiunea formulată în fața Judecătoriei Piatra-Neamț s-a solicitat anularea unui contract de vânzare încheiat în Turcia între o persoană fizică română și o persoană juridică turcă, ce prevede printr-o clauză expresă că "este supus legilor și reglementărilor din Turcia".

22. Pentru cele arătate, Curtea reține că susținerile autoarei excepției privesc, de asemenea, interpretarea și aplicarea legii de către instanța de judecată, care, potrivit art. 131 din Codul de procedură civilă, are obligația ca la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Atunci când procesul de drept privat este caracterizat, printr-un element de extraneitate, ca fiind internațional, trebuie, mai întâi, să se stabilească dacă justiția română este competentă general, iar apoi să se stabilească instanța română competentă să soluționeze litigiul. Codul de procedură civilă stabilește competența instanțelor judecătorești române, în procesele de drept privat cu elemente de extraneitate, prin cartea a VII-a - Procesul civil internațional, titlul I - Competența internațională a instanțelor române, în măsura în care prin tratatele internaționale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de A-R Halicilik Turizm San. Ve TIC. A.Ș., din Denizli, Turcia, în Dosarul nr. 5.764/279/2014 al Judecătoriei Piatra-Neamț și constată că dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Piatra-Neamț și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 ianuarie 2016.