Decizia nr. 79/2017

:

În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin familie se înțelege soțul/soția, copiii sau alți descendenți în linie dreaptă în vârstă de până la 18 ani aflați în întreținerea solicitantului, precum și copiii sau alți descendenți în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor și în întreținerea solicitantului.

În sensul prezentei ordonanțe de urgență, se consideră membru al familiei și persoana care are domiciliul ori reședința comună și gospodărește împreună cu solicitantul, copiii sau alți descendenți în linie dreaptă ai acesteia în vârstă de până la 18 ani aflați în întreținerea solicitantului, precum și copiii sau alți descendenți în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor și în întreținerea solicitantului.;

–

:

Beneficiază de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat.

Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporție de 50%.

Ajutorul public judiciar se poate acorda și în alte situații, proporțional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiție, inclusiv din cauza diferențelor de cost al vieții dintre statul membru în care acesta își are domiciliul sau reședința obișnuită și cel din România.

15.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 21 alin. (2)

potrivit cărora nicio lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiție.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, exemplu fiind, în acest sens,

Decizia nr. 374 din 26 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 8 august 2014,

Decizia nr. 103 din 27 februarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 23 aprilie 2014, sau

Decizia nr. 661 din 15 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 noiembrie 2015, decizii prin care Curtea a reținut că prin reglementările cuprinse în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

nu se îngrădește accesul la justiție.

17.

Astfel, Curtea a reținut că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

reprezintă transpunerea în planul legislației interne a

Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003

de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii. Scopul acestei reglementări este prevăzut la art. 1 și constă în „asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii“. În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistență acordată de stat, în condițiile legii, oricărei persoane fizice, în situația în care aceasta nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale. Prin această reglementare se urmărește asigurarea efectivității dreptului de acces la justiție, prin stabilirea unor minime și rezonabile condiții. Prin urmare, Curtea a constatat că nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia actul normativ criticat împiedică accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, din moment ce tocmai înlesnirea realizării acestor drepturi reprezintă scopul declarat al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 .

18.

Prin

Decizia nr. 374 din 26 iunie 2014 , precitată, Curtea a constatat că, prin reglementarea cadrului legal al ajutorului public judiciar, se urmărește asigurarea efectivității dreptului de acces la justiție, prin stabilirea unor minime și rezonabile condiții. S-a arătat, astfel, că stabilirea unor limite și condiții privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanța de urgență, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor și a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susținere din partea statului și l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiție. De asemenea, dispozițiile

art. 8 alin. (1)

și

(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

reglementează criteriile în funcție de care beneficiul ajutorului public judiciar în formele prevăzute la art. 6 se avansează de către stat fie în întregime, fie în proporție de 50%, acestea nefiind de natură a limita accesul efectiv la justiție.

19.

Totodată, prin

Decizia nr. 394 din 1 octombrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 noiembrie 2013, Curtea a subliniat faptul că, în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 59, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a estimat că, dacă din punctul de vedere al

art. 6 paragraful 1 din Convenție , executarea obligației de a asigura un drept efectiv de acces la un tribunal nu înseamnă pur și simplu absența unei ingerințe, ci necesită măsuri pozitive din partea statului, acest lucru nu înseamnă niciun drept necondiționat de a obține un ajutor judiciar gratuit din partea statului în materie civilă și nici dreptul la o procedură gratuită în această materie. Curtea a reținut, astfel, că dispozițiile

art. 8 alin. (3)

prevăd că ajutorul public judiciar se poate acorda și în alte situații, proporțional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiție, inclusiv din cauza diferențelor de cost al vieții dintre statul membru în care acesta își are domiciliul sau reședința obișnuită și cel din România. Or, aceste dispoziții permit instanței de judecată să individualizeze acordarea acestui ajutor în funcție de nevoile reale ale solicitantului.

20.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

21.

În subsidiar, Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că sintagma „în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces“, cuprinsă în

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , ar trebui reformulată și înlocuită cu sintagma „în situația în care i s-ar îngrădi dreptul de acces la justiție din pricina unei taxe“, sau chiar eliminat în totalitate acest articol. Prin critica astfel formulată, Curtea apreciază că autorul excepției are în vedere completarea textului de lege, soluția legislativă în cauză nemulțumindu-l pe acesta din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

22.

Totodată, referitor la susținerea potrivit căreia instanțele judecătorești interpretează reglementarea criticată în așa fel încât „să prejudicieze accesul la justiție prin anularea cererii atunci când taxa nu se poate plăti“, Curtea subliniază că aceste aspecte nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare a legii de către instanța de judecată, care nu intră în competența instanței de contencios constituțional.

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Emil Ioan Nedelea în Dosarul nr. 3.430/265/2013/a4 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 4 ,

art. 5

și

art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2017.