Decizia nr. 727/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 260 alin. (2) lit. f) și g) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Daniel Eugen Muha în Dosarul nr. 18.671/180/2014 al Judecătoriei Bacău - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 413 D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate. Se arată, în acest sens, că textul criticat nu are incidență în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 28 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 18.671/180/2014, Judecătoria Bacău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 260 alin. (2) lit. f) și g) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Daniel Eugen Muha într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, în situația în care destinatarul citației nu este găsit de către agentul procedural, acestuia îi este afișată o înștiințare, care cuprinde elementele prevăzute în cuprinsul textului criticat, dar nu și termenul la care este chemat în fața instanței. De asemenea, sediul instanței la care destinatarul este invitat să își ridice citația se poate afla în altă localitate, chiar dintr-un alt județ, aspect care îngreunează procedura de aflare a termenului. Totodată, textul criticat este comparat cu prevederile art. 179 din Codul penal din 1969, conform cărora citația era afișată pe ușa imobilului sau a apartamentului, permițând persoanei citate să afle, cu ușurință, termenul la care este chemată în fața organului judiciar. Se susține, de asemenea, că intervalul de timp în interiorul căruia persoana citată își poate ridica citația este stabilit de către grefieri și de către agenții procedurali în mod aleatoriu, ceea ce poate genera discriminare pentru persoanele citate care se află în aceeași situație juridică, fiind dat exemplul martorilor citați la același termen, în aceeași cauză penală, dar care intră în posesia citațiilor la intervale de timp foarte diferite. Se conchide că dispozițiile art. 260 alin. (2) lit. f) și g) din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiție.

6. Judecătoria Bacău - Secția penală susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că părțile și subiecții procesuali citați au posibilitatea de a cunoaște, ca urmare a afișării înștiințării pe ușa destinatarului citației, atât despre existența unui dosar penal aflat pe rolul unui organ judiciar, cât și faptul că acest organ judiciar a emis un act procedural pe numele lor, act ce trebuie ridicat într-un anumit interval de timp de la organul emitent.

7. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Guvernul opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit dispozițiilor art. 260 din Codul de procedură penală, din înștiințarea afișată pe ușa sa, destinatarul citației va cunoaște dosarul penal în care este citat, precum și sediul organului judiciar pe rolul căruia se află dosarul, aceste informații fiind suficiente pentru ca cel înștiințat să poată intra în posesia citației și să cunoască astfel calitatea sa procesuală, obiectul cauzei, precum și data și locul unde urmează să se prezinte, conform citației. Se mai arată că, întrucât, din înștiințare, destinatarul află nu numai termenul în care își poate ridica citația, ci și data și ora la care a fost afișată înștiințarea, acesta este în măsură să invoce, în cursul judecății, neregularitatea procedurii de citare, arătând că, în cazul său, termenul prevăzut la art. 260 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală nu a fost suficient pentru a-i permite să se prezinte la sediul organului judiciar pentru comunicarea citației, fiind, pentru acest motiv, în imposibilitatea de a cunoaște obiectul cauzei și termenul de judecată.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că cerința legală a prezentării persoanei citate la organul judiciar pentru a-i fi comunicată citația nu este de natură a împiedica accesul liber la justiție și de a îngrădi dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, este menită să asigure îndeplinirea condițiilor procedurale necesare pentru soluționarea litigiului dedus judecății. Se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv la

deciziile nr. 400 din 5 octombrie 2004

și nr. 110 din 10 martie 2015, și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv la Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golden împotriva Regatului Unit, prin care instanțele anterior menționate au stabilit că accesul la un tribunal nu este absolut și că poate fi supus unor restricții legitime, cum sunt termenele legale de prescripție sau decădere. Prin aceeași jurisprudență, Curtea Constituțională a statuat că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței sale constituționale, a condițiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în mod egal ocrotite.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 260 alin. (2) lit. f) și g) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "(2) Dacă persoana citată refuză să primească citația, persoana însărcinată să comunice citația va afișa pe ușa destinatarului o înștiințare, încheind un proces-verbal cu privire la împrejurările constatate. Înștiințarea trebuie să cuprindă: [...]

f) mențiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citația în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citația;

g) mențiunea că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citației în interiorul termenului prevăzut la lit. f), citația se consideră comunicată la împlinirea acestui termen; [...]".

13. Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) cu privire la accesul liber la justiție.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia motivează încălcarea art. 21 din Constituție, prin raportare la art. 260 alin. (2) lit. f) și g) din Codul de procedură penală, invocând, în susținerea acesteia, situația în care persoana citată nu poate fi găsită de agentul procedural pentru a-i fi înmânată citația. Or, această ipoteză juridică nu constituie obiectul de reglementare al art. 260 alin. (2) lit. f) și g) din Codul de procedură penală, care constituie obiectul excepției, care prevede cazul în care persoana refuză să primească citația, motiv pentru care Curtea nu poate reține existența unei legături între cele două elemente ale excepției de neconstituționalitate, respectiv motivarea acesteia și textul criticat, legătură absolut necesară pentru soluționarea sa.

15. Astfel, ipoteza criticată de autorul excepției este reglementată la art. 261 alin. (4) și art. 261^1 din Codul de procedură penală, norme juridice care nu au fost contestate de către acesta.

16. Având în vedere considerentele mai sus arătate, Curtea, conform dispozițiilor

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , reține că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 260 alin. (2) lit. f) și g) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 260 alin. (2) lit. f) și g) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Daniel Eugen Muha în Dosarul nr. 18.671/180/2014 al Judecătoriei Bacău - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2016.