Decizia nr. 554/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Marius Vali But, Viorel Vasar, Ioan Felician Mircea Cristurean, Dragoș Croitoriu, Adrian Dumitru Fleșeriu, Traian Eugen Giurgiu, Traian Munteanu, Loredana Crina Oniga, Viorel Rusu, Rodica Izabela Resteșan și de Petru Gidar în Dosarul nr. 11.501/117/2013 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.745D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 57 din Legea nr. 47/1992

și ale art. 396 alin. (1) din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , a amânat pronunțarea pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Sentința civilă nr. 5.347 din 22 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 11.501/117/2013, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Marius Vali But, Viorel Vasar, Ioan Felician Mircea Cristurean, Dragoș Croitoriu, Adrian Dumitru Fleșeriu, Traian Eugen Giurgiu, Traian Munteanu, Loredana Crina Oniga, Viorel Rusu, Rodica Izabela Resteșan și Petru Gidar, într-o cauză având ca obiect soluționarea unor cereri formulate împotriva unor decizii de eliberare din funcțiile publice pe care le dețineau.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale întrucât conduc la afectarea statutului funcției publice prin eliberarea din funcție a unor funcționari publici cu statut special. Se încalcă dreptul la muncă, având în vedere că, potrivit prevederilor

art. 94 alin. (3) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, funcționarii publici cu atribuții de control nu au dreptul să se angajeze timp de 3 ani la societățile comerciale controlate sau monitorizate. De asemenea, se încalcă dreptul fundamental la protecție socială, având în vedere că măsura de eliberare din funcție nu a fost însoțită de nicio măsură de protecție socială care să compenseze limitările drepturilor și libertăților cetățeanului aferente exercitării unei astfel de profesii.

5. Reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală creează discriminare în ceea ce privește tratamentul aplicabil funcționarilor publici din Garda Financiară comparativ cu ceilalți funcționari publici din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală în ceea ce privește accesul/ocuparea efectivă a funcțiilor publice și încetarea raporturilor de serviciu. Se mai arată că prin desființarea Gărzii Financiare a fost afectat regimul instituțiilor financiare ale statului, precum și faptul că statul român s-a obligat în documentele semnate pe plan internațional la menținerea Gărzii Financiare, și nu la desființarea sa.

6. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că Agenția Națională de Administrare Fiscală face parte din instituțiile prevăzute la art. 116-117 din Constituție, fiind o instituție fundamentală în sensul prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție, însă prevederile legale criticate nu afectează nici capacitatea administrativă și nici funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală. De asemenea, Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin principiului accesibilității și previzibilității reglementării.

8. Se mai menționează jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008 ,

Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 ,

Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010

și

Decizia nr. 230 din 9 mai 2013 .

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. În realitate, din examinarea excepției de neconstituționalitate rezultă faptul că obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 1 și

art. 19 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și ale ordonanței de urgență în ansamblul său. Dispozițiile legale criticate punctual au următorul cuprins:

- Art. 1: "Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenția, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor și prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție publică care se desființează.";

- Art. 19 alin. (2): "Cu data prevăzută la alin. (1), Garda Financiară se desființează."

12. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind principiul egalității în fața legii, art. 41 alin. (1) și (2) privind munca și protecția socială a muncii, art. 73 alin. (3) lit. j) privind adoptarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici, și în art. 115 alin. (6) privind regimul adoptării ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici relativ asemănătoare, constatând constituționalitatea acestora.

14. Astfel, prin

Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014 și

Decizia nr. 679 din 13 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 14 ianuarie 2015, paragrafele 40-48, pronunțată prin raportare la prevederile art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul de drept, precum și la obligativitatea respectării Constituției și a legilor, art. 11 alin. (1) și (2) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 alin. (1) și (2) referitor la muncă și protecția socială a muncii, art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la categoriile de legi și art. 115 alin. (4), (6) și (7) privind limitele delegării legislative în materia ordonanțelor de urgență ale Guvernului, Curtea a constatat că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013

sunt constituționale.

15. Referitor la critica de neconstituționalitate în raport cu dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție, precum și cu dispozițiile art. 16 și art. 41 din Constituție, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată. Prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013

au ca obiect de reglementare reorganizarea unor autorități ale administrației publice centrale și locale din subordinea Ministerului Finanțelor Publice; Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor și direcțiile generale ale finanțelor publice județene. Aceste autorități sunt prevăzute la art. 116-117 și art. 120-123 din Constituție, fiind calificate în jurisprudența Curții Constituționale ca instituții fundamentale ale statului (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 ,

Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010

sau

Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014 ). De asemenea, ordonanța de urgență prevede desființarea Gărzii Financiare, instituție publică de control care se afla în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, însă această instituție nu poate fi încadrată în categoria instituțiilor fundamentale, întrucât, potrivit legii, și-a desfășurat activitatea în subordinea unui organ de specialitate al administrației publice centrale, iar nu în subordinea Guvernului sau a unui minister, așa cum prevăd dispozițiile art. 116-117 din Constituție, și nici nu a constituit o autoritate administrativă autonomă.

16. În acest context, Curtea a apreciat că măsurile prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013

nu sunt de natură a încălca art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât, pe de o parte, deși vizează structura organizatorică a unor instituții fundamentale ale statului, nu afectează nici capacitatea administrativă și nici funcționarea acestora, iar, pe de altă parte, în ceea ce privește Garda Financiară, deși actul normativ prevede desființarea acestei instituții, cu consecința directă a afectării regimului său juridic, aceasta nu reprezintă o instituție fundamentală a statului, care să cadă sub incidența protecției prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție.

17. O altă interdicție prevăzută de dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție este aceea ca prin ordonanța de urgență să nu fie afectate "drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție". Incidența dispozițiilor constituționale este subsecventă în acest caz stabilirii unor drepturi, libertăți sau îndatoriri fundamentale al căror exercițiu sau existență să fi suferit o restrângere sau o vătămare. Cu alte cuvinte, existența unor drepturi sau libertăți afectate determină, implicit, nerespectarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție.

18. În cauza supusă controlului de constituționalitate, drepturile pretins a fi încălcate sunt cele referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor - art. 16, respectiv cele privind munca și protecția socială a muncii - art. 41 din Legea fundamentală.

19. Referitor la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16, Curtea a observat că autorii excepției deduc neconstituționalitatea prevederilor criticate dintr-un pretins tratament discriminatoriu aplicat personalului încadrat în structurile administrației fiscale, determinat de modalitatea diferită în care legiuitorul reglementează încadrarea în noile structuri: prima categorie, cea a personalului Autorității Naționale a Vămilor, al direcțiilor generale ale finanțelor publice, precum și a personalului direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale, a fost preluată de noile structuri create în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în vreme ce a doua categorie, cea a personalului Gărzii Financiare, a fost eliberată din funcție, încadrarea în structura nou-înființată realizându-se prin concurs sau examen.

20. În ceea ce privește principiul egalității, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa că situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional. Această soluție este în concordanță și cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferență de tratament, făcută de stat între indivizi aflați în situații analoage, trebuie să-și găsească o justificare obiectivă și rezonabilă. Curtea a apreciat că analiza situației ce face obiectul cauzelor pornește de la ipoteza că ambele categorii de personal între care se realizează comparația de către autorii excepției sunt persoane care dețin calitatea de funcționari publici, ceea ce ar determina calificarea situației acestora ca fiind identică. S-a constatat însă că diferența rezidă în aceea că, în cazul primei categorii, vechile structuri își continuă activitatea, întrucât se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție, pe când în cazul celei de-a doua categorii, în care se găsesc și autorii excepției, vechea structură - Garda Financiară - și-a încetat activitatea, legea prevăzând desființarea sa. Astfel, analiza realizată din această perspectivă duce la concluzia că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, astfel încât tratamentul juridic diferit este pe deplin justificat. Prin urmare, în cauză nu poate fi reținută încălcarea principiului egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 din Constituție.

21. Cu privire la critica potrivit căreia dispozițiile criticate sunt neconstituționale, întrucât măsura eliberării din funcție a personalului Gărzii Financiare, adoptată prin ordonanță de urgență, este de natură a afecta statutul funcției publice cu statut special pe care acesta o deținea potrivit dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2003 , cu consecința încălcării dreptului fundamental la muncă prevăzut de art. 41 din Constituție, Curtea a reținut că și aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 41 din Constituție, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă. Prin adoptarea măsurii legislative a desființării Gărzii Financiare, cu consecința eliberării din funcție a personalului aferent, nu se îngrădește alegerea profesiei sau a locului de muncă, deoarece activitatea personalului noilor structuri create în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora. Or, ordonanța de urgență prevede că, în urma preluării activității Gărzii Financiare de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, se înființează două noi structuri, Direcția generală antifraudă fiscală și, în cadrul acesteia, Direcția de combatere a fraudelor, cu consecința organizării unor concursuri sau examene în scopul numirii personalului care să desfășoare activitățile care cad în competența noilor structuri. Așa fiind, nimic nu îi împiedică pe foștii angajați ai Gărzii Financiare să opteze pentru înscrierea la procedurile de concurs sau de examen pentru încadrarea în structurile nou-înființate, legea garantând, în condiții de egalitate, accesul la exercitarea unei profesii, și anume cea de funcționar public - inspector antifraudă.

22. Față de cele expuse anterior, Curtea nu a reținut nici criticile formulate cu privire la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), care consacră obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, precum și a celor ale art. 11 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul internațional.

23. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate raportate la dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție referitoare la reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici, Curtea a constatat prin

Decizia nr. 122 din 10 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 13 mai 2015, paragraful 24, că acestea nu sunt încălcate. Curtea a amintit jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 51 din 4 februarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 17 aprilie 2014), prin care a statuat că interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicție decurgând direct din textul constituțional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de art. 115 alin. (4) din Constituție, referitor la ordonanțele de urgență, care nu reprezintă o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituționale care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă față unor situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Astfel, ordonanțele de urgență pot fi emise de Guvern și în domeniul legilor organice, restricția pentru această categorie de legi nefiind prevăzută decât pentru ordonanțele emise în baza unei legi de abilitare, conform art. 115 alin. (1) din Constituție.

24. În ceea ce privește invocarea

art. 1 alin. (5) din Constituție, prin Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, paragraful 62, Curtea a constatat că ordonanța de urgență nu încalcă aceste prevederi constituționale.

25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

26. Referitor la presupusa încălcare a art. 1 alin. (3) privind statul social din Constituție, Curtea reține că aceste prevederi nu obligă statul român la acordarea automată de compensații bănești în cazul reorganizării unor instituții publice. De altfel, prevederile

art. 67 din Legea nr. 53/2003

privind Codul muncii stipulează că: "Salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil."

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată Marius Vali But, Viorel Vasar, Ioan Felician Mircea Cristurean, Dragoș Croitoriu, Adrian Dumitru Fleșeriu, Traian Eugen Giurgiu, Traian Munteanu, Loredana Crina Oniga, Viorel Rusu, Rodica Izabela Resteșan și de Petru Gidar în Dosarul nr. 11.501/117/2013 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că prevederile art. 1 și

art. 19 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și ale ordonanței de urgență în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2016.