Decizia nr. 754/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 375 alin. (2) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Ioan Rotaru, Ion Gheorghe Rotaru, Doina Rotaru, Doru Rotaru, Irina Alnchef, Iuliana Manolache, Silvia Ancuța Miron, Aurelia Rotaru și Ioan Ștefan Rotaru în Dosarul nr. 829/89/2015 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 449D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Apreciază că susținerile autorilor excepției sunt neîntemeiate, în condițiile în care procedura recunoașterii învinuirii se desfășoară în condiții de oralitate și contradictorialitate. De asemenea, judecătorul, atunci când pune în vedere inculpatului posibilitatea de a opta pentru această procedură, dă cuvântul atât procurorului, cât și părților, astfel că acestea au posibilitatea de a învedera instanței de judecată reținerile pe care le au cu privire la desfășurarea unei astfel de proceduri derogatorii de la procedura comună. Formularea unei cereri prin care inculpatul optează pentru o astfel de procedură nu este obligatorie pentru instanță dacă aceasta apreciază ca fiind insuficiente probele administrate în cursul urmăririi penale.

CURTEA

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 21 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 829/89/2015, Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 375 alin. (2) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Ioan Rotaru, Ion Gheorghe Rotaru, Doina Rotaru, Doru Rotaru, Irina Alnchef, Iuliana Manolache, Silvia Ancuța Miron, Aurelia Rotaru, Ioan Ștefan Rotaru cu ocazia soluționării apelurilor formulate împotriva unei sentințe penale pronunțate de Tribunalul Vaslui.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că imposibilitatea părților civile de a solicita administrarea de probe pe latura penală a procesului, în situația în care inculpatul recunoaște fapta descrisă în rechizitoriu și cere să fie judecat doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, creează o situație de inegalitate de arme între părțile din procesul penal.

6.

Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că instanța de judecată are posibilitatea de a respinge cererea inculpatului de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, judecătorul nefiind obligat, în lipsa propriei convingeri, să admită cererea formulată de inculpat, ceea ce reprezintă o materializare a principiului constituțional al înfăptuirii justiției de către instanțele judecătorești, consacrat de

art. 124 din Legea fundamentală . De asemenea, instanța menționează că, în ipoteza admiterii cererii inculpatului de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, poate fi administrată proba cu înscrisuri de către toate părțile, dispozițiile

art. 97 alin. (2)

și cele ale

art. 198 alin. (1) din Codul de procedură penală

prevăzând că „proba se obține în procesul penal prin următoarele mijloace: (...) înscrisuri (...)“, iar „înscrisurile pot servi ca mijloace de probă, dacă, din conținutul lor, rezultă fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului“. În final, apreciază că textul criticat nu interzice efectuarea de probatorii, ci le limitează ca tip, respectiv proba cu înscrisuri, dar această limitare se referă la toate părțile, deci nu se poate susține existența unei inegalități de arme.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul arată că specificul procedurii de judecată simplificate îl constituie scurtarea cercetării judecătorești, ca urmare a faptului că în fața instanței nu va putea fi admisă decât proba cu înscrisuri, și aceasta cu condiția de a fi prezentate la termenul la care au fost propuse sau la un termen ulterior, acordat în acest scop. Apreciază că reglementarea acestei proceduri garantează atât respectarea drepturilor procesuale ale părților și altor subiecți procesuali, cât și aflarea adevărului în procesul penal. În continuare, Guvernul susține că prevederile ce fac obiectul excepției trebuie interpretate și aplicate în coroborarea lor cu alte dispoziții relevante în materie, de exemplu cele ale

art. 377 alin. (4)

și

(5)

și ale

art. 395 alin. (2) din Codul de procedură penală . Așadar, întrucât instanța este obligată să ia concluziile părții civile pentru a decide asupra procedurii de judecată accelerată și având în vedere că în cadrul procedurii prevăzute de

art. 375 din Codul de procedură penală , părțile civile pot dezbate asupra probelor administrate în faza de urmărire penală, pot argumenta necesitatea administrării altor probe și pot solicita schimbarea încadrării juridice, cu consecințe în sensul revenirii la procedura de judecată obișnuită, Guvernul apreciază că nu se poate susține lipsa caracterului echitabil al procesului și nici încălcarea dreptului la apărare. În final, arată că prevederile

art. 375 alin. (2) din Codul de procedură penală

sunt conforme principiului egalității cetățenilor în fața legii câtă vreme nu instituie vreo diferență de tratament între justițiabilii aflați în ipoteza normei.

9.

Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere anterior exprimat în dosarele nr. 1.528D/2015 și nr. 743D/2015 și reținut în

deciziile nr. 107 din 25 februarie 2016

și

nr. 726 din 29 octombrie 2015 , în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 375 alin. (2) din Codul de procedură penală , cu următorul conținut: „Dacă admite cererea, instanța întreabă părțile și persoana vătămată dacă propun administrarea de probe cu înscrisuri.“

13.

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 16

referitor la egalitatea în drepturi,

art. 21

referitor la accesul liber la justiție,

art. 24

referitor la dreptul la apărare și

art. 53

referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea sunt invocate prevederile

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că procedura simplificată de judecată în cazul recunoașterii învinuirii nu constituie o noutate în materie procesual penală, fiind reglementată pentru prima dată de dispozițiile

art. 320^1 din vechiul Cod de procedură penală

- introduse prin

Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor -, cu titlul de derogare de la dreptul comun, ce presupune soluționarea cu celeritate a unor cauze penale pentru care cercetarea judecătorească propriu-zisă devine redundantă, întrucât în faza de urmărire penală au fost dezlegate toate aspectele legate de existența infracțiunii și de vinovăția inculpatului (a se vedea

Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015, paragraful 12).

15.

În continuare, Curtea reține că recurgerea la procedura simplificată de judecată în cazul recunoașterii învinuirii presupune manifestarea de voință a inculpatului de a recurge la această procedură, precum și o recunoaștere în totalitate a faptelor reținute în sarcina sa. Cu toate acestea, simpla manifestare de voință a inculpatului de a recurge la procedura simplificată de judecată și declarația formală de recunoaștere a învinuirii nu conduc automat la aplicarea acestei proceduri și a unei pedepse în limitele prevăzute de

art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală , instanța de judecată fiind cea care, verificând dacă probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, dispune urmarea sau nu a acestei proceduri.

16.

În acest context, Curtea constată că, pentru a se putea pronunța asupra cererii formulate de inculpat, instanța de judecată nu se va limita doar la ascultarea acestuia, ci, după acest moment, potrivit

art. 375 alin. (1) din Codul de procedură penală , va lua concluziile procurorului și ale celorlalte părți cu privire la îndeplinirea condițiilor de aplicare a procedurii simplificate, inclusiv cele ale persoanelor care s-au constituit părți civile în dosarul respectiv. Astfel, partea civilă are posibilitatea de a pune concluzii cu privire la procedura în cazul recunoașterii învinuirii, ceea ce presupune inclusiv concluzii circumscrise laturii penale a cauzei.

17.

De altfel, Curtea observă că dispozițiile

art. 375

referitor la procedura recunoașterii învinuirii se regăsesc în cuprinsul

capitolului II

- Judecata în primă instanță - al

titlului III

- Judecata - din

Codul de procedură penală , ceea ce presupuse că această etapă este subsecventă epuizării procedurii în camera preliminară. Or, inclusiv în această etapă, partea civilă sau partea vătămată poate formula cereri și excepții referitoare la competența, legalitatea sesizării instanței, precum și la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, cu efecte directe asupra laturii penale a cauzei.

18.

În continuare, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 107 din 25 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 27 aprilie 2016, paragrafele 17, 18, a reținut că, potrivit

art. 374 alin. (4)

coroborat cu

art. 375 alin. (2)

și

art. 377 din Codul de procedură penală , în cursul cercetării judecătorești simplificate, pot fi administrate, în suplimentarea probatoriului administrat în faza de urmărire penală, probe cu înscrisuri. Doctrina a relevat faptul că, dacă, potrivit vechii reglementări, în procedura simplificată de judecată puteau fi administrate doar înscrisuri în circumstanțiere, potrivit actualei reglementări, pot fi administrate atât înscrisuri în circumstanțiere, cât și pentru soluționarea acțiunilor penală și civilă, prin urmare, acestea pot fi atât în favoarea, cât și în defavoarea inculpatului. Astfel, inclusiv partea civilă poate solicita administrarea de înscrisuri în circumstanțiere, cât și pentru soluționarea acțiunilor penală și civilă.

19.

Curtea apreciază că, deși, în cursul cercetării judecătorești simplificate, singurele mijloace de probă ce pot fi administrate în suplimentarea probatoriului administrat în faza de urmărire penală sunt doar înscrisurile, fiind exclusă posibilitatea administrării vreunui alt mijloc de probă, aceasta nu determină o inegalitate de arme între părțile din procesul penal. Astfel, dispozițiile

art. 374 alin. (4)

coroborat cu

art. 375 alin. (2)

și

art. 377 din Codul de procedură penală

se aplică în egală măsură atât inculpatului, cât și celorlalte părți, inclusiv părții civile, nereglementându-se o situație diferită, mai favorabilă, pentru vreunul dintre aceștia.

20.

De asemenea, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 107 din 25 februarie 2016 , precitată, a observat că, potrivit

art. 377 alin. (5) din Codul de procedură penală , dacă, după admiterea cererii inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată, instanța constată că pentru stabilirea încadrării juridice este necesară administrarea altor probe, precum și dacă, după schimbarea încadrării juridice, constată același lucru, luând concluziile procurorului și ale părților, dispune efectuarea cercetării judecătorești potrivit procedurii comune.

21.

Neintervenind elemente noi de natură a reconsidera jurisprudența Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Rotaru, Ion Gheorghe Rotaru, Doina Rotaru, Doru Rotaru, Irina Alnchef, Iuliana Manolache, Silvia Ancuța Miron, Aurelia Rotaru și Ioan Ștefan Rotaru în Dosarul nr. 829/89/2015 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile

art. 375 alin. (2) din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2016.