Decizia nr. 712/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Teodor Mazilu Alexandru în Dosarul nr. 17.525/3/2015 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.678D/2015.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 2 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 17.525/3/2015, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 33 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost invocată de reclamantul Teodor Mazilu Alexandru, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de obligare a pârâților Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și statul român prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în baza Dispoziției Primăriei Municipiului București nr. 9.369 din 16 ianuarie 2008, în temeiul dispozițiilor

titlului VII din Legea nr. 247/2005 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile

art. 33 din Legea nr. 165/2013 , astfel cum au fost interpretate prin

Decizia nr. 5/2015

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă contravin principiului neretroactivității legii, instituit de

art. 15 alin. (2) din Constituție . În acest sens, arată că, prin

Decizia nr. 5/2015 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă a stabilit că „este prematură cererea persoanei îndreptățite adresată instanței ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , dar anterior împlinirii termenelor reglementate de

art. 33

din acest act normativ de obligare a unității deținătoare să soluționeze notificarea la împlinirea termenelor respective“. Or, dispozițiile criticate încalcă principiul neretroactivității legii în condițiile în care se aplică unor proceduri deja finalizate. Procedura administrativă la momentul intentării unei acțiuni de chemare în judecată deja a fost începută (chiar trebuia finalizată), reclamantul criticând lentoarea autorităților pârâte. Astfel, nu se pot stabili termene de finalizare a unor proceduri aflate în curs de desfășurare.

6.

De asemenea, autorul excepției invocă și încălcarea

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, invocând considerentele de principiu reținute în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În acest sens arată că aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare trebuie să fie făcută „în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale“, precum și prin raportare la criteriile consacrate în materie de jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume: complexitatea cauzei în fapt și în drept, comportamentul părților în proces, comportamentul autorităților statale competente, care poate include, în anumite situații, și importanța litigiului pentru cei interesați. În procesul civil operează principiul „disponibilității“. În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că dispozițiile

Convenției

nu împiedică statele contractante să își fondeze procedura lor civilă pe acest principiu, dar aceasta nu dispensează judecătorul național de îndatorirea pe care o are de a asigura celeritatea ei, impusă de

art. 6 paragraful 1 din Convenție

fiecărui proces.

7.

În final, autorul excepției susține că, pe cale de consecință, procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare, trebuie să se desfășoare în termen rezonabil, iar depășirea unui termen de 6 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii, constituie deja o încălcare evidentă a

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Așa cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului în

Cauza Viașu împotriva României , o decizie administrativă a autorității locale competente prin care i se recunoaște părții interesate un drept la reparație este suficientă pentru a crea un „interes patrimonial“ apărat de

art. 1 din Protocolul nr. 1

la

Convenție

și, prin urmare, neexecutarea unei astfel de decizii constituie o ingerință în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol. De asemenea, neexecutarea unei decizii administrative care recunoaște dreptul la o despăgubire reprezintă o ingerință în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol (Hotărârea din 12 mai 2009, pronunțată în Cauza Elias împotriva României).

8.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât nu poate fi considerat că procedura administrativă a soluționării notificării a fost finalizată. Prin cererea formulată, reclamantul solicită a se elibera titlul de despăgubire în baza dispoziției din anul 2008, în temeiul

art. 16 alin. (7) din titlul VII al Legii nr. 247/2005

cu privire la un imobil situat în București, dispoziții ce au fost abrogate prin

Legea nr. 165/2013 . În ceea ce privește invocarea dispozițiilor

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instanța constată că prin dispozițiile

Legii nr. 165/2013 , în special cele ale

art. 33 , se stabilesc termene și proceduri clare de urmat pentru autoritățile locale implicate în soluționarea cererilor întemeiate pe prevederile

Legii nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 10/2001

ce au ca efect soluționarea în termenele stabilite a tuturor cererilor.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 181 din 26 martie 2015

și

nr. 376 din 26 mai 2015 .

11.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă

deciziile nr. 685 din 26 noiembrie 2014

și

nr. 396 din 3 iulie 2014 . Cât privește

Decizia nr. 5/2015

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciază că legiuitorul a instituit obligativitatea interpretării date de aceasta, în scopul aplicării unitare de către instanțele judecătorești a unui text de lege.

12.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere depuse la dosar de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/199 2, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în dispozitivul încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile

art. 33 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, care au următoarea redactare:

(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit

Legii nr. 10/2001 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a)

în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b)

în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c)

în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014. (3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. (4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1). Prin excepție, se analizează cu prioritate cererile formulate de persoanele certificate de entități desemnate de statul român sau de alte state membre ale Uniunii Europene, ca supraviețuitoare ale Holocaustului, aflate în viață la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei legi.

15.

Curtea reține că, din motivarea excepției de neconstituționalitate, reiese că autorul acesteia critică dispozițiile

art. 33 din Legea nr. 165/2013 , astfel cum au fost interpretate prin

Decizia nr. 5/2015

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în corelare cu

art. 4 ,

art. 33-35 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, este prematură cererea de chemare în judecată privind soluționarea pe fond a notificării nerezolvate de către entitatea deținătoare, cerere introdusă după intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , dar anterior împlinirii termenelor din procedura prealabilă reglementate de acest act normativ. În interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 1.528 din Codul civil

coroborate cu dispozițiile

art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , cu modificările și completările ulterioare, este prematură cererea persoanei îndreptățite adresată instanței ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , dar anterior împlinirii termenelor reglementate de

art. 33

din acest act normativ de obligare a unității deținătoare să soluționeze notificarea la împlinirea termenelor respective.“ În vederea stabilirii obiectului excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că litigiul în cadrul căruia a fost ridicată aceasta are ca obiect soluționarea cererii de obligare a pârâților Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și statul român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii, reprezentând titlu de despăgubire, în baza Dispoziției din 2008 emise de primarul municipiului București, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru un imobil situat în București. Reclamantul - autor al excepției - s-a adresat instanței judecătorești la data de 2 decembrie 2014, deci ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , solicitând emiterea unei decizii, reprezentând titlu de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile

art. 16 alin. (7) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 . Așadar, Curtea constată că situația din speță se încadrează în ipoteza tezei întâi a

art. 4 din Legea nr. 165/2013

(potrivit căruia „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul

Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 , pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi“), de vreme ce dosarul de despăgubiri se afla, la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , în faza de cerere depusă, dar nesoluționată de autoritatea competentă - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, devenită Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 4 teza întâi

raportate la cele ale

art. 33 din Legea nr. 165/2013 , astfel cum au fost interpretate prin

Decizia nr. 5/2015

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

16.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 15 alin. (2)

care consacră principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile și

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că

art. 33 din Legea nr. 165/2013

instituie în sarcina entităților învestite de lege obligația de a soluționa notificările formulate potrivit

Legii nr. 10/2001 , înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora în anumite termene. Or, notificarea formulată de autorul excepției, în temeiul

Legii nr. 10/2001 , prin care solicită acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru un imobil din București, a fost soluționată prin Dispoziția primarului municipiului București nr. 9.369 din 16 ianuarie 2008, prin care s-a decis acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul respectiv, a cărui restituire în natură nu mai era posibilă.

18.

Față de împrejurarea că autorul prezentei excepții s-a îndreptat împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în scopul emiterii de către aceasta a deciziei conținând titlul de despăgubire, rezultă că etapa administrativă desfășurată în fața entității învestite de lege a fost depășită prin soluționarea notificării formulate de acesta. Ca atare,

art. 33 din Legea nr. 165/2013

nu mai este incident în cauză, etapa în care acesta ar fi fost aplicabil fiind depășită.

19.

În consecință, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 teza întâi

raportate la cele ale

art. 33 din Legea nr. 165/2013 , astfel cum au fost interpretate prin

Decizia nr. 5/2015

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu are legătură cu soluționarea cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 teza întâi

raportate la cele ale

art. 33 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost interpretate prin

Decizia nr. 5/2015

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Teodor Mazilu Alexandru în Dosarul nr. 17.525/3/2015 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2016.