Decizia nr. 135/2017
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (12) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 254/2013 19 iulie 2013 (prevederi anume) privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele ju…
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Mihaela Ionescu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Laurențiu Dumitru Anghel în Dosarul nr. 7.325/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.651D/2016.
2.
La apelul nominal răspunde autorul excepției. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise aflate la dosar.
4.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, reținând că Legea privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal reglementează o procedură ce ține de faza de executare a hotărârilor definitive de condamnare, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Curtea Constituțională statuând că legiuitorul nu este obligat să impună în această fază a procesului penal garanții similare fondului cauzei, în considerarea faptului că hotărârea definitivă de condamnare are autoritate de lucru judecat, iar, în privința celorlalte incidente ce intervin după acest moment, legiuitorul are libertatea de apreciere cu privire la procedura de urmat. Așadar, în reglementarea căilor de atac formulate împotriva hotărârilor judecătorului însărcinat cu supravegherea persoanelor condamnate în mediul penitenciar legiuitorul nu mai este ținut să asigure toate garanțiile specifice
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - prezența persoanelor condamnate, apărarea din oficiu a acestora, egalitatea de arme sau contradictorialitatea în această procedură. De altfel, prin modalitatea de reglementare a contestației i se acordă persoanei condamnate posibilitatea de a formula memorii, de a depune note scrise și, chiar dacă este lăsată la latitudinea instanței prezența sa la judecată, audierea persoanei condamnate este obligatoriu a fi făcută de către judecătorul însărcinat cu supravegherea în penitenciar.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5.
Prin Încheierea din 23 august 2016 pronunțată în Dosarul nr. 7.325/236/2016, Judecătoria Giurgiu - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepția a fost ridicată de Laurențiu Dumitru Anghel întro cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Giurgiu, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de lege, luate de către administrația penitenciarului.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că
este lipsită de finalitate, în condițiile în care nu există nicio posibilitate legală de a obliga penitenciarul să respecte legea, iar funcționarii săi să răspundă pentru abuzurile comise. Susține, de asemenea, că se aduce atingere dispozițiilor
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece actul normativ criticat confundă dreptul deținutului de a fi audiat de instanța de judecată cu opțiunea instanței de a audia titularul acțiunii.
7.
Judecătoria Giurgiu - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și în acest sens face referire la
deciziile Curții Constituționale nr. 368 din 14 mai 2015
și
nr. 513 din 7 iulie 2015 . Totodată, cu privire la critica potrivit căreia
este lipsită de finalitate, arată că, potrivit
art. 1.357 din Codul civil , cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. În aceste condiții, reține că dreptul la justiție nu este îngrădit, deținuții având posibilitatea de a depune la instanța civilă o acțiune în răspundere civilă delictuală.
8.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
9.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și, în susținerea acestui punct de vedere, invocă
deciziile Curții Constituționale nr. 733 din 16 decembrie 2014
și
nr. 513 din 7 iulie 2015 . În ceea privește critica autorului excepției, potrivit căreia
nu are „finalitate“, deoarece nu sunt puse în executare măsurile dispuse de judecătorul de supraveghere a privării de libertate prin încheierea prin care admite plângerea persoanei condamnate față de respectarea drepturilor sale, apreciază că aceasta nu este o chestiune de constituționalitate a legii, ci de aplicare a ei.
10.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
sunt constituționale și, în susținerea acestui punct de vedere, invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 786 din 17 noiembrie 2015 . Reține că respectarea drepturilor prevăzute de lege pentru persoanele condamnate este asigurată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate.
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Din motivarea excepției de neconstituționalitate Curtea reține, ca obiect al excepției de neconstituționalitate, dispozițiile
art. 56 alin. (12) din Legea nr. 254/2013
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu următorul conținut: „Dispozițiile
art. 39 alin. (14)-(19)
se aplică în mod corespunzător.“ Dispozițiile
art. 39 alin. (14)-(19) din Legea nr. 254/2013 , la care se face trimitere, au următorul cuprins: „(14) Contestația se judecă, în ședință publică, cu citarea persoanei condamnate și a administrației penitenciarului. (15) Persoana condamnată și administrația penitenciarului pot depune memorii și concluzii scrise. (16) Persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanței, în acest caz fiind audiată. (17) Asistența juridică nu este obligatorie. În cazul în care procurorul și reprezentantul administrației penitenciarului participă la judecată, aceștia pun concluzii. (18) Instanța se pronunță prin sentință definitivă, în ședință publică. (19) Sentința se comunică persoanei condamnate și administrației penitenciarului.“
14.
Autorul excepției susține că prevederile de lege criticate contravin atât dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 52 alin. (1)
și
(2)
privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei, precum și dispozițiilor
art. 11 alin. (1) din Legea fundamentală
raportat la
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
15.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin
Decizia nr. 535 din 14 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 13 august 2015, reținând că prevederile
art. 56 din Legea nr. 254/2013
se circumscriu celei de-a patra faze a procesului penal, și anume fazei de executare.
Articolul 56
din lege normează atât cu privire la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate, la plângerea ce poate fi formulată de către acestea împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor reglementate prin
Legea nr. 254/2013 , luate de către administrația penitenciarului, cât și cu privire la contestația ce se poate formula împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate prin care a fost soluționată plângerea.
16.
Prin urmare, cadrul general prevăzut de
art. 56 din Legea nr. 254/2013
reglementează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit existența vinovăției în materie penală, astfel încât Curtea a reținut că aceasta nu este supusă regulilor de procedură care guvernează faza de judecată a procesului penal, având în vedere că situația juridică a persoanei condamnate nu este identică cu cea a inculpatului. În acest sens a fost invocată jurisprudența anterioară a Curții referitoare la
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, abrogată prin
Legea nr. 254/2013 , respectiv
Decizia nr. 462 din 15 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, și
Decizia nr. 486 din 21 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 24 ianuarie 2014. Așa încât, Curtea a constatat că, în considerarea diferenței mai sus arătate, legiuitorul poate reglementa, în materia executării pedepselor, o procedură specială de soluționare a căilor de atac referitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, stabilite prin
Legea nr. 254/2013 , procedură care să nu mai implice în mod necesar prezența persoanei condamnate, fără ca în acest mod să fie încălcate dispozițiile constituționale privind dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.
17.
Curtea a observat, totodată, că instanța de la Strasbourg a statuat, în jurisprudența sa, că garanțiile consacrate în materie penală de prevederile
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - egalitatea de arme, dreptul la apărare, contradictorialitatea - nu sunt aplicabile procedurilor privind executarea pedepselor. În acest sens fiind, de exemplu, Decizia din 7 mai 1990 - Aldrian împotriva Austriei, Cererea nr. 16.236/90, Decizia din 22 februarie 1995 - A.B. împotriva Elveției, Cererea nr. 20.872/92, Decizia din 13 mai 2003 - Montcornet de Caumont împotriva Franței, Cererea nr. 59.290/00, Decizia din 23 septembrie 2004 - Pilla împotriva Italiei, Cererea nr. 64.088/00, Decizia din 27 iunie 2006 - Szabo împotriva Suediei, Cererea nr. 28.578/03 și Decizia din 23 octombrie 2012 - Ciok împotriva Poloniei, Cererea nr. 498/10, paragraful 33.
18.
Totodată, Curtea a reținut că, în procedura de soluționare a plângerii împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de
Legea nr. 254/2013 , potrivit
art. 56 alin. (3)
din lege, persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deținere, de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate,
alin. (4)
al aceluiași articol stabilind că, în cazul în care persoana condamnată este transferată la un alt penitenciar, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana în cauză, audiere care va avea loc prin videoconferință, sau poate solicita ascultarea acesteia de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la noul loc de deținere, care înaintează declarația luată. Totodată, în procedura de soluționare a contestației formulate împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, pronunțată în soluționarea plângerii, persoana condamnată are posibilitatea de a-și formula apărările prin intermediul memoriilor și concluziilor scrise, în temeiul
art. 39 alin. (15)
din lege, indiferent dacă este adusă sau nu la judecată.
19.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor precitate sunt aplicabile și în prezenta cauză.
20.
Cât privește critica autorului, potrivit căreia
este lipsită de finalitate, în condițiile în care nu există nicio posibilitate legală de a obliga penitenciarul să respecte legea, Curtea constată că
art. 57 din Legea nr. 247/2013
normează tocmai cu privire la asigurarea respectării drepturilor persoanelor condamnate, în acord cu Recomandarea 2006(2) a Consiliului Europei privind Regulile penitenciare europene, stabilind că respectarea drepturilor prevăzute de lege pentru persoanele condamnate este asigurată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate. De asemenea, Curtea reține că reprezentanții organizațiilor neguvernamentale, care desfășoară activități în domeniul protecției drepturilor omului, pot vizita penitenciarele și pot lua contact cu persoanele condamnate, cu acordul directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, iar întrevederile dintre reprezentanții organizațiilor neguvernamentale prevăzute și persoanele condamnate se desfășoară în condiții de confidențialitate, sub supraveghere vizuală. Așadar, actul normativ privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal prevede garanții suficiente pentru respectarea drepturilor persoanelor condamnate.
21.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Laurențiu Dumitru Anghel, în Dosarul nr. 7.325/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu - Secția penală și constată că dispozițiile
art. 56 alin. (12) din Legea nr. 254/2013
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 9 martie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.