Acordul din 4 iulie 2016

Articolul 1

Persoane vizate

Prezentul acord se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1.

Prezentul acord se aplică impozitelor pe venit stabilite în numele unui stat contractant sau al subdiviziunilor politice, autorităților locale sau unităților administrativ-teritoriale ale acestuia, indiferent de modul în care acestea sunt percepute.

2.

Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de venit, inclusiv impozitele pe câștigurile provenite din înstrăinarea proprietății mobiliare sau imobiliare, precum și impozitele asupra creșterii capitalului.

3.

Impozitele existente asupra cărora se aplică Acordul sunt, în special:

a)

în Republica Populară Chineză:

(i)

impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(ii)

impozitul pe venitul întreprinderilor;

(denumite în continuare „impozit chinez“)

b)

în România:

(i)

impozitul pe venit;

(ii)

impozitul pe profit;

(denumite în continuare „impozit român“).

4.

Acordul se aplică de asemenea oricăror impozite identice sau substanțial similare care sunt stabilite după data semnării Acordului, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor notifica reciproc cu privire la orice modificări semnificative care au fost făcute în legislațiile lor fiscale.

Articolul 3

Definiții generale

1.

În sensul prezentului acord, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a)

expresiile „un stat contractant“ și „celălalt stat contractant“ înseamnă România sau Republica Populară Chineză, după cum cere contextul;

b)

termenul „China“ înseamnă Republica Populară Chineză; atunci când este folosit în sens geografic, înseamnă întreg teritoriul Republicii Populare Chineze, inclusiv teritoriul reprezentat de uscat, apele interne, marea teritorială și spațiul aerian de deasupra acestora, pentru care se aplică legislația chineză privind impozitarea, precum și orice zonă din afara mării sale teritoriale, asupra căreia Republica Populară Chineză are drepturi suverane sau jurisdicție în conformitate cu dreptul internațional și legislația sa internă;

c)

termenul „România“ înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială și spațiul aerian de deasupra acestora, asupra cărora România își exercită suveranitatea, precum și zona contiguă, platoul continental și zona economică exclusivă asupra cărora România exercită drepturi suverane și jurisdicție, în conformitate cu legislația sa și cu normele și principiile dreptului internațional;

d)

termenul „persoană“ include o persoană fizică, o societate și orice altă asociere de persoane;

e)

termenul „societate“ înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este tratată ca fiind o persoană juridică în scopuri fiscale;

f)

expresiile „întreprindere a unui stat contractant“ și „întreprindere a celuilalt stat contractant“ înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g)

expresia „trafic internațional“ înseamnă orice transport efectuat cu o navă, aeronavă, un vehicul feroviar sau rutier exploatate de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepția cazului când un astfel de transport este efectuat numai între locuri din celălalt stat contractant;

h)

expresia „autoritate competentă“ înseamnă:

(i)

în China, Administrația de Stat pentru Impozitare sau reprezentantul autorizat al acesteia;

(ii)

în România, Ministerul Finanțelor Publice sau reprezentantul autorizat al acestuia;

i)

termenul „național“ înseamnă:

(i)

în China, orice persoană fizică având naționalitatea Chinei și orice persoană juridică, parteneriat sau asociație având statutul în conformitate cu legislația în vigoare în China;

(ii)

în România, orice persoană fizică având cetățenia română în conformitate cu legislația României și orice persoană juridică, asociere de persoane și orice altă entitate constituită și având statutul în conformitate cu legislația în vigoare în România;

2.

În ceea ce privește aplicarea Acordului în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în acesta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înțelesul pe care îl are la momentul respectiv în baza legislației acelui stat referitoare la impozitele pentru care se aplică Acordul, orice înțeles pe care îl are în baza legislației fiscale aplicabile în acel stat prevalând asupra înțelesului dat termenului în baza altor legi ale acelui stat.

Articolul 4

Rezident

1.

În sensul prezentului acord, expresia „rezident al unui stat contractant“ înseamnă orice persoană care, în baza legislației acelui stat, este supusă impozitării acolo datorită domiciliului său, reședinței sale, locului său de încorporare, locului său de conducere efectivă, locului său de înregistrare sau oricărui altui criteriu de natură similară și include de asemenea acel stat și orice subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia. Totuși, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse situate în acel stat.

2.

Când, în conformitate cu prevederile

paragrafului 1 , o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

a)

aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuință permanentă la dispoziția sa; dacă aceasta dispune de o locuință permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b)

dacă statul în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta nu dispune de o locuință permanentă în niciunul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuiește în mod obișnuit;

c)

dacă aceasta locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui național este;

d)

dacă aceasta este național al ambelor state sau al niciunuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3.

Când, potrivit prevederilor

paragrafului 1 , o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, atunci aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care este situat locul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediu permanent

1.

În sensul prezentului acord, expresia „sediu permanent“ înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea își desfășoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2.

Expresia „sediu permanent“ include, în special:

a)

un loc de conducere;

b)

o sucursală;

c)

un birou;

d)

o fabrică;

e)

un atelier; și

f)

o mină, un puț petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale.

3.

Expresia „sediu permanent“ include, de asemenea:

a)

un șantier de construcții sau un proiect de construcții, de asamblare sau de instalare, dar numai atunci când acesta durează mai mult de douăsprezece luni;

b)

prestarea de servicii, inclusiv servicii de consultanță, de o întreprindere prin salariați sau alt personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai atunci când activitățile de această natură continuă (pentru același proiect sau pentru un proiect conex) întrun stat contractant pentru o perioadă sau perioade care însumează mai mult de 183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni începând sau sfârșind în anul fiscal vizat.

4.

Prin derogare de la prevederile anterioare ale prezentului articol, expresia „sediu permanent“ se consideră că nu include:

a)

folosirea de instalații numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de bunuri sau mărfuri aparținând întreprinderii;

b)

menținerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparținând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

c)

menținerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparținând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d)

menținerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparținând întreprinderii care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau expoziții și care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui astfel de târg sau expoziție;

e)

menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau mărfuri ori al colectării de informații pentru întreprindere;

f)

menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfășurării pentru întreprindere a oricărei altei activități cu caracter pregătitor sau auxiliar;

g)

menținerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activităților menționate în subparagrafele de la

a) la f) , cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5.

Prin derogare de la prevederile

paragrafelor 1

și

2 , atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică paragraful 6 - acționează în numele unei întreprinderi și are și exercită în mod obișnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privința oricăror activități pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activitățile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menționate în

paragraful 4

care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în baza prevederilor acelui paragraf.

6.

O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai pentru faptul că aceasta își exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiția ca astfel de persoane să acționeze în cadrul activității lor obișnuite de afaceri. Totuși, atunci când o persoană acționează exclusiv sau aproape exclusiv în numele uneia sau al mai multor întreprinderi de care aceasta este strâns legată, acea persoană nu va fi considerată ca fiind un agent cu statut independent în înțelesul prezentului paragraf cu privire la orice astfel de întreprindere. În sensul prezentului articol, o persoană este strâns legată de o întreprindere dacă, ținând cont de toate faptele și circumstanțele relevante, una are control asupra celeilalte sau ambele se află sub controlul acelorași persoane sau întreprinderi. În orice caz, o persoană se va considera că este strâns legată de o întreprindere dacă una deține în cealaltă în mod direct sau indirect mai mult de 50 la sută din drepturile în ceea ce privește beneficiile [sau, în cazul unei societăți, mai mult de 50 la sută din totalul drepturilor de vot și al valorii acțiunilor societății sau din drepturile în ceea ce privește beneficiile aferente titlurilor de participare (beneficial equity interest) deținute în societate] sau dacă o altă persoană deține în acea persoană sau în acea întreprindere în mod direct sau indirect mai mult de 50 la sută din drepturile în ceea ce privește beneficiile [sau, în cazul unei societăți, mai mult de 50 la sută din totalul drepturilor de vot și al valorii acțiunilor societății sau din drepturile în ceea ce privește beneficiile aferente titlurilor de participare (beneficial equity interest) deținute în societate].

7.

Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care își exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din proprietăți imobiliare

1.

Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăți imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din silvicultură) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2.

Expresia „proprietăți imobiliare“ are înțelesul care este atribuit de legislația statului contractant în care proprietățile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și echipamentul utilizat în agricultură și în silvicultură, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăților imobiliare și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere nu sunt considerate proprietăți imobiliare.

3.

Prevederile

paragrafului 1

se aplică veniturilor obținute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăților imobiliare.

4.

Prevederile

paragrafelor 1

și

3

se aplică de asemenea veniturilor provenind din proprietăți imobiliare ale unei întreprinderi și veniturilor din proprietăți imobiliare utilizate pentru exercitarea unor profesii independente.

Articolul 7

Profiturile din activitatea de afaceri

1.

Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte a lor care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2.

Sub rezerva prevederilor

paragrafului 3 , când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitând activități identice sau similare, în condiții identice sau similare, și tratând cu toată independența cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

3.

La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile efectuate pentru scopurile sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte.

4.

În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părți componente, nicio prevedere a

paragrafului 2

nu împiedică acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie totuși aceea prin care rezultatul obținut să fie în concordanță cu principiile enunțate în prezentul articol.

5.

Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6.

În sensul paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeași metodă, dacă nu există motive temeinice și suficiente de a proceda altfel.

7.

Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentului acord, atunci prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

Transport internațional

1.

Profiturile obținute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internațional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în acel stat contractant.

2.

Prevederile

paragrafului 1

se aplică de asemenea profiturilor obținute din participarea la un pool, la o activitate de afaceri desfășurată în comun sau la o agenție internațională de transport.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1.

Când

a)

o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b)

aceleași persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant și, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relațiile lor comerciale sau financiare de condiții acceptate sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiții ar fi fost obținute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute de fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi și impozitate în consecință.

2.

Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - și impozitează în consecință - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat și profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menționat dacă condițiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea acestei modificări se va ține seama de celelalte prevederi ale prezentului acord și dacă este necesar autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

Articolul 10

Dividende

1.

Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2.

Totuși, dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant sunt de asemenea impozabile în acel stat potrivit legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 3 la sută din suma brută a dividendelor.

3.

Prin derogare de la prevederile

paragrafului 2 , dividendele provenind dintr-un stat contractant și plătite celuilalt stat contractant sau unei subdiviziuni politice, autorități locale sau unități administrativ-teritoriale a acestuia sau oricărei entități deținute în întregime sau în principal de celălalt stat contractant sunt scutite de impozit în primul stat menționat. În sensul prezentului paragraf, expresia „deținută în principal“ înseamnă o deținere care depășește 50 la sută.

4.

Prevederile

paragrafelor 2

și

3

nu afectează impozitarea societății cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.

5.

Termenul „dividende“ folosit în prezentul articol înseamnă venituri provenind din acțiuni sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanță, din participarea la profituri, precum și veniturile din alte părți sociale care sunt supuse aceluiași regim de impunere ca veniturile din acțiuni de către legislația statului în care este rezidentă societatea care le distribuie.

6.

Prevederile

paragrafelor 1

și

2

nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfășoară în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo și deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care sunt plătite dividendele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situație se aplică prevederile

articolului 7

sau ale

articolului 14 , după caz.

7.

Când o societate care este rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepția cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societății unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat.

8.

Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale oricărei persoane care are legătură cu emiterea sau cesionarea acțiunilor sau a altor drepturi în legătură cu care este plătit dividendul este acela de a profita de prezentul articol prin intermediul acelei emiteri sau cesionări.

Articolul 11

Dobânzi

1.

Dobânzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2.

Totuși, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt de asemenea impozabile în acel stat potrivit legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 3 la sută din suma brută a dobânzilor.

3.

Prin derogare de la prevederile

paragrafului 2 , dobânzile provenind dintr-un stat contractant și de care beneficiază efectiv un rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile numai în celălalt stat în măsura în care astfel de dobânzi sunt plătite:

a)

în legătură cu o creanță care rezultă ca urmare a vânzării pe credit a oricărui echipament, mărfuri sau servicii; sau

b)

la orice împrumut de orice fel acordat de o instituție financiară a celuilalt stat; sau

c)

celuilalt stat contractant sau unei subdiviziuni politice, autorități locale sau unități administrativ-teritoriale a acestuia sau oricărei entități deținute în întregime sau în principal de celălalt stat. În sensul prezentului paragraf, expresia „deținută în principal“ înseamnă o deținere care depășește 50 la sută.

4.

Termenul „dobânzi“ folosit în prezentul articol înseamnă venituri din titluri de creanță de orice fel însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului și în special veniturile din titluri de stat și veniturile din titluri sau obligațiuni, inclusiv primele și premiile legate de asemenea titluri sau obligațiuni. Penalitățile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5.

Prevederile

paragrafelor 1

și

2

nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo și creanța în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situație se aplică prevederile

articolului 7

sau ale

articolului 14 , după caz.

6.

Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul dobânzilor, fie că este, fie că nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanța generatoare de dobânzi și aceste dobânzi se suportă de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7.

Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma dobânzilor, ținând seama de creanța pentru care sunt plătite, depășește suma care ar fi fost convenită între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

8.

Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale oricărei persoane care are legătură cu emiterea sau cesionarea titlului de creanță în legătură cu care sunt plătite dobânzile este acela de a profita de prezentul articol prin intermediul acelei emiteri sau cesionări.

Articolul 12

Redevențe

1.

Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2.

Totuși, redevențele provenind dintr-un stat contractant sunt de asemenea impozabile în acel stat potrivit legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevențelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 3 la sută din suma brută a redevențelor.

3.

Termenul „redevențe“ folosit în prezentul articol înseamnă plăți de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra programelor de calculator, filmelor de cinematograf și filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune, transmisiunilor de orice fel destinate publicului, orice patent, marcă de comerț, desen sau model, plan, formulă sau procedeu secret sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau științific sau pentru informații referitoare la experiența în domeniul industrial, comercial sau științific.

4.

Prevederile

paragrafelor 1

și

2

nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevențele printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo și dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite redevențele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situație se aplică prevederile

articolului 7

sau ale

articolului 14 , după caz.

5.

Redevențele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul redevențelor, fie că este, fie că nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligația de a plăti redevențele și acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de redevențe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6.

Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informația pentru care sunt plătite, depășește suma care ar fi fost convenită între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

7.

Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale oricărei persoane care are legătură cu crearea sau cesionarea drepturilor în legătură cu care sunt plătite redevențele este acela de a profita de prezentul articol prin intermediul acelei creări sau cesionări.

Articolul 13

Câștiguri de capital

1.

Câștigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăților imobiliare menționate la

articolul 6

și situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2.

Câștigurile din înstrăinarea proprietății mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietății mobiliare ținând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv astfel de câștiguri din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celălalt stat.

3.

Câștigurile realizate de o întreprindere a unui stat contractant din înstrăinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internațional sau a proprietăților mobiliare necesare exploatării unor astfel de mijloace de transport sunt impozabile numai în acel stat.

4.

Câștigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acțiunilor, altele decât acțiunile care sunt tranzacționate în mod substanțial și obișnuit la o bursă de valori, sau a unor drepturi comparabile a căror valoare provine în proporție de peste 50 la sută, direct sau indirect, din proprietăți imobiliare situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

5.

Câștigurile din înstrăinarea oricăror proprietăți, altele decât cele menționate la

paragrafele 1 ,

2 ,

3

și

4 , sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

Articolul 14

Profesii independente

1.

Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unor servicii profesionale sau a altor activități cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, cu excepția următoarelor circumstanțe când astfel de venituri sunt de asemenea impozabile în celălalt stat contractant:

a)

dacă acesta dispune în mod obișnuit de o bază fixă în celălalt stat contractant în scopul desfășurării activităților sale; în acest caz, numai acea parte a veniturilor care este atribuibilă acelei baze fixe este impozabilă în celălalt stat; sau

b)

dacă prezența sa în celălalt stat contractant este pentru o perioadă sau perioade care însumează sau care depășesc în total 183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni începând sau sfârșind în anul fiscal vizat; în acest caz, numai acea parte a veniturilor care este obținută din activitățile sale desfășurate în celălalt stat este impozabilă în celălalt stat.

2.

Expresia „servicii profesionale“ cuprinde în special activitățile independente cu caracter științific, literar, artistic, educațional sau pedagogic, precum și exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 15

Venituri din activitatea salariată

1.

Sub rezerva prevederilor

articolelor 16 ,

18 ,

19

și

21 , salariile și alte remunerații similare obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, asemenea remunerații sunt impozabile în celălalt stat.

2.

Prin derogare de la prevederile

paragrafului 1 , remunerațiile obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menționat dacă:

a)

beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni începând sau sfârșind în anul fiscal vizat; și

b)

remunerațiile sunt plătite de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; și

c)

remunerațiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care angajatorul o are în celălalt stat.

3.

Prin derogare de la prevederile anterioare ale prezentului articol, remunerațiile obținute pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, aeronave, vehicul feroviar sau rutier exploatate în trafic internațional de o întreprindere a unui stat contractant sunt impozabile în acel stat.

Articolul 16

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație

Remunerațiile și alte plăți similare obținute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administrație al unei societăți care este rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

Articolul 17

Artiști de spectacol și sportivi

1.

Prin derogare de la prevederile articolelor 14

și

15 , veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiștii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca muzician sau ca sportiv din activitățile personale ale acelui rezident desfășurate în această calitate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2.

Când veniturile în legătură cu activitățile personale desfășurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, prin derogare de la prevederile

articolelor 7 ,

14

și

15 , sunt impozabile în statul contractant în care sunt desfășurate activitățile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3.

Prin derogare de la prevederile

paragrafelor 1

și

2 , veniturile obținute din activitățile menționate la

paragraful 1

sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt desfășurate activitățile dacă vizita în acel stat este finanțată în întregime sau în principal din fonduri publice ale oricărui stat contractant. În sensul prezentului paragraf, expresia „finanțată în principal“ înseamnă o contribuție din fonduri publice care depășește 50 la sută.

Articolul 18

Pensii

1.

Sub rezerva prevederilor

paragrafului 2 al articolului 19 , pensiile și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea salariată desfășurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat.

2.

Prin derogare de la prevederile

paragrafului 1 , pensiile plătite și alte plăți similare făcute în baza unei scheme publice a sistemului de securitate socială al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

Articolul 19

Funcții publice

1.

a)

Salariile și alte remunerații similare altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau subdiviziuni, autorități sau unități, sunt impozabile numai în acel stat.

b)

Totuși, aceste salarii și alte remunerații similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat și persoana fizică este rezidentă a acelui stat și

(i)

este un național al acelui stat; sau

(ii)

nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2.

a)

Pensiile și alte remunerații similare plătite de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau subdiviziuni, autorități sau unități sunt impozabile numai în acel stat.

b)

Totuși, astfel de pensii și alte remunerații similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă și național al acelui stat.

3.

Prevederile

articolelor 15 ,

16 ,

17

și

18

se aplică salariilor, pensiilor și altor remunerații similare plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfășurată de un stat contractant sau de o subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia.

Articolul 20

Studenți

Sumele pe care le primește pentru întreținere, educație sau pregătire un student sau un practicant care este sau a fost imediat anterior vizitei sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat menționat numai în scopul educației sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiția ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.

Articolul 21

Profesori și cercetători

Remunerațiile pe care o persoană fizică care este sau care a fost imediat anterior vizitei sale într-un stat contractant o rezidentă a celuilalt stat contractant și care este prezentă în primul stat menționat numai în scopul de a preda sau de a efectua cercetare la o școală, institut, universitate sau orice altă instituție educațională sau de cercetare recunoscută oficial de acel stat le primește pentru astfel de activități sunt scutite de impozit în acel stat pentru o perioadă care nu depășește trei ani de la data primei sale sosiri în acel stat, cu condiția ca astfel de remunerații să fie obținute de aceasta din surse situate în afara acelui stat.

Articolul 22

Alte venituri

1.

Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentului acord sunt impozabile numai în acel stat.

2.

Prevederile

paragrafului 1

nu se aplică asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietățile imobiliare așa cum sunt definite în

paragraful 2 al articolului 6 , dacă beneficiarul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo și dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite veniturile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situație se aplică prevederile

articolului 7

sau ale

articolului 14 , după caz.

3.

Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale oricărei persoane care are legătură cu crearea sau cesionarea drepturilor în legătură cu care sunt plătite veniturile este acela de a profita de prezentul articol prin intermediul acelei creări sau cesionări.

Articolul 23

Eliminarea dublei impuneri

1.

În China, în conformitate cu prevederile legislației din China, dubla impunere va fi eliminată după cum urmează:

a)

când un rezident al Chinei realizează venituri din România, suma impozitului aferent acelor venituri plătibil în România în conformitate cu prevederile prezentului acord va fi dedusă din impozitul chinez perceput acelui rezident. Totuși, suma dedusă nu va depăși suma impozitului chinez aferent acelor venituri calculată în conformitate cu legislația și reglementările fiscale din China;

b)

când veniturile realizate din România reprezintă dividende plătite de o societate care este rezidentă a României unei societăți care este rezidentă a Chinei și care deține cel puțin 20 la sută din acțiunile societății plătitoare de dividende, deducerea va lua în considerare impozitul plătit în România de societatea plătitoare de dividende în ceea ce privește veniturile sale.

2.

În România, dubla impunere va fi eliminată după cum urmează: Când un rezident al României realizează venituri care, în conformitate cu prevederile prezentului acord, sunt impozitate în China, România va acorda ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în China.

Totuși, această deducere nu va putea depăși acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă veniturilor care sunt impozitate în China.

Articolul 24

Reguli diverse

Prevederile prezentului acord nu afectează dreptul fiecărui stat contractant de a aplica legislația și măsurile sale interne referitoare la prevenirea evitării plății impozitelor, indiferent dacă sunt sau nu sunt descrise astfel, în măsura în care acestea nu conduc la o impozitare contrară prezentului acord.

Articolul 25

Nediscriminarea

1.

Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant la nicio impozitare sau obligație legată de aceasta diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea și obligațiile conexe la care sunt sau pot fi supuși naționalii celuilalt stat aflați în aceeași situație, mai ales în ceea ce privește rezidența. Prin derogare de la prevederile

articolului 1 , această prevedere se aplică de asemenea persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2.

Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în celălalt stat contractant decât impozitarea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfășoară aceleași activități. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenților celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce privește impozitarea, pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilitățile familiale, pe care le acordă propriilor săi rezidenți.

3.

Cu excepția cazului când se aplică prevederile

paragrafului 1 al articolului 9 ,

paragrafului 7 al articolului 11

sau

paragrafului 6 al articolului 12 , dobânzile, redevențele și alte plăți efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleași condiții ca și cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menționat.

4.

Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este integral sau parțial deținut sau controlat în mod direct sau indirect de unul sau de mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant nu vor fi supuse în primul stat menționat niciunei impozitări sau obligații legate de aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea și obligațiile conexe la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menționat.

5.

Prevederile prezentului articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul prezentului acord.

Articolul 26

Procedura amiabilă

1.

Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentului acord, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația internă a acelor state, să supună cazul său autorității competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situația sa se încadrează în prevederile

paragrafului 1 al articolului 25 , acelei autorități competente a statului contractant al cărui național este. Cazul trebuie prezentat în termen de trei ani de la prima notificare a acțiunii din care rezultă o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile Acordului.

2.

Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamația îi pare întemeiată și dacă ea însăși nu este în măsură să ajungă la o soluționare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu Acordul. Orice înțelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripție prevăzută în legislația internă a statelor contractante.

3.

Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înțelegerii amiabile orice dificultăți sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării Acordului. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazuri care nu sunt prevăzute de Acord.

4.

Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înțelegeri în sensul paragrafelor 2 și 3. Atunci când este recomandabil pentru realizarea unei înțelegeri, reprezentanții autorităților competente ale statelor contractante se pot întâlni pentru a avea un schimb oral de opinii.

Articolul 27

Schimbul de informații

1.

Autoritățile competente ale statelor contractante vor schimba astfel de informații care se consideră că sunt relevante pentru aplicarea prevederilor prezentului acord sau pentru administrarea ori aplicarea legislațiilor interne privitoare la impozitele de orice fel și natură percepute în numele statelor contractante sau al subdiviziunilor politice, autorităților locale sau unităților administrativ-teritoriale ale acestora, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară Acordului. Schimbul de informații nu este limitat de

articolele 1

și

2 .

2.

Orice informație obținută în baza paragrafului 1 de un stat contractant va fi tratată ca fiind secretă în același mod ca și informația obținută în baza legislației interne a acelui stat și va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităților (inclusiv instanțelor judecătorești și organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea sau soluționarea contestațiilor cu privire la impozitele care fac obiectul

paragrafului 1

sau cu supravegherea acțiunilor menționate anterior. Asemenea persoane sau autorități vor folosi informația numai în astfel de scopuri. Acestea pot dezvălui informația în procedurile judecătorești sau în deciziile judiciare. Fără a aduce atingere celor de mai sus, informațiile primite de un stat contractant pot fi folosite în alte scopuri atunci când astfel de informații pot fi folosite în asemenea alte scopuri în baza legislației ambelor state și autoritatea competentă a statului furnizor autorizează această folosire.

3.

Prevederile

paragrafelor 1

și

2

nu vor fi interpretate în niciun caz ca impunând unui stat contractant obligația:

a)

de a lua măsuri administrative contrare legislației și practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b)

de a furniza informații care nu pot fi obținute în baza legislației sau în cadrul practicii administrative obișnuite a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c)

de a furniza informații care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricație sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice (ordre public).

4.

Dacă un stat contractant solicită informații în conformitate cu prezentul articol, celălalt stat contractant va utiliza măsurile sale de culegere a informațiilor pentru a obține informațiile solicitate, chiar dacă celălalt stat nu are nevoie de astfel de informații pentru scopurile sale fiscale. Obligația prevăzută în propoziția anterioară este supusă limitărilor prevăzute de

paragraful 3 , însă aceste limitări nu vor fi interpretate în niciun caz ca permițând unui stat contractant să refuze furnizarea de informații doar pentru faptul că acesta nu are niciun interes național față de informațiile respective.

5.

Prevederile

paragrafului 3

nu vor fi interpretate în niciun caz ca permițând unui stat contractant să refuze furnizarea de informații doar pentru faptul că informațiile sunt deținute de o bancă, de o altă instituție financiară, de un împuternicit sau de o persoană care acționează ca agent sau în calitate fiduciară sau pentru că acestea se referă la drepturile de proprietate deținute în cadrul unei persoane.

Articolul 28

Membrii misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare

Prevederile prezentului acord nu afectează privilegiile fiscale ale membrilor misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în baza regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 29

Intrarea în vigoare

1.

Ambele state contractante își vor notifica reciproc, pe cale diplomatică, faptul că au îndeplinit procedurile legale interne necesare pentru intrarea în vigoare a prezentului acord. Prezentul acord va intra în vigoare în a treizecea zi de la data primirii ultimei notificări și va produce efecte pentru veniturile obținute în anii fiscali care încep în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezentul acord a intrat în vigoare.

2.

Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Populare Chineze pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnat la Beijing la 16 ianuarie 1991, își încetează valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentului acord și va înceta să se mai aplice de la data la care va produce efecte prezentul acord.

Articolul 30

Încetarea valabilității

Prezentul acord va rămâne în vigoare pe o perioadă nedeterminată, însă fiecare dintre statele contractante poate transmite celuilalt stat contractant o notificare scrisă de încetare a valabilității, pe cale diplomatică, la sau înainte de a treizecea zi a lunii iunie a oricărui an calendaristic care începe după expirarea unei perioade de cinci ani de la data intrării sale în vigoare. În această situație, prezentul acord își încetează valabilitatea și nu va mai produce efecte pentru veniturile obținute în anii fiscali care încep în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost transmisă notificarea de încetare a valabilității.

Drept care, subsemnații, autorizați în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezentul acord.

Semnat la București la 4 iulie 2016, în două exemplare originale, în limbile română, chineză și engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergențe de interpretare, textul în limba engleză va prevala.

Pentru România,

Anca Dana Dragu,

ministrul finanțelor publice

Pentru Republica Populară Chineză,

Qinfeng Wang,

prim-vicecomisar la Administrația de Stat pentru Impozitare