Decizia nr. 738/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria , semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate , semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative
prezumat în vigoare
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cristina Cătălina Turcu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării
Tratatului dintre România și Bulgaria , semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării
Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate , semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 5.406/99/2014 al acestei instanțe. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.406D/2015.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă că la dosar partea Gheorghe Cantaragiu a depus o cerere prin care arată că este în imposibilitate de prezentare și solicită admiterea excepției, iar partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus note de ședință prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.
3.
Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 1.407D/2015, nr. 1.412D/2015 și nr. 1.441D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 3 alin. (2)
și
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 . Excepția a fost ridicată de Tudor-Bogdan Ghideanu în nume propriu și în calitate de mandatar al moștenitorilor Carmen Teodora Radu-Ghideanu, Alina-Simona Catană, Eduard-Mihail Ghideanu-Preda în Dosarul nr. 648/99/2014 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal; de Nina Bosânceanu în Dosarul nr. 1.068/85/2014 al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Gordana Ilici și Milorad-Ognian Ilici în Dosarul nr. 3.405/30/2014 al Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal.
4.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă că în Dosarul nr. 1.407D/2015 autorii excepției au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia, iar partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus, în toate dosarele, note de ședință prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.
5.
Președintele Curții Constituționale, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.406D/2015, nr. 1.407D/2015, nr. 1.412D/2015 și nr. 1.441D/2015, pune în discuție, din oficiu, problema conexării acestora.
6.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
7.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.407D/2015, nr. 1.412D/2015 și nr. 1.441D/2015 la Dosarul nr. 1.406D/2015, care este primul înregistrat.
8.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
9.
Prin încheierile din 26 mai 2015, 22 și 23 septembrie 2015, pronunțate în dosarele nr. 5.406/99/2014, nr. 648/99/2014, nr. 1.068/85/2014 și nr. 3.405/30/2014, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 , Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 3 alin. (2)
și
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 , iar Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 3 alin. (2)
și
art. 10 din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării
Tratatului dintre România și Bulgaria , semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării
Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate , semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată din oficiu de Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, precum și de Tudor-Bogdan Ghideanu în nume propriu și în calitate de mandatar al moștenitorilor Carmen-Teodora Radu-Ghideanu, Alina-Simona Catană, Eduard-Mihail Ghideanu-Preda, de Nina Bosânceanu și de Gordana Ilici și Milorad-Ognian Ilici, în cauze având ca obiect soluționarea cererilor de plată a despăgubirilor, precum și soluționarea recursurilor declarate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentințelor civile prin care s-au admis cererile de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărâri ale Comisiilor județene de aplicare a
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării
Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate , semnat la Paris la 10 februarie 1947.
10.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele de lege criticate aduc atingere dispozițiilor
art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală . Astfel, acest act normativ nu conține norme de procedură care să justifice aplicarea sa imediată. Prin acest procedeu de legiferare se tinde la lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești care nu erau definitive la data adoptării legii, punând instanțele de judecată în situația de a verifica legalitatea și temeinicia unor sentințe pe baza unor prevederi care nu existau la data pronunțării sentințelor respective. Astfel, cererile de chemare în judecată au fost introduse la instanța de contencios administrativ sub imperiul
care, în
art. 11 , prevedea că plata despăgubirilor stabilite în condițiile legii menționate se dispune de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Cadrul normativ avut în vedere la data învestirii instanței de judecată a fost modificat prin
art. 11 din Legea nr. 164/2014 , care prevede că plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora. Întrucât, în conformitate cu dispozițiile
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 , dispozițiile actului normativ menționat se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza
Legii nr. 290/2003 , instanțele de judecată ar putea respinge acțiunile formulate în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea
Legii nr. 290/2003 , pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.
11.
Se consideră că aplicarea retroactivă a textelor criticate determină o influențare a rezultatului procesului, precum și un dezavantaj substanțial pentru una dintre părțile în proces, ceea ce duce la încălcarea principiului egalității armelor, componentă a dreptului la un proces echitabil. Principiul accesului liber la justiție trebuie asigurat în mod eficace și implică adoptarea de către legiuitor a unor reguli clare, care să cuprindă cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile procesuale. Acesta presupune nu doar introducerea unei cereri de chemare în judecată, ci și dreptul de a beneficia de judecarea și tranșarea pe fond a litigiului în fața unei instanțe judecătorești. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, efectul juridic al soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, în sensul respingerii acțiunilor menționate ca devenite premature, constituie o încălcare a accesului liber la justiție, în acest sens fiind și cele reținute de Curte prin
Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 .
12.
Textele de lege criticate aduc atingere prevederilor
art. 21 din Constituție
și pentru motivul că durata de eșalonare a plății creanțelor nu respectă caracterul rezonabil al unei proceduri judiciare în sensul
art. 21 alin. (3) din Constituție
și
art. 6 paragraful 1 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, se face referire la cele reținute de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 . De asemenea, se arată că, deși titlul
se referă la accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
Legii nr. 290/2003 , totuși acest proces care a început în anul 2003 se va termina în anul 2019. În condițiile în care dreptul de acces liber la justiție nu se limitează doar la posibilitatea introducerii unei cereri de chemare în judecată, ci include și dreptul de a beneficia de judecarea și tranșarea pe fond a litigiului în fața unei instanțe, se apreciază că au fost modificate regulile procesului chiar în timpul judecării sale, prin introducerea unui impediment în desfășurarea procesului, de natură să rupă echilibrul procesual și să nege accesul liber la justiție al persoanei interesate, în favoarea unei instituții a statului.
13.
De asemenea, se susține că
art. 3 alin. (2)
și
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014
aduc atingere dispozițiilor
art. 44 alin. (1) din Constituție , deoarece devansarea termenului de la care începe plata despăgubirilor și fragmentarea plăților în sume modice, ce urmează a se achita pe o perioadă de 5 ani, ulterioară unor alte eșalonări, transformă dreptul la despăgubiri într-un drept eventual și iluzoriu. Prevederile legale criticate trebuie analizate în contextul în care au existat acte normative succesive, prin care s-a amânat data de la care se poate începe plata despăgubirilor. Se aduce atingere și dispozițiilor
art. 52 alin. (1) din Constituție , deoarece se ajunge la situația în care persoanele care s-au adresat instanței de contencios administrativ să nu mai poată beneficia de recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei, dreptul garantat devenind un drept eventual, pe care nici instanța nu îl poate acorda.
14.
Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
este întemeiată, întrucât au fost modificate regulile procesului chiar în timpul judecării sale, prin introducerea unui impediment în desfășurarea procesului, de natură să rupă echilibrul procesual și să nege dreptul de acces liber la justiție al persoanei interesate, în favoarea unei instituții a statului. Pe de altă parte, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014
este neîntemeiată, deoarece statul dispune de resurse financiare ce apar ca fiind limitate în raport cu numărul și valoarea cererilor ce intră sub incidența
Legii nr. 164/2014 , eșalonarea plății despăgubirilor pe o perioadă de 5 ani reprezentând o măsură capabilă să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al societății.
15.
Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal arată că excepția este întemeiată pentru aceleași argumente care au fundamentat declararea ca neconstituțională a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 .
16.
Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
aduc atingere dispozițiilor
art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală , pentru aceleași argumente care au stat la baza
Deciziei nr. 88 din 27 februarie 2014 . Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 10 din Legea nr. 164/2014 , apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece prin
s-a prevăzut un termen rezonabil de 5 ani în care sumele pot fi plătite, ingerința statului în ceea ce privește executarea eșalonată a datoriilor fiind limitată în timp și respectând principiul proporționalității.
17.
În conformitate cu prevederile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
18.
Guvernul a transmis punctul său de vedere în dosarele nr. 1.406D/2015, nr. 1.412D/2015 și nr. 1.441D/2015, în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate se aplică numai pentru viitor, iar legea prevede posibilitatea persoanei îndreptățite de a se adresa instanței judecătorești, atât în cazul în care nu este mulțumită de soluția dată, cât și în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de lege. Suspendarea executării silite reprezintă efectul legal inerent al plății eșalonate. Obligația de plată a statului este recunoscută, iar modalitatea de executare este impusă de situația excepțională a mărimii semnificative a creanțelor datorate de stat.
19.
Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. Astfel, dispozițiile
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
nu aduc atingere principiului neretroactivității legii, întrucât se aplică după intrarea lor în vigoare, având domeniul lor propriu de aplicare. Un act normativ nou (în speță,
Legea nr. 164/2014 ), nu face altceva decât să refuze supraviețuirea anumitor dispoziții din legislația anterioară în materie și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării lui în vigoare, adică în domeniul său propriu de aplicare. Intervenția unui act normativ nou, prin care legiuitorul a înțeles să instituie o serie de măsuri pentru finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
Legii nr. 290/2003 , nu este în măsură să nesocotească principiul neretroactivității legii, atâta timp cât nu se aplică unor raporturi juridice finalizate în temeiul actului normativ abrogat.
20.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014
față de prevederile
art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală , se observă că soluția legiuitorului de eșalonare a despăgubirilor pentru o perioadă de 5 ani a fost adoptată cu respectarea considerentelor care au stat la baza
Deciziei Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013 . Așadar, normele criticate prin care s-a dispus eșalonarea plăților nu sunt de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece legiuitorul a ales să reglementeze în alt fel modul de plată a despăgubirilor acordate potrivit
21.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
22.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (1)
și
(2) ,
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
23.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din criticile formulate de autorii acesteia, îl constituie prevederile
art. 3 alin. (2)
și
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării
Tratatului dintre România și Bulgaria , semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării
Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate , semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, dispoziții care au următorul cuprins:
–
Articolul 3
alin. (2) : „Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza
Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a
Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare.“;
–
Articolul 10
alin. (1) : „Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la
art. 9 lit. a)
și
b)
se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.“
24.
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale
art. 15 alin. (2)
privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile,
art. 21
privind accesul liber la justiție,
art. 44
referitor la dreptul de proprietate privată și
art. 52 alin. (1)
referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, sunt încălcate prevederile
art. 6 paragraful 1 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
25.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile
art. 3 alin. (2)
și
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014
au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale.
26.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 3 alin. (2)
și
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 , în raport cu dispozițiile constituționale ale
art. 15 alin. (2) , care consacră principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, Curtea a reținut, în esență, că prevederile legale criticate care instituie reguli privind plata despăgubirilor nu au caracter retroactiv, deoarece o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
27.
Curtea a constatat că ipoteza avută în vedere de prevederile
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a
Legii nr. 164/2014 , respectiv 18 decembrie 2014 (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, paragrafele 15 și 16;
Decizia nr. 363 din 2 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 22 iulie 2016, paragrafele 15 și 16;
Decizia nr. 426 din 21 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 31 octombrie 2016,
paragraful 29 ).
28.
În ceea ce privește critica referitoare la neconstituționalitatea
art. 3 alin. (2)
și
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 , formulată din perspectiva măsurii de eșalonare a despăgubirilor pe termen de 5 ani, în raport de
art. 21 alin. (3) din Constituție
și
art. 6 paragraful 1 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cu
art. 44 din Constituție
privind dreptul de proprietate privată, Curtea a reținut că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanță cu considerentele consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Curtea a constatat că prevederile
art. 10 din Legea nr. 164/2014
îndeplinesc aceste condiții, stabilind un termen de 5 ani pentru eșalonarea plății, precum și obligația de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creștere a prețurilor de consum. Măsura instituită, de reeșalonare a unor debite ale statului pe o durată de 5 ani, poate fi considerată, așadar, de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptățită nu suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. În consecință, nu se afectează esența dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul
și al
(a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, paragraful 17, 18 și 23;
Decizia nr. 343 din 24 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 19 august 2016, paragraful 38;
Decizia nr. 363 din 2 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 22 iulie 2016, paragrafele 18 și 19;
Decizia nr. 426 din 21 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 31 octombrie 2016,
paragraful 30 ).
29.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluțiile pronunțate de Curte prin deciziile sus-menționate, precum și considerentele acestora își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
30.
Cu privire la critica de neconstituționalitate potrivit căreia se blochează acțiunile în justiție introduse anterior intrării în vigoare a legii, ceea ce ar duce la încălcarea
art. 21 din Constituție , Curtea reține că și aceasta este neîntemeiată, așa cum s-a statuat și prin
Decizia nr. 240 din 19 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 18 iulie 2016 prin care s-a soluționat o excepție cu obiect similar. Cu acest prilej, distinct față de cele reținute prin decizia menționată, Curtea observă că nu poate fi primită critica potrivit căreia o potențială aplicare a
art. 11 din Legea nr. 164/2014
ar duce la respingerea acțiunilor pentru lipsa calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Astfel, în procesul de interpretare și aplicare a legii, instanțele de judecată au obligația de a observa toate prevederile
Legii nr. 164/2014 , incidente în cauzele aflate pe rol. Pe de altă parte, o potențială soluție de respingere a cererii de chemare în judecată nu poate fi supusă controlului Curții Constituționale, deoarece acesta nu intră în sfera controlului exercitat de instanța de contencios constituțional.
31.
Totodată, referitor la criticile de neconstituționalitate formulate prin prisma invocării
Deciziei Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014, Curtea constată că acestea nu pot fi reținute, de vreme ce considerentele și soluția deciziei menționate nu pot fi aplicate mutatis mutandis la soluția legislativă criticată. Astfel, prin decizia menționată, instanța de contencios constituțional a statuat că instituirea unui termen de 10 ani pentru executarea unei creanțe asupra statului „nu satisface exigențele unui termen rezonabil, care să asigure deplina valorificare a dreptului de creanță, constituind [...] o ingerință disproporționată asupra dreptului“, legiuitorul urmând să stabilească un termen rezonabil. Nu pot fi reținute nici criticile formulate prin raportare la
Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 27 februarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, întrucât, prin aceasta, instanța de contencios constituțional a statuat că prin aplicarea retroactivă a termenelor procedurale prevăzute de
art. 33 din Legea nr. 165/2013
se aduce atingere dreptului de acces liber la justiție al persoanelor îndreptățite la măsurile consacrate prin legile reparatorii, termenele prevăzute la
art. 33 din Legea nr. 165/2013
fiind acelea în care entitățile învestite de lege aveau obligația de a soluționa cererile formulate potrivit
Legii nr. 10/2001 , înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 . Acestea priveau deci momentul de început al procedurii de acordare a despăgubirilor. Or, spre deosebire de cele reținute prin deciziile anterior menționate, situația este diferită în cauzele în care au fost ridicate prezentele excepții de neconstituționalitate, deoarece prin textele de lege criticate legiuitorul, preocupat de finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
și al
Legii nr. 290/2003 , a înțeles să confere eficacitate dreptului de proprietate al persoanelor îndreptățite la obținerea de despăgubiri, instituind un termen de 5 ani pentru plata despăgubirilor (a se vedea și
Decizia nr. 426 din 21 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 31 octombrie 2016,
paragraful 38 ).
32.
În final, Curtea observă că prin textele de lege criticate nu se aduce atingere dispozițiilor
art. 52 alin. (1) din Constituție , deoarece persoanele care au formulat acțiuni în exercitarea acestui drept constituțional se bucură în continuare de dreptul la despăgubiri, astfel cum a fost stabilit de Comisiile județene de aplicare a
Legii nr. 290/2003 , normele de procedură în temeiul cărora poate fi făcută executarea modificându-se prin textele de lege criticate.
33.
Pentru argumentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A. d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 5.406/99/2014, de Tudor-Bogdan Ghideanu în nume propriu și în calitate de mandatar al moștenitorilor Carmen-Teodora Radu-Ghideanu, Alina-Simona Catană, Eduard-Mihail Ghideanu-Preda în Dosarul nr. 648/99/2014 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, de Nina Bosânceanu în Dosarul nr. 1.068/85/2014 al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Gordana Ilici și Milorad-Ognian Ilici în Dosarul nr. 3.405/30/2014 al Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile
art. 3 alin. (2)
și
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării
Tratatului dintre România și Bulgaria , semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării
Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate , semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2016.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.