Hotărârea nr. 57/1999

Anexa 1 COMPONENTA

Guvernului României

1. Mugur Constantin Isarescu

- prim-ministru

2. Mircea Ciumara

- ministru de stat, președintele Consiliului de

Coordonare - Economico-Financiară, ministru pentru

relațiile cu Parlamentul

3. Hajdu Gabor

- ministru de stat, ministrul sănătății

4. Petre Roman

- ministru de stat, ministrul afacerilor externe

5. Valeriu Stoica

- ministru de stat, ministrul justiției

6. Constantin Dudu Ionescu

- ministru de interne

7. Victor Babiuc

- ministrul apărării naționale

8. Decebal Traian Remes

- ministrul finanțelor

9. Smaranda Dobrescu

- ministrul muncii și protecției sociale

10. Radu Berceanu

- ministrul industriei și comerțului

11. Ioan Avram Muresan

- ministrul agriculturii și alimentației

12. Traian Basescu

- ministrul transporturilor

13. Nicolae Noica

- ministrul lucrărilor publice și amenajării

teritoriului

14. Romica Tomescu

- ministrul apelor, pădurilor și protecției mediului

15. Andrei Marga

- ministrul educației naționale

16. Ion Caramitru

- ministrul culturii

17. Crin Antonescu

- ministrul tineretului și sportului

18. Vlad Rosca

- ministrul funcției publice

19. Peter Eckstein-Kovacs

- ministru delegat pe lângă primul-ministru pentru

minorități naționale.

Anexa 2 PROGRAM DE GUVERNARE

Cadrul general

Guvernul și-a conceput programul pornind de la următoarele optiuni de baza:

1. Integrarea în Uniunea Europeană corespunde intereselor economice ale tarii. România trebuie să valorifice sansa pe care a obținut-o prin invitarea de a începe negocierile de aderare la Uniunea Europeană.

2. Aderarea la Comunitatile Europene poate asigura continuitatea și predictibilitatea finanțării externe - ancora care a lipsit până în prezent demersurilor de reforma. România trebuie, la rândul ei, să își definească cu claritate prioritățile și politicile, pe care să le respecte pentru a fi credibila în fața investitorilor străini.

3. Seriozitatea și credibilitatea unui program de guvernare destinat finalizarii reformei și reluării creșterii economice sanatoase sunt strâns legate de reinstaurarea principiului conform căruia nici o cheltuiala nu poate fi promisa sau angajata până când nu exista resurse certe pentru acoperirea ei.

În perioada scursa până în prezent tranzitia a fost incoerenta și incompleta datorită unui complex de factori, dintre care unii de natura interna, iar alții de natura externa (lipsa unui ajutor extern constant și predictibil), ancora pentru păstrarea echilibrelor macroeconomice - obiectivul de baza monetara urmărit de Banca Naționala a României ca mijloc de stapanire a inflației - a fost desigur insuficienta și fragila față de diversitatea și complexitatea problemelor ridicate de transformarea întregii societăți românești.

România intra acum într-un nou timp istoric, întrucât invitarea la negocierile de aderare la Uniunea Europeană permite apelul la un alt fel de ancora, de natura instituțională. Noua situație poate inversa perceptiile negative ale cercurilor financiare internaționale cu privire la soliditatea angajamentului pentru reforma al României.

Depășirea lipsei de credibilitate externa poate instaura predictibilitatea influxurilor externe de capital, cu efecte benefice asupra acuratetii stabilirii tintelor macroeconomice. Aceasta poate evita impunerea unor restrictii prea dure și mai ales schimbarea frecventa a prioritatilor și politicilor utilizate. Guvernul și partidele politice sunt chemate sa mobilizeze energiile populației într-un efort de modernizare, ale cărui principale coordonate sunt deja trasate de legislația comunitara pe care ne-o insusim treptat, dar de acum înainte într-un ritm susținut.

Guvernul își propune ca în anul 2000 sa ia o serie de măsuri care să reprezinte o continuare a eforturilor și realizarilor în domeniul reformei din guvernarile anterioare, precum și o serie de măsuri noi.

Guvernul, având un mandat limitat în timp, este constient de dificultatea schimbărilor care pot avea loc în decurs de un an, mai ales într-un an electoral. Dar, dincolo de presiunile politice și sindicale, inerente unei asemenea perioade, ne asumam riscul unor asemenea schimbări. Avem acum o ținta clara și depinde de noi sa fim credibili în eforturile pe care le facem.

Principala misiune a noului Guvern o reprezintă repunerea economiei românești pe drumul cel bun și spre ținta declarata consensual de toate forțele politice democrate ale tarii: integrarea euroatlantica. Pentru aceasta este necesară respectarea cu strictețe a unor restrictii impuse de volumul limitat al resurselor disponibile.

Ținerea sub control a deficitului fiscal și a balanței de plati externe reprezintă cea mai importanța constrângere. De asemenea, pentru a nu crea o presiune suplimentară asupra echilibrului balanței de plati și asupra cursului leului trebuie avută în vedere continuarea restructurării activităților economice dependente în mare măsura de importurile de materii prime energetice.

Punerea în mișcare a economiei românești pe aceste coordonate va fi un proces anevoios și cu costuri inevitabile, dar este perfect posibil ca rezultatele pozitive să apară încă din anul următor, sub forma reducerii inflației și a reluării creșterii economice.

Acest Guvern va inceta practica punerii sub semnul intrebarii a tuturor actelor guvernelor anterioare și nu dorește sa incrimineze în vreun fel "greaua moștenire". Acest Guvern se considera continuarea democratica și constituțională a guvernelor anterioare, având aceleași scopuri strategice: formarea unei economii de piața functionale, eficiente și echitabile, precum și integrarea euroatlantica a României. Guvernul se va strădui sa nu repete greșelile acestor 10 ani de tranzitie și, totodată, sa corecteze situațiile de blocaj actuale.

Obiectivele guvernarii

Evident, am fi vrut sa prezentam un program de guvernare amplu, care să acopere totalitatea dimensiunilor economico-sociale și culturale ale societății românești. Am ales calea de a supune încrederii numai ceea ce rezultă din calculele economico-financiare riguroase. În același timp, un program amplu ar fi trebuit sa cuprindă programe sectoriale. Acest lucru nu este posibil în prezent, deoarece toate programele sectoriale trebuie revazute prin prisma exigențelor impuse de începerea procesului de negociere în vederea aderării la Uniunea Europeană. Referindu-ne la calcule, acestea arata ca situația este în continuare dificila. Anul 1999 a fost cu siguranța anul unor dificultăți majore pentru societatea românească, dar anul 2000 poate fi ceea ce ne propunem: un an de cotitura.

Criteriile conform cărora propunem să se judece caracterul de cotitura al acestui program de guvernare sunt:

. stoparea caderii producției, concomitent cu reducerea substantiala și sustenabila a inflației și cu reluarea creșterii economice;

. corelarea macrostabilitatii în domeniul economiei nominale cu situația economiei reale, prin accentul pus pe indicatorii care reflecta relația dintre productivitate și nivelul de trai.

Pe plan extern vrem ca România să se sincronizeze definitiv cu lumea euroatlantica, iar rezultatele indelung asteptate ale reformei sa însemne pasii decisivi către integrarea României în Uniunea Europeană, inclusiv atingerea într-o perspectiva previzibila a standardelor de bunastare cunoscute în Occident. Pentru aceasta suntem hotarati sa punem bazele unui parteneriat profesionist între Guvernul României și Comisia Europeană, în care vom actualiza capacitatea noastră de a fi compatibili din punct de vedere instituțional cu partenerii din Occident.

Vom negocia cu profesionalism și vom respecta termenii negociati.

Vom pune în valoare experienta și cunoștințele specialiștilor nostri, conjugate cu cele ale experților internationali. Foarte multe depind de noi, de eforturile noastre pentru respectarea criteriilor de aderare, precum și pentru asumarea obligațiilor inerente acesteia. În același timp vom ști sa valorificam avantajele majore ce decurg din strategiile Uniunii Europene pentru sprijinirea țărilor candidate în procesul de pregătire pentru aderare.

Pe plan intern prioritățile noastre vor fi coerenta actului de guvernare, stoparea saracirii populației, înscrierea pe curba dezvoltării durabile, crearea unor instituții publice eficiente în slujba cetățenilor, răspunderea pentru cheltuirea banului public, dezvoltarea clasei mijlocii și toleranta zero față de corupție. Aceste prioritati sunt concordante cu exigențele integrării europene.

În anul 2000 Guvernul va fi responsabil de: demararea efectivă a procesului de aderare la Uniunea Europeană; continuarea finanțării externe multilaterale (Fondul Monetar Internațional - Acordul stand-by; Banca Internationala pentru Reconstrucție și Dezvoltare - PSAL, ASAL; Uniunea Europeană; Banca Europeană de Investiții; Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare) și reluarea finanțării externe private, a carei amploare trebuie extinsă, ca o condiție esențială a modernizării economiei românești. În același timp Guvernul pe care îl propunem rămâne un continuator al eforturilor și realizarilor guvernelor precedente în domenii precum: finalizarea liberalizarii piețelor, a privatizării și stabilizarii macroeconomice, precum și în consolidarea mecanismelor și instituțiilor pieței.

Până la sfârșitul lunii februarie 2000 se va finaliza strategia de dezvoltare economică pe viitorii 4 ani, convenită cu Comisia Europeană. Ne angajăm sa asiguram o maxima transparenta în cheltuirea fondurilor obținute de la Uniunea Europeană pentru sprijinirea procesului de aderare, astfel încât să fie eliminata orice posibilitate de deturnare și risipire a acestora.

Ne propunem ca buna guvernare în România sa însemne capacitate de acțiune. Vom obține aceasta prin îmbunătățirea structurilor organizatorice, exigenta în selectarea și evaluarea activității funcționarilor publici, reorientarea acțiunii Guvernului către nevoile cetățenilor. Buna guvernare pe care o propunem astăzi tarii se va baza pe întărirea autorității instituțiilor statului și pe așezarea temeinica a statului de drept în societatea românească, condiții fără de care nu poate fi concepută încrederea cetățenilor în actul de guvernare.

Guvernul dorește sa redobandeasca încrederea cetățeanului în actul de guvernare și pentru aceasta una dintre prioritățile noastre este finalizarea reformei instituționale. Dacă nu vom zdruncina o dată pentru totdeauna inertia, delasarea și interesele obscure ale administrației, vom cheltui în continuare, fără folos, și energie umană și alte resurse, fără ca aceasta să aibă vreun efect pozitiv asupra cetățenilor nostri.

Realizarea coerentei actului de guvernare va fi posibila în măsura în care vom reusi sa asiguram în interiorul coalitiei armonizarea necesară unor decizii solid fundamentate și susținute politic. Regula de acțiune pe care ne-o propunem pentru asigurarea acestei armonizari este complementaritatea inițiativelor politice și solidaritatea în luarea deciziilor. Dorim ca acest Guvern sa demonstreze ca actuala coalitie guvernamentală își respecta angajamentele pe care și le-a luat față de cetățenii tarii noastre și ca în anul care a rămas până la viitoarele alegeri parlamentare este capabil sa răspundă cu seriozitate principalelor asteptari ale populației.

Nu ne propunem sa facem promisiuni fără acoperire, vrem ca oamenii să aibă încredere în seriozitatea și în bunul nostru simt. Aceasta încredere o vom onora în primul rând printr-o conduita a responsabilității în coalitie, printr-o relație normală și constructivă cu forțele politice din opoziție, relație bazată pe respect și transparenta.

Programul de guvernare pe care îl prezentam astăzi își propune obiective pe care noi le consideram realiste și credibile. Programul nu conține și nu vom accepta sa promovam în acțiunea noastră politici ale jumatatilor de măsura.

Credem ca România nu mai are timp de pierdut, iar încrederea și eforturile cetățenilor nostri trebuie să primească raspunsuri concrete în bine, în cel mai scurt timp posibil. În fața sansei de a-și dobândi pe deplin identitatea alături de țările europene dezvoltate, România trebuie să își comprime timpul dezvoltării sale.

Vom avea în atenție sa intarim substanțial relațiile Guvernului cu Parlamentul, asigurând respectarea și îndeplinirea cu consecventa a obligațiilor Executivului în raport cu activitatea legislativă.

România are nevoie de un nou impuls al solidarității naționale pentru a recladi speranta ca putem invinge împreună. Vrem sa eliminam confuziile provocate de aplicarea fragmentara și incompleta a reformelor, vrem sa eliminam inconsecventele rămase în cadrul legislativ sau în aplicarea cu fermitate a acestuia. România are nevoie de coerenta și ordine și suntem hotarati să le impunem în actul guvernarii.

Cea mai importanța provocare a viitorului Guvern va fi lupta împotriva somajului de durata ca expresie a solidarității noastre naționale. Aceasta presupune găsirea de noi cai pentru stimularea flexibilitatii economice, pentru promovarea angajării tinerilor.

Pe de altă parte, realizarea unei clase de mijloc prospere în toate țările europene dezvoltate ne asigura ca și la noi acest obiectiv poate fi și trebuie să fie obținut pe cale economică și pe cale educațională. O prioritate în același sens este dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, care, transformate în unități de producție sau servicii, vor asigura noi locuri de muncă îndeosebi pentru oamenii cu buna calificare și pentru tineri.

Va propunem sa luam toate aceste provocari ca pe niște bune sanse. Ne trebuie o convingere continua în viitorul nostru, în loc sa stam pe loc de teama sa nu pierdem și putinul care ne-a mai rămas. Altminteri vom continua actuala ineficienta și risipa a resurselor naționale fie din lipsa cunoștințelor, mai precis dintr-o ineficienta utilizare a culturii de a produce, fie, mai ales, din lipsa curajului de a acționa. Sa fim constienti de incarcatura momentului istoric actual și sa asiguram valorificarea acestor oportunitati în beneficiul tuturor locuitorilor României.

Reducerea inflației și reluarea creșterii economice

În perioada guvernarii anterioare au fost înregistrate câteva progrese importante de ordin calitativ:

- reducerea progresiva a subventiei incrucisate la energie, care a permis degrevarea industriei de sarcini aparținând domeniului protecției sociale;

- restructurarea semnificativă în minerit și demararea procesului de restructurare în domeniul transportului feroviar;

- privatizarea primelor bănci cu capital de stat și a primei companii din sectorul utilităților. Pe lângă semnalul neechivoc transmis piețelor financiare internaționale cu privire la ireversibilitatea angajamentului pentru edificarea unei economii de piața, s-a avansat pe calea spargerii legăturii clientelare dintre băncile de stat și marile întreprinderi nerestructurate, creandu-se perspectiva ameliorării guvernantei corporative în sectorul public al economiei;

- dezvoltarea pieței funciare, evidențiată prin extinderea importanța a tranzacțiilor cu terenuri agricole. Continuarea acestei tendinte este cruciala pentru viitorul agriculturii românești, al carei principal factor de producție trebuie să aibă o valoare data de piața;

- punerea în aplicare a sistemului asigurărilor sociale de sănătate care, în ciuda unor inerente disfunctionalitati inițiale, este un element important al ameliorării prestațiilor de natura socială.

Trebuie, de asemenea, subliniat faptul ca, deși au existat constrângeri externe foarte dure în anul 1999, s-a reușit plata exemplara a serviciului datoriei externe concomitent cu menținerea convertibilitatii de cont curent a monedei naționale. În momentele cele mai grele și în lipsa unei finanțări externe oficiale România nu s-a abătut de la calea reformei și nu a apelat la nici o restrictie valutară sau de alta natură. Dimpotriva, programul de liberalizare și reforme a continuat, este adevărat cu mai putina coerenta și cu ritm slabit. Efectele benefice ale acestei realizari sunt resimtite în sectorul bancar autohton (ale cărui rezerve valutare nu au fost afectate) și străin, ca și prin păstrarea libertății de acces a importurilor în conformitate cu prevederile acordurilor internaționale încheiate de România.

Programul economic al Guvernului pentru anul 2000 își propune sa ducă mai departe eforturile în domeniul privatizării, liberalizarii, macrostabilizarii și funcționarii mecanismelor pieței, dar, în același timp, sa angajeze efectiv România în procesul de aderare, ceea ce va conduce la recastigarea credibilitatii, la reluarea pe scara mai larga a finanțării externe și la recastigarea coerentei actului de guvernare.

Liniile directoare mai sus enunțate constituie un program de guvernare care accelereaza reforma, deși ne vom desfășura activitatea într-un an electoral. Rezultatele asteptate prin aplicarea acestui program sunt reducerea sustenabila a ratei inflației și reluarea creșterii economice chiar începând cu anul 2000.

Consideram ca scăderea inflației este posibila tocmai pentru ca în anul 1999 s-au eliminat o serie de factori agravanti ai creșterii prețurilor.

În primul rând, eliminarea subventiei incrucisate la transportul feroviar și finalizarea eliminării subvențiilor incrucisate la energia electrica fac ca în anul 2000 să se reducă perspectiva cresterilor bruste ale prețurilor energiei, care au contribuit în trecut la reasezari masive ale prețurilor.

În al doilea rând, eforturile de finanțare a deficitului extern și de consolidare a rezervei valutare a tarii din anul 1999 permit ca în anul 2000 să se contureze perspectiva diminuării presiunii asupra leului, astfel încât păstrarea echilibrului extern și plata serviciului datoriei externe sa nu mai constituie factori determinanți ai creșterii inflației și ai deprecierii leului.

Ne propunem, în consecința, o ținta a inflației între 25% și 30%, pe care o vom preciza în curând, cu ocazia prezentării în Parlament a bugetului, după ce vom finaliza un exercițiu riguros de ipoteze și calcule economice și financiare.

Ținta de inflație pe care o propunem este ambitioasa, având în vedere derapajul din acest an și problemele reale ale economiei românești, de care suntem constienti. Realizarea ei este extrem de importanța pentru a demonstra angajamentul nostru în redresarea economico-financiară a tarii și pentru a recastiga credibilitatea absolut necesară în vederea demararii negocierilor de aderare și reluării finanțării externe.

În ceea ce privește reluarea creșterii economice, primul efort pe care trebuie să îl facem este părăsirea iluziilor. Astfel, exista opinia conform căreia simpla creștere a veniturilor populației ar determina creșterea cererii interne agregate și, pe aceasta baza, creșterea producției. Calculele arata însă ca aceasta legătură nu funcționează în economia românească, datorită persistentei structurilor invechite ale economiei românești și problemelor calitative și de competitivitate ale produselor autohtone.

Anul 1998 este edificator în acest sens. Creșterea veniturilor a determinat în anul respectiv o sporire a importurilor și nu o creștere a producției interne. Rezultatul final l-a constituit o deteriorare mai accentuata a poziției contului curent, impunerea - în lipsa finanțării externe - a unei deprecieri accentuate a leului și reinflamarea inflației în anul 1999.

Pe de altă parte, datele statistice arata ca recesiunea economică în ultimii 3 ani este strâns corelata cu scăderea investițiilor. Scaderii PIB cu 6,6% în 1997 și cu 7,3% în 1998 i-au corespuns reduceri ale investițiilor de 15,9% și de 18,1% în anii 1997 și, respectiv, 1998. Dinamica celorlalte componente ale PIB nu a fost la fel de nefavorabila ca cea a investițiilor.

Aceasta sugereaza ca politica de relansare a creșterii economice trebuie să se bazeze pe stimularea reluării procesului investitional. Având în vedere ponderea importanța a finanțării investițiilor din resurse proprii, o cale importanța de stimulare a investițiilor o constituie crearea condițiilor pentru creșterea economiilor neguvernamentale.

Politica economică de reluare a creșterii economice va avea trei componente:

Prima componenta - Politica de reforme fiscale - va fi concepută astfel încât sa stimuleze creșterea volumului de economii, pe baza cărora să fie reluat procesul de investiții.

A doua componenta - Politica veniturilor - va fi ferm orientata către menținerea corelatiei normale între productivitate și salarii, stimuland activitatea eficienta, munca de calitate. Salariile reale nu vor putea crește fără o creștere a productivitatii muncii.

A treia componenta - Politica monetara - va fi destinată atingerii tintei de inflație, obiectiv important pentru ca reluarea creșterii economice să fie sanatoasa și de durata.

În aceste condiții calculele arata ca este posibila realizarea unei cresteri economice minimale de 1,3%, fără afectarea echilibrelor macroeconomice, cu condiția neobstructionarii finanțării externe autonome deja existente (de exemplu: trageri în cadrul unor linii de credit extern pentru proiecte de dezvoltare sau investiții externe de capital angajate). Majorarea finanțării externe poate, conform acelorași calcule, sa suplimenteze acest minim de creștere economică.

Esențial pentru reluarea unei cresteri economice sanatoase și de durata este menținerea mixului coerent de politici macroeconomice enuntat anterior, concomitent cu reducerea deficitelor, consolidarea echilibrelor financiare și reforma fiscală.

Reforma fiscală

Ca și în anul 1999, zona cea mai dificila a combinatiei de politici macroeconomice rămâne în domeniul fiscal-bugetar. Ca atare, efortul principal de ajustare se va localiza în zona acestor politici.

În efortul de ajustare Guvernul va porni de la necesitatea ca atingerea echilibrelor macroeconomice sa nu fie resimtita disproportionat de sectorul întreprinderilor viabile. Acest principiu implica faptul ca, pe de o parte, scutirile și exceptarile de la plata impozitelor vor fi drastic limitate, iar pe de altă parte, toți agenții economici trebuie să își plătească obligațiile către buget.

Acordarea fără discernământ a scutirilor și a exceptarilor a fost devastatoare pentru România, producand inechitate și generand un mecanism greoi și incoerent.

Reducerea taxelor, fundamentată pe calcule minutioase, trebuie să creeze surse suplimentare de venit pe un circuit întreg (în cascada).

Subliniem însă faptul ca fundamentarea trebuie să fie extrem de riguroasă, întrucât o neincasare a taxelor, urmată de o revenire la actuala legislație, ar insemna un semnal catastrofal.

. Deficitul bugetar consolidat va fi limitat la maximum 3% din PIB, acesta reprezentând maximum de deficit ce poate fi finanțat neinflationist.

. Reforma fiscală va tinti relansarea creșterii economice, printr-o relaxare a ratelor de impozitare, având ca suport lărgirea bazei de impozitare și îmbunătățirea modului de colectare a impozitelor și taxelor.

. Vor avea loc simplificarea construcției bugetare și alinierea ei la practicile europene, prin desființarea, ca regula generală, a fondurilor speciale.

. Se va revizui legislația privind modul de reținere și distribuire a impozitelor locale, actualmente generatoare de mari disparitati, de natura sa afecteze coeziunea socială și naționala.

. Vor fi diminuate până la eliminare scutirile și exceptarile de la plata impozitelor, care sunt profund inechitabile.

. Politica veniturilor va avea în vedere menținerea puterii de cumpărare a salariilor personalului bugetar și a pensiilor, în măsura permisă de imperativul ținerii sub control a inflației. În cazul societăților comerciale cu capital majoritar de stat care au înregistrat pierderi, se va recurge la plafonarea fondului de salarii.

Guvernul va iniția și va derula o reforma fiscală majoră, pornind de la faptul ca:

- legislația fiscală actuala este incoerenta și discriminatorie;

- legislația propusă nu va afecta ținta de deficit de 3% din PIB și va fi elaborata pe baza promovării principiilor neutralitatii stimulentelor și evitării caracterului discriminatoriu și discretionar al politicii fiscale;

- în actualele condiții ale economiei românești o reducere a ratelor de impozitare, concomitent cu eliminarea discriminarilor și a exceptarilor existente, constituie un factor esențial în politica de relansare a creșterii economice.

Noua arhitectura a sistemului de impozitare va fi concepută astfel încât să asigure:

- consolidarea mediului macroeconomic;

- stimularea economisirii și a investițiilor;

- accelerarea schimbărilor structurale.

Ajustarea fiscală avută în vedere se ve derula în sensul:

- eliminării sistemului complex, greoi de administrat și generator de corupție al facilităților, scutirilor și exceptarilor la plata obligațiilor fiscale;

- reducerii impozitului pe profit;

- practicării unei cote unice la taxa pe valoarea adăugată;

- reasezarii accizelor.

Continuarea reformelor în economia reală și ameliorarea funcționarii instituțiilor pieței

Continuarea liberalizarii

Consolidarea progreselor realizate până în prezent și perfecționarea reglementărilor existente:

- revizuirea formelor de ajustare a prețurilor utilităților publice, în scopul stimulării eforturilor de reducere a costurilor, fără însă a reinstaura mecanisme discretionare de control al prețurilor;

- îmbunătățirea reglementării și utilizarea practica a instrumentelor de apărare comercială (măsuri antidumping, compensatorii, de salvgardare), în scopul contracararii practicilor neloiale și/sau a situațiilor de perturbare grava a pieței, fără a recurge la măsuri unilaterale și disproportionate în raport cu prejudiciul.

Eliminarea limitarilor nejustificate ale libertății de tranzactionare (de exemplu obligativitatea emiterii de permise de operare; interzicerea compensărilor în afară sistemului MIC).

Continuarea privatizării

Într-un timp cat mai scurt trebuie să se realizeze schimbarea structurii de proprietate, în vederea atingerii masei critice a proprietății private, pentru asigurarea condițiilor de funcționare optima a economiei de piața.

Accelerarea procesului de privatizare reprezintă un mijloc principal pentru relansarea economică. De aceea, până la sfârșitul anului 2000 se va finaliza, în linii mari, procesul de privatizare. În acest sens se va acționa pentru:

- subcontractarea către entități private (bănci de investiții, firme de consultanța) a activităților specifice de privatizare;

- prioritatea acordată materializarii tranzacțiilor față de considerente cum sunt: recuperarea integrală a datoriilor acumulate de întreprinderea privatizata, asumarea de angajamente investitionale și de păstrare a locurilor de muncă de către noul proprietar;

- finalizarea privatizării efective a societăților comerciale incluse în Programul PSAL.

În anul 2000 de rezultatele privatizării depinde, într-o proporție importanța, acoperirea deficitelor bugetar și al balanței de plati. În acest sens atât F.P.S., cat și ministerele care gestionează societăți privatizabile vor fi mandatate sa urmărească deopotrivă scurtarea termenelor și creșterea numărului de tranzacții realizate.

Experienta României, dar și a altor tari în tranzitie, arata ca finalizarea privatizării nu conduce în unele condiții la îmbunătățirea performantelor microeconomice și a guvernantei corporative. În acest sens sunt necesare întărirea instituțiilor de piața, precum și modificarea normelor de comportament social.

Piețele financiare

Guvernul va urmări adoptarea grabnica de către Parlament a legislației privitoare la piețele de capital, respectiv a celei privitoare la piața asigurărilor, pentru alinierea lor la directivele europene.

Vor fi continuate restructurarea și privatizarea băncilor cu capital de stat, în scopul impunerii disciplinei financiare.

Va fi dezvoltata piața secundară a titlurilor de stat, care, printr-o funcționare coerenta, va constitui o sursa de încredere pentru finanțarea sectorului de stat în condiții determinate de piața.

Întărirea guvernantei corporative și simplificarea procedurilor falimentului

Întărirea guvernantei corporative se va realiza prin progresele înregistrate în domeniul privatizării, ale aplicării legislației falimentului, precum și prin creșterea rolului justiției în asigurarea respectării prevederilor contractuale (înființarea de tribunale comerciale etc.).

Modificarea legislației în vigoare are în vedere și apărarea poziției creditorului și asigurarea prevalentei lui în fața debitorului. Instituția falimentului trebuie să devină principalul instrument de asanare a economiei și de disciplinare financiară a întreprinderilor.

Îmbunătățirea normelor și procedurilor Agenției de Valorificare a Activelor Bancare se va realiza prin recurgerea, în mare măsura, la metode economice de recuperare a creanțelor.

Ameliorarea structurilor pieței (demonopolizarea)

Vor avea loc restructurarea și privatizarea acelor părți din utilitatile publice care nu constituie monopol natural, care produc mari pierderi în economie și consuma subvenții de la buget.

Accelerarea restructurării Companiei Naționale de Electricitate - S.A. și a Societății Naționale de Gaze Naturale "Romgaz" - S.A., astfel încât să poată face fața presiunilor concurentiale pe o piața demonopolizata, va contribui esențial la mai buna funcționare a mecanismelor de piața. Aceste măsuri vor fi însoțite de inițierea privatizării societăților comerciale mari din sectoarele de transport feroviar și minier.

În vederea creșterii disciplinei financiare Guvernul va limita drastic finanțarea directa din surse publice a unor întreprinderi și va urmări în mod ferm încasarea creanțelor bugetare față de debitori.

Reducerea în anul 2000 cu încă 25% a subvențiilor bugetare în activitatea extractiva și continuarea procesului de închidere a minelor neviabile vor apropia de finalizare restructurarea și eficientizarea unui sector care a produs pierderi financiare importante în economia românească.

Stimularea funcționarii piețelor în agricultura

Politica agricolă a Guvernului pornește de la premisa ca, în cadrul actualelor constrângeri bugetare, exista resurse financiare limitate prin care agricultura să poată fi un beneficiar privilegiat de fonduri obținute prin redistribuire. În acest sens se va urmări reducerea diferențelor în condițiile financiare din domeniul agricol față de cele din alte sectoare.

Valorificarea mai eficienta a potențialului agricol se va baza pe recurgerea la măsuri compatibile cu o economie de piața, precum:

- restituirea terenurilor către foștii proprietari și formarea unei veritabile piețe a pământului;

- privatizarea societăților comerciale agricole.

O asemenea abordare se înscrie în tendintele deja existente de reformare a Politicii agricole comune a Uniunii Europene, urmărind edificarea unui sector agricol performant și nedependent cronic de subvenții masive, ceea ce va facilita substanțial negocierea dosarului agricol al aderării României.

Politici sociale

În domeniul politicii sociale Guvernul va urmări sa finalizeze eforturile anterioare în domeniul legislației muncii, al ocupării forței de muncă, relațiilor de muncă, asigurărilor și al asistenței sociale.

În acest scop se va acționa în următoarele direcții:

- adoptarea și implementarea unui nou Cod al muncii;

- aplicarea unei noi legi pentru stimularea ocupării, formării profesionale și protecției sociale a persoanelor aflate în căutarea unui nou loc de muncă;

- elaborarea Planului național de acțiune pentru ocupare în munca;

- implementarea Legii Inspecției Muncii;

- crearea condițiilor de aplicare a proiectului legii privind asigurarea în caz de accidente de muncă și boli profesionale;

- reglementarea sistemului de salarizare pentru funcționarii publici;

- implementarea sistemului public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale;

- recalcularea (recorelarea) pensiilor și transformarea lor în puncte de pensie;

- promovarea și implementarea componentei de administrare privată a fondurilor universale de pensii;

- implementarea legii privind asistența socială a persoanelor varstnice;

- înființarea Consiliului Național al Persoanelor Varstnice;

- implementarea Legii voluntariatului;

- aplicarea reglementărilor cu privire la utilizarea Fondului național de solidaritate.

Reluarea finanțării externe

Reluarea finanțării externe multilaterale

Pe termen scurt Guvernul va depune eforturi pentru finalizarea acordurilor în vigoare cu instituțiile financiare internaționale. Astfel vor fi create premisele încheierii de acorduri pe termen mai lung cu aceste instituții. Efectele benefice astfel obținute în planul credibilitatii externe vor permite, în perspectiva, un acces mai larg și în condiții mai avantajoase pe piețele private de capital. Guvernul va diversifica sursele de finanțare prin emisiunea de obligațiuni convertibile în acțiuni ale marilor companii privatizabile, precum și reluarea emisiunilor de obligațiuni suverane, o dată cu recastigarea credibilitatii și cu îmbunătățirea ratingului.

Atragerea capitalului privat

Guvernul va urmări îndeosebi asigurarea unui mediu de afaceri favorabil, care permite rezultate superioare celor realizabile prin stimulente fiscale acordate discretionar și care fragilizeaza încasările bugetare. În acest sens se va acționa în direcția:

- stabilitatii legislative;

- stabilitatii macroeconomice;

- simplificarii practicilor și procedurilor administrative.

Relansarea activității de investiții

În contextul financiar auster o preocupare prioritara o reprezintă asigurarea finanțării din surse externe a proiectelor majore, vizând cu prioritate modernizarea infrastructurii transporturilor. Pentru anul 2000 ar putea fi atrase credite externe de peste 520 milioane euro, în condițiile asigurării unei cofinantari de la buget de 185 milioane euro.

Modificarea normelor de comportament social

Infractionalitatea economică și corupția reprezintă un obstacol major în calea relansarii economice. Pentru reducerea acestui fenomen în economia românească se va acționa în direcția adoptării de noi măsuri legislative și pentru constituirea unui sistem de administrație simplu și eficient, care să conducă la prevenirea unor astfel de practici, fără a neglija întărirea măsurilor de sancționare a actelor de corupție.

Sunt avute în vedere măsuri de aplicare rapida a prevederilor Legii funcționarilor publici pentru realizarea unui corp modern de funcționari publici de înalt profesionalism, cu o conduita corespunzătoare, care să contribuie, prin activitatea desfășurată, la reducerea semnificativă a manifestărilor de corupție.

Reforma în domeniul justiției

Pentru realizarea atât a obiectivelor programului de guvernare anuntat după alegerile din 1996, cat și a obiectivelor ce rezultă pentru România din recentul ei statut de țara candidata în procesul de aderare la Uniunea Europeană, în anul 2000 - ultimul an al actualei legislaturi înainte de alegeri - se impune continuarea procesului de reforma legislativă și instituțională în domeniul justiției și în domeniile conexe, după cum urmează:

1. Continuarea procesului de corelare a legislației interne cu legislația Uniunii Europene

2. Continuarea reformei justiției prin elaborarea unei noi legi pentru organizarea judecătorească

3. Modernizarea legislației procesual civile prin adoptarea:

- proiectului de lege pentru modificarea și completarea Codului de procedura civilă (adoptat de Camera Deputaților);

- proiectului de lege privind executorii judecătorești.

4. Continuarea reformei legislației penale prin adoptarea:

- proiectului de lege pentru modificarea și completarea Codului penal;

- proiectului de lege pentru armonizarea unor dispoziții din Codul penal și din Codul de procedură penală cu Rezoluția nr. 1.123 din 1997 a Consiliului Europei;

- proiectului de lege privind modificarea Codului de procedura penală, aprobat de Guvern și transmis Parlamentului;

- proiectului de lege privind probațiunea.

5. Continuarea reformei sistemului penitenciar prin:

- adoptarea proiectului de lege privind executarea pedepselor (aprobat de Guvern și transmis Parlamentului);

- elaborarea proiectului de lege privind statutul personalului de penitenciar.

6. Continuarea reformei legislației civile prin:

- adoptarea proiectului de lege privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv după 6 martie 1945;

- elaborarea proiectului de lege pentru modificarea și completarea Codului civil;

- elaborarea proiectului de lege privind dobânda legală;

- adoptarea unei noi reglementări privind asociațiile și fundațiile.

7. Modernizarea legislației privind publicitatea imobiliară prin:

- adoptarea proiectului de lege privind organizarea și funcționarea profesiei de registrator de proprietate și a birourilor de carte funciară (aprobat de Guvern și transmis Parlamentului);

- elaborarea proiectului de lege pentru modificarea Legii nr. 7/1999 privind cadastrul și publicitatea imobiliară.

8. Îmbunătățirea garantarii drepturilor persoanelor fizice și ale persoanelor juridice pe baza adoptării unei noi legi privind contenciosul administrativ, al carei proiect a fost adoptat de Guvern și transmis Parlamentului

9. Adoptarea unei noi reglementări a activității de expertiza tehnica judiciară, extrajudiciara și de medicina legală

10. Modernizarea legislației contravenționale prin elaborarea unui nou proiect de lege privind contravențiile

11. Elaborarea proiectului de lege privind medierea, ca modalitate de soluționare a litigiilor, alternativa a procedurii judiciare

12. Elaborarea proiectului de lege privind extrădarea în vederea compatibilizarii cu dispozițiile Convenției europene privind extrădarea și cu dispozițiile Acordului Schengen.

Politica externa

În acest moment politica externa a României se afla în fața unei noi misiuni, ce decurge din noul statut al tarii noastre în ansamblul relațiilor internaționale, în primul rând prin includerea sa pentru prima data pe drumul instituțional al integrării în Uniunea Europeană, ca și prin recunoașterea calității sale de candidat important pentru următoarea etapa a largirii Aliantei Nord-Atlantice.

Politica externa va servi mai eficace și mai concret obiectivele majore ale guvernarii tarii în aceasta noua faza, decisiva pentru reducerea decalajelor ce ne despart de țările dezvoltate.

Politica externa va asigura un salt calitativ important în realizarea obiectivelor majore și a prioritatilor definite în programele anterioare de guvernare. Prioritățile de politica externa ale etapei următoare sunt:

- parcurgerea cu succes a proceselor de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană;

- pregătirea momentului invitării României de a face parte din Organizația Tratatului Nord-Atlantic;

- pregătirea preluării presedentiei Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa de către România;

- crearea condițiilor de compatibilitate avantajoasă pentru România cu marile procese integratoare și de globalizare din lume;

- executarea politicii externe articulata cu realitatea ce privește direct cetățenii României: regimul vizelor, regimul diplomelor școlare și universitare, libera circulație a persoanelor, interesul firmelor românești în plasarea produselor din România pe piețele externe, încurajarea investițiilor străine în strânsă conlucrare cu capitalul autohton.

Delimitam aceste obiective ca sfera centrala a interesului național.

Politica externa va fi angajata în toate actele sale pentru asigurarea și creșterea credibilitatii României. Baza acestor demersuri o vor reprezenta respectarea regulilor și angajamentelor în relațiile cu partenerii străini, precum și comunitatea de valori și de interese a României cu spațiul euroatlantic în care ne integram.

Politica externa a României în anul 2000 și dincolo de acesta se va sprijini pe consensul forțelor politice democratice ale tarii. Nu consideram ca poate exista alternativa la aceasta opțiune. Pe acest drum credem ca se vor pune temeliile ireversibilitatii marilor angajamente internaționale ale tarii. Acestea nu pot fi partizane, ci bazate pe consensul forțelor politico-sociale și al societății civile românești. Ne propunem ca spiritul de coeziune naționala, a cărui prima consacrare a fost realizată prin "acordul de la Snagov", sa devină o metoda de lucru.

Înțelegem sa conducem o politica externa activa pentru a inlatura definitiv cercul vicios al izolarii, pe de o parte, și al temerii în fața strainatatii, pe de altă parte. Consideram ca în relațiile noastre cu instituțiile occidentale nu atitudinea servila este cea potrivita, ci capacitatea noastră de a percepe corect propriul nostru interes național, de a-l prezenta cu argumente moderne partenerilor, de a ne actualiza compatibilitatea instituțională cu aceștia, de a negocia profesionist și a respecta termenii negociati. Vom pune în valoare experienta și cunoștințele specialiștilor nostri, conjugate cu cele ale experților internationali.

Va trebui ca fiecare etapa importanța în procesul de aderare la Uniunea Europeană să fie pregatita în strânsă consultare cu entitatile interesate ale societății românești și să fie amplu explicata opiniei publice pentru a fi susținută efectiv de aceasta.

Misiunea actuala a politicii externe a României tine seama de faptul ca sincronizarea noastră cu lumea dezvoltata, prin parcurgerea procesului de integrare în Uniunea Europeană, se măsoară în primul rând prin reducerea decalajelor de nivel de trai față de aceasta. Un asemenea obiectiv l-au avut și l-au parcurs Spania sau Portugalia în etapa integrării lor în Uniunea Europeană. Noi putem fi capabili de aceeași performanta.

Liniile directoare ale politicii externe a Guvernului României sunt următoarele:

a) Integrarea României în structurile europene și euroatlantice

Guvernul va realiza noi acțiuni pentru integrarea progresiva a tarii noastre în structurile politice, economice și de securitate din spațiul euroatlantic. Aceasta orientare pornește de la convingerea ca opțiunea de integrare, pornind de la valori și aspiratii comune, corespunde cel mai bine intereselor fundamentale de prosperitate ale poporului român, de garantare a siguranței naționale a tarii noastre.

Uniunea Europeană

Procesul de pregătire pentru aderarea României la Uniunea Europeană va dobândi un nou dinamism, în contextul creat de decizia Consiliului European de la Helsinki de începere a negocierilor de aderare cu România în anul 2000 și de evolutiile care au loc în planul reformei instituționale a Uniunii Europene.

Prioritățile majore ale procesului de pregătire pentru aderare la Uniunea Europeană sunt definite de criteriile de aderare stabilite de Consiliile Europene de la Copenhaga și Madrid. Obiectivele concrete ale pregătirii pentru aderare vor avea în vedere prioritățile pe termen scurt și mediu ale Parteneriatului pentru aderare pe anul 1999, formulate pe baza Raportului anual de evaluare al Comisiei Europene, publicat la 13 octombrie 1999, Programul național de aderare la Uniunea Europeană și strategia economică pe termen mediu, în curs de elaborare de către experții români cu sprijinul instituțiilor europene și internaționale.

Valorificand noua strategie a Comisiei Europene privind continuarea procesului de extindere a Uniunii Europene, Guvernul va urmări recuperarea decalajului care separa România de statele candidate care au început negocierile de aderare în anul 1998. Obiectivele specifice sunt precizate în anexa.

Organizația Tratatului Nord-Atlantic

Continuarea acțiunilor și demersurilor în vederea confirmării României drept un candidat important și credibil pentru următoarea largire a NATO, prin:

- amplificarea dialogului politic și a contactelor pe linie militară, pe plan bilateral și multilateral, pentru sporirea contribuției României la dezvoltarea conceptuala și operationala a colaborării transatlantice;

- intensificarea dialogului și cooperării cu NATO și țările aliate pe tema implementarii Programului național anual de aderare a României la NATO, conform Planului de acțiune pentru aderare adoptat la summitul de la Washington, precum și prin urmărirea îndeplinirii întocmai a obiectivelor asumate de partea română în program;

- îndeplinirea în continuare a obligațiilor asumate în cadrul Parteneriatului pentru Pace și al altor forme instituționalizate de colaborare pe plan politico-militar;

- participarea, pe măsura resurselor existente, la operațiunile de menținere a păcii, inclusiv în zona noastră geografică;

- adoptarea de măsuri și inițiative practice în lupta împotriva amenintarilor neconventionale la adresa stabilitatii și securității (proliferarea armelor de distrugere în masa, crima organizată, imigratia ilicită, traficul ilegal de arme și narcotice, terorismul internațional);

- afirmarea în continuare a României ca factor de stabilitate și ca furnizor de securitate în Europa de Sud-Est;

- urmărirea cu atenție a problematicii Identității Europene de Securitate și Apărare în cadrul NATO și al Uniunii Europene - Uniunea Europei Occidentale și promovarea ideii implicarii pe cat posibil a țărilor partenere și asociate în dezvoltarile ce deriva din acest proces.

b) Pregătirea Presedentiei României la Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa

În perspectiva preluării de către România a presedentiei Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa în anul 2001, se vor întreprinde măsurile politice, financiare și de personal necesare în vederea asumării acestei responsabilități.

Se vor aloca resursele bugetare necesare pentru participarea României la troica Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa în perioada 2000-2002 și va fi elaborat un buget distinct pentru gestionarea cheltuielilor aferente. Ministerul Afacerilor Externe își va asuma sarcinile ce revin tarii noastre în primul an de participare la troica Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa - anul 2000.

c) Colaborarea în cadru multilateral

Acțiunile diplomatice în cadrul multilateral al relațiilor internaționale vor fi concordante cu demersurile României pentru integrarea în structurile politice, economice și de securitate europene și euroatlantice, precum și în concordanta cu interesele României de intensificare a raporturilor bilaterale. În acest scop Guvernul va acționa pentru:

- pregătirea condițiilor pentru alegerea României ca membru nepermanent al Consiliului de Securitate al O.N.U. în anii 2003-2004;

- implicarea directa în activitatea desfășurată de Consiliul Europei și de diferitele sale mecanisme, îndeosebi pe temele majore referitoare la reforma acestei structuri internaționale, funcționarea noii Curți Permanente a Drepturilor Omului, cooperarea regionala etc.;

- adâncirea participării României la structurile regionale de cooperare - Inițiativa Central-Europeană, Inițiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI) - inclusiv prin demararea activităților Centrului de la București pentru combaterea infractionalitatii transfrontaliere - și pregătirea condițiilor pentru preluarea presedentiei Cooperării Economice la Marea Neagra;

- consolidarea procesului de cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP), ca inițiativa regionala generata din regiune și reprezentând interesele țărilor din zona, îndeosebi prin organizarea în România, în februarie 2000, a reuniunii sefilor de stat și de guvern ai statelor participante la SEECP. Se va realiza semnarea Cartei relațiilor de buna vecinătate, stabilitate, securitate și cooperare în Europa de Sud-Est, primul document politic multilateral în acest domeniu la care sunt parte statele din regiune;

- imprimarea unui conținut concret și realist formelor noi de colaborare la nivel subregional - îndeosebi euroregiunile și structurile trilaterale la care participa România;

- participarea activa și constructivă la activitățile din cadrul Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est, prin promovarea unor proiecte regionale de cooperare care să reflecte interesele economice, politice și strategice ale României. Reluarea navigației normale pe Dunăre va constitui un obiectiv prioritar în acest domeniu. Guvernul va stimula în continuare initiativele românești pentru Pactul de stabilitate, prin consultarea și sprijinirea efectivă a cercurilor de afaceri românești, a reprezentanților societăților civile, a mediului academic, astfel încât proiectele propuse sa reflecte obiective concrete și practice, de interes pentru aceștia, pentru țara în general;

- participarea activa la acțiunile desfășurate în cadrul miscarii francofone.

d) Intensificarea relațiilor bilaterale

Pornind de la convingerea ca participarea României la viața internationala se fundamentează pe raporturile de colaborare cu celelalte state, Guvernul României va acționa, cu prioritate, pentru:

- extinderea relațiilor politice, economice și culturale cu toate statele membre ale Uniunii Europene, ceea ce constituie componenta esențială a politicii României de integrare în Uniune;

- intensificarea Parteneriatului strategic cu S.U.A., prin întărirea caracterului politic al acestuia, ceea ce constituie unul dintre pilonii de baza ai politicii externe a României;

- dezvoltarea în continuare a relațiilor speciale, privilegiate ale României cu Republica Moldova, urmărindu-se integrarea lor într-o Europa unita și consolidarea spațiului cultural și spiritual comun;

- dezvoltarea relațiilor de buna vecinătate și a cooperării economice cu toate statele din Europa de Sud-Est, pentru consolidarea stabilitatii, securității și cooperării în zona noastră geografică și integrarea acesteia în structurile europene și euroatlantice; încurajarea evolutiilor democratice în aceasta regiune;

- aprofundarea relațiilor cu celelalte state candidate la integrarea europeană; dezvoltarea raporturilor de parteneriat cu Ungaria și Polonia, prin punerea în valoare a înțelegerilor existente și deschiderea de noi domenii de colaborare;

- România fiind profund interesată în construirea unor bune relații de parteneriat cu Federația Rusa, ca stat democratic și stabil, va urmări normalizarea deplina și dezvoltarea raporturilor bilaterale româno-ruse, inclusiv prin finalizarea Tratatului politic bilateral și relansarea legăturilor economice și comerciale;

- extinderea în continuare a relațiilor cu Ucraina, prin punerea în aplicare a tuturor prevederilor Tratatului politic bilateral, inclusiv a acelora privind respectarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, precum și prin intensificarea negocierilor pentru reglementarea problemelor aflate în atenție;

- dezvoltarea în continuare a bunelor relații de colaborare și cooperare cu Republica Populara Chineza;

- intensificarea în continuare a raporturilor cu statele din Caucaz și din Asia Centrala, promovand îndeosebi cooperarea economică, de natura să asigure un acces convenabil la resursele de hidrocarburi din aceasta zona;

- consolidarea relațiilor cu tari din alte zone geografice, cu care are acorduri de parteneriat, precum Japonia, Canada și Israel, în special în domenii economice, prin realizarea de noi proiecte de cooperare și investiții în România;

- asigurarea rezonantei cu tendintele de integrare economică din zona Americii Latine și amplificarea cooperării cu țările din aceasta zona;

- relansarea raporturilor cu țările din Africa; intensificarea cooperării cu tari din Asia-Pacific, ținând seama de importanța lor în economia mondială; dezvoltarea și diversificarea relațiilor cu țările arabe din Orientul Mijlociu și din zona Golfului, valorificand oportunitatile de cooperare pe plan economic și comercial.

e) Dimensiunea educațională și culturală. Relațiile cu românii de peste hotare

Una dintre prioritățile actuale fără de care nu ar putea fi concepută o Europa unita este dezvoltarea capacității educaționale. Aceasta înseamnă înscrierea României în tendintele capitalismului modern, capitalismul educat, informat, bazat pe mijloace moderne de comunicare. În societatea pe care vrem sa o construim civilizatia se extinde ca bun public. În spațiul euroatlantic este asigurat accesul real la civilizatie prin educație. Politica externa își va regasi contribuția la necesară imbinare dintre crearea capitalului educațional în țara noastră și tendintele din spațiul euroatlantic.

Vor fi diversificate relațiile culturale cu alte tari și vor fi promovate proiecte pentru reintegrarea valorilor românești în circuitul culturii europene și universale, pentru afirmarea spiritualitatii românești pe plan mondial. Vor fi continuate și diversificate proiectele destinate persoanelor de origine română de peste hotare, pentru afirmarea și păstrarea identității lor etnice, lingvistice, culturale și religioase.

În promovarea obiectivelor prioritare ale politicii externe a României o atenție deosebită va fi acordată menținerii unor legături strânse cu cercurile academice, reprezentanții societății civile, organizațiile neguvernamentale și cercurile de afaceri, în domenii și pe proiecte de interes concret pentru acestea, concordante cu obiectivele de politica externa. Având în vedere atribuțiile sporite care revin Ministerului Afacerilor Externe, vor fi promovate în activitatea guvernamentală coordonarea și sincronizarea mai buna a pozițiilor și acțiunilor din planul relațiilor externe.

Serviciul diplomatic extern al României va fi redimensionat ținând seama de prioritățile politicii externe a tarii și de resursele financiare care îi sunt necesare, iar pregătirea continua a diplomaților va fi aplicată cu rigoare și exigenta.

Îmbunătățirea competentei și coerentei actului de guvernare

Structura Guvernului

Noua arhitectura a Guvernului a fost concepută pentru a răspunde exigențelor derivând din restricțiile economice pe care România trebuie să și le asume în procesul integrării europene și euroatlantice.

Pregătirea ședințelor Guvernului

Fundamentarea actelor normative prezentate spre aprobare Guvernului trebuie să aibă în vedere doua elemente esențiale:

- încadrarea în limitele constrangerilor bugetare existente;

- compatibilitatea cu acquisul comunitar relevant în domeniu.

Comunicarea între centrii de decizie: între Guvern și Parlament, între Guvern și partide

. În vederea îmbunătățirii actului de guvernare, noul Guvern va acționa în sensul informării reciproce pentru asigurarea coordonării proiectelor de acte normative cu implicații fiscal-bugetare inițiate de instituțiile cu drept de inițiativa legislativă.

. În procesul negocierilor dintre partenerii sociali va crește rolul instituțiilor existente, special create pentru facilitarea dialogului și armonizării intereselor Guvernului, patronatelor și sindicatelor.

Anexa 1 OBIECTIVELE PRIORITARE

de pregătire a României pentru aderarea la Uniunea Europeană

1. Obiective și principii

Aderarea României la Uniunea Europeană va reprezenta o prioritate strategica pentru politica noastră externa, înscriindu-se ca o constanta de prim ordin pentru asigurarea prestigiului extern, a prosperitatii și securității națiunii române, prin integrarea în comunitatea de valori și principii democratice ale statului de drept și ale economiei de piața, impartasite de statele membre ale Uniunii Europene.

Prioritățile majore ale procesului de pregătire pentru aderare la Uniunea Europeană sunt definite de imperativul îndeplinirii criteriilor de aderare stabilite de Consiliile Europene de la Copenhaga și Madrid.

Obiectivele concrete ale pregătirii pentru aderare vor avea în vedere prioritățile pe termen scurt și mediu ale Parteneriatului pentru aderare pe anul 1999, formulate pe baza Raportului anual de evaluare al Comisiei Europene, publicat la 13 octombrie 1999, Programul național de aderare la Uniunea Europeană și strategia economică pe termen mediu în curs de elaborare de către experții români cu sprijinul instituțiilor europene și internaționale.

Pornind de la noua strategie a Comisiei Europene privind desfășurarea, în paralel cu negocierile de aderare, a unui proces de monitorizare a progreselor pe linia îndeplinirii criteriilor de aderare, Guvernul va urmări recuperarea decalajului care separa România de statele candidate care au început negocierile de aderare în anul 1998.

2. Mecanismul instituțional intern pentru pregătire și negocieri

Între modernizarea României și preluarea graduala dar susținută a acquisului și politicilor comunitare nu numai că nu exista paralelisme sau contradictii, ci exista o identitate. Din acest motiv exista și o legătură indisolubila între pregătirea pentru aderare și funcționarea normală a tuturor proceselor orizontale din administrația publică centrala și din economie.

Începerea iminenta a procesului de evaluare bilaterala a capitolelor pentru negocieri și densitatea acestuia impun imbinarea organică a acțiunii externe cu coordonarea procesului intern de pregătire. Totodată schimbările instituționale trebuie astfel întreprinse încât sa nu pericliteze stabilitatea și continuitatea procesului, precum și integritatea experienței acumulate până în prezent.

Guvernul va avea ca prioritate imediata punerea în funcțiune a mecanismului instituțional intern pentru asigurarea coerentei demersurilor de politica externa cu măsurile de politica interna pe linia adoptării și aplicării acquisului comunitar, a reformei, macrostabilizarii și relansarii economice, a reformei și consolidării capacității administrative și instituționale a societății românești.

Se vor realiza adaptarile instituționale pentru includerea Departamentului pentru Integrare Europeană în structura Ministerului Afacerilor Externe și se va modifica în mod corespunzător structura Comitetului Interministerial pentru Integrare Europeană. Comitetul va trebui să se întrunească în plen cu o periodicitate mai redusă și să își desfășoare activitatea, în special, pe grupe de lucru corespunzătoare problematicii intersectoriale. Relevanta și asumarea politica a prioritatilor vor fi asigurate prin formarea unui consiliu executiv format din miniștri responsabili pentru procese orizontale.

Guvernul va crea echipa naționala pentru negocierile de aderare la Uniunea Europeană și Secretariatul pentru coordonarea procesului de negocieri și pregătire pentru aderare și va accelera pregatirile pentru intrarea în funcțiune a Unității de traduceri a acquisului comunitar, prin coordonarea Institutului European de către Ministerul Afacerilor Externe.

În perspectiva noilor obiective impuse de începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, se va consolida Misiunea permanenta a României pe lângă Uniunea Europeană.

Relația dintre executiv și comisiile specializate ale Parlamentului, în scopul îndeplinirii prioritatilor integrării europene, va fi perfectionata prin realizarea unor legături și fluxuri informationale permanente care să asigure susținerea și accelerarea laturii legislative a preluării acquisului comunitar.

Momentul actual, de deschidere a negocierilor de aderare, impune dezvoltarea rolului strategic al compartimentelor pentru integrare europeană din ministere. Astfel, compartimentele pentru integrare europeană vor fi subordonate direct conducătorilor instituțiilor, prin respectarea efectivă a Hotărârii Guvernului nr. 140/1995, fiind totodată încadrate cu personal corespunzător ca număr și calitate.

Consiliul Legislativ va fi sprijinit să își asume efectiv funcția de verificare a compatibilitatii proiectelor de acte normative cu reglementările comunitare. Notele de fundamentare și expunerile de motive ale fiecărui proiect de act normativ vor trebui să se refere explicit la actele normative comunitare transpuse, iar avizele Consiliului Legislativ ar trebui sa evalueze gradul de compatibilitate atins. Guvernul va urmări cu rigoare modul în care se aplică noile reglementări.

Procesul de pregătire a aderării și de armonizare a legislației va fi mai bine fundamentat - cu sprijinul activ al Institutului European - prin elaborarea de studii sectoriale de impact și luarea acestora în considerare, prin formarea continua a funcționarilor publici pentru a se adapta exigențelor aderării și prin traducerea legislației românești și comunitare.

Capacitatea de reflectie și acțiune strategica astfel dezvoltata trebuie să servească alocării judicioase a resurselor bugetare proprii, în corelare cu îmbunătățirea capacității de absorbție a fondurilor comunitare prestructurale, în vederea atingerii obiectivelor majore ale modernizării României pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Pregatirile pentru aderare vor fi valorificate printr-o riguroasă organizare și coordonare a negocierilor, prin formarea și întărirea grupurilor sectoriale de lucru și prin constituirea unității centrale de negocieri, sub autoritatea politica a ministrului de externe.

Se vor evita interferentele, suprapunerile și paralelismele, care afectează eficienta și fluiditatea procesului de aderare.

Adaptarile pe linia mecanismului instituțional intern de pregătire și negocieri de aderare vor fi efectuate în limita de timp impusa de termenul anuntat pentru lansarea Conferintei interguvernamentale pentru începerea negocierilor de aderare, respectiv la 14 februarie 2000, și de necesitatea de a se elabora mandatele de negociere la capitolele vizate pentru începerea procesului de negocieri.

3. Obiectivele pentru anul 2000 în procesul de pregătire pentru aderarea României la Uniunea Europeană

. Reluarea exercițiului de screening al acquisului comunitar în anul 2000 la toate cele 31 de capitole de acquis comunitar, inclusiv la cel adoptat în cursul anului 1999. De asemenea, se va accelera procesul de elaborare a documentelor de poziție, având în vedere intenția celor două Președinții ale Consiliului Uniunii Europene de a deschide în anul 2000, 12-16 capitole de negociere cu România.

. Elaborarea unei strategii economice pe termen mediu, care să asigure corelarea celorlalte documente de dezvoltare (Planul național de adoptare a acquisului comunitar, Planul național de dezvoltare, Planul național de dezvoltare rurală)

. Adoptarea cadrului juridic, administrativ și bugetar necesar în vederea programării și gestionării programelor PHARE, ISPA (infrastructura și mediu) și SAPARD (agricultura și dezvoltare rurală), inclusiv prin introducerea evaluărilor de impact ecologic și a unor norme relative la achizițiile publice compatibile cu cele ale Uniunii Europene pentru proiecte cofinantate de Fondurile comunitare; înființarea unei agenții de plati functionale pentru SAPARD

. Realizarea prioritatilor din Parteneriatul pentru aderare, reactualizat pe baza Raportului anual al Comisie Europene din luna octombrie 1999

. Adoptarea măsurilor necesare pentru favorizarea deciziei Uniunii Europene de anulare a regimului restrictiv de circulație a cetățenilor români în spațiul Uniunii Europene (întărirea controlului la frontiera, negocierea de acorduri bilaterale cu statele vecine privind regimul frontierei, alinierea la legislația și la practica Uniunii Europene în materie de vize)

. Participarea la procesul de dialog, consultare și cooperare cu Uniunea Europeană în domeniul operațiunilor de gestionare a crizelor, care vor fi conduse de Uniunea Europeană. Pregătirea în continuare pentru participarea la operațiunile "de tip Petersberg" și la activitățile mecanismelor și organismelor din cadrul Uniunii Europei Occidentale, conform statutului României de stat partener asociat al Uniunii Europei Occidentale

. Alinierea pozițiilor de politica externa ale României la pozițiile comune ale Uniunii Europene din domeniul PESC.

. Urmărirea desfășurării dezbaterilor din cadrul Conferintei interguvernamentale din anul 2000 având ca tema reforma instituțională a Uniunii Europene și participarea la informarile și schimbul de vederi pe aceasta tema dintre Uniunea Europeană și statele candidate.

-----------