Decizia nr. 678/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 333/2003

privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, excepție ridicată de British American Tobacco (România) Trading - S.R.L. în Dosarul nr. 654/94/2016 al Judecătoriei Buftea - Secția civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.428D/2016.

2.

La apelul nominal răspunde avocatul Sorin Strătulă, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, cu împuternicire avocațială la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3.

Având cuvântul, reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia, deoarece dispozițiile de lege criticate contravin

art. 45 din Constituție . Astfel, susține, în esență, că Guvernul, în punctul său de vedere, recunoaște absurditatea reglementării criticate, deși a emis

Hotărârea Guvernului nr. 301/2012 , prin care se corectează ambiguitatea textului criticat, prin introducerea unui prag valoric de la care textul se aplică. Însă, pragul de 10 000 euro este cuprins doar în hotărârea de Guvern, nu și în textul de lege criticat. Or, lipsa pragului din cuprinsul

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 333/2003

nu poate fi suplinită printr-o hotărâre de Guvern. Astfel, limitarea drepturilor constituționale trebuie să fie rezonabilă, or, textul de lege criticat, impunând agenților economici o obligație nerezonabilă, depășește marja de apreciere a legiuitorului. În prezent, cine transportă o marfă de 100 lei, de exemplu, trebuie să asigure paza cu arme de foc. În final, susține că textul de lege criticat este neconstituțional, în măsura în care, neabilitând Guvernul să stabilească condițiile de reglementare, nu prevede un prag de la care se poate aplica. Depune concluzii scrise în acest sens.

4.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece îi revine legiuitorului dreptul de a stabili condițiile în care urmează a desfășura o activitate, aceasta dispunând de o marjă de apreciere. De altfel, interpretarea și aplicarea în concret a legii se fac de instanța judecătorească.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 12 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 654/94/2016, Judecătoria Buftea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 333/2003

privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petentul British American Tobacco (România) Trading - S.R.L., într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare întocmit la data de 23 decembrie 2015, prin care sa reținut în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de

art. 24 din Legea nr. 333/2003 .

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 25 alin. (1)

referitoare la libera circulație și ale

art. 45

referitoare la libertatea economică. În esență susține că textul de lege criticat, prin modalitatea lacunară în care este redactat, îngrădește accesul liber al persoanei la o activitate economică, în speță, la activitatea de transport al mărfurilor. Mai precis, textul de lege criticat instituie o obligație de pază a transporturilor/bunurilor și a valorilor menționate în cuprinsul său, fără a face vreo distincție cu privire la vreun prag sau vreo limită valorică referitoare la astfel de bunuri ori valori. Acest conținut al textului de lege criticat, înțeles și aplicat prin prisma principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, conduce la concluzia absurdă, imposibil de acceptat, conform căreia, indiferent de valoarea pecuniară, financiară, a bunurilor enumerate de text, transportul acestora trebuie păzit cu personal înarmat cu arme de foc. Întrucât

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 333/2003

nu instituie un prag valoric sub care să nu fie aplicabil, acesta încalcă liberul acces al persoanelor la o activitate economică (în speță, activitatea de transport de bunuri) și, implicit, încalcă dreptul la libera circulație. În textul

art. 24 din Legea nr. 333/2003

există o doză considerabilă de arbitrariu, prin aceea că nu se poate stabili când o „faptă“ de transport de mărfuri nepăzite încalcă legea și când nu se încalcă acest text de lege (în condițiile în care

art. 24

nu permite completarea sa prin Norme metodologice). În concluzie,

art. 24 din Legea nr. 333/2003

(spre deosebire de alte articole din această lege) nu permite ca prin acte normative inferioare (cum sunt hotărârile Guvernului) să se stabilească condiții suplimentare de aplicare a legii sau să se instituie completări sau adăugiri la norma instituită prin lege ca act al Parlamentului. Cu alte cuvinte,

art. 24

nu trimite la norme pentru stabilirea condițiilor sale de implementare, ci se aplică per se. Ca atare, textul de lege criticat nu se poate considera constituțional doar pentru că el este „suplinit“, „completat“ de

art. 57 alin. (2)

din

Hotărârea Guvernului nr. 301/2012 , prin care sa adăugat la lege printr-un act cu putere inferioară.

7.

Judecătoria Buftea - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este nefondată. Astfel, deși

art. 45 din Legea fundamentală

consacră posibilitatea oricărei persoane de a iniția și a întreprinde o activitate cu scop lucrativ, textul constituțional precizează că acest drept trebuie să fie exercitat în condițiile legii. Așadar, revine legiuitorului competența de a stabili condițiile în care urmează a se manifesta în concret dreptul de a iniția și a întreprinde o activitate cu scop lucrativ, acesta dispunând de o marjă de apreciere în acest sens, în funcție de necesitățile practice ce se impun, fără ca astfel să se ajungă la o îngrădire a dreptului în discuție. Activitatea de transport a bunurilor și valorilor reclamă, prin însăși natura sa, necesitatea reglementării unor condiții de desfășurare, iar instituirea unei obligații de a asigura paza transportului nu apare ca o condiție disproporționată, care să atingă însăși substanța dreptului la libertate economică. Împrejurarea că legiuitorul nu a prevăzut o anumită limită valorică în funcție de care să opereze obligativitatea pazei transportului cu personal înarmat se încadrează în marja de apreciere de care acesta se bucură, reglementând, așadar, în limitele de competență acordate de

Constituție . Faptul că

Normele metodologice

instituie anumite praguri valorice, ce nu sunt prevăzute în lege, nu reprezintă un argument de neconstituționalitate, aplicarea în concret a dispozițiilor criticate urmând a se realiza, în funcție de forța lor juridică, de către instanța de judecată. Referitor la critica raportată la

art. 25 alin. (1) din Constituție , instanța apreciază caracterul nefondat al acesteia, întrucât textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la libera circulație a persoanelor.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit

art. 45 din Constituție , exercitarea unei activități economice și a liberei inițiative se face în condițiile legii, respectiv legiuitorul stabilește limitele și condiționările, într-o manieră rezonabilă, astfel încât să nu se ajungă la o îngrădire a acestui drept, dar nici la un exces care să aducă atingere altor drepturi sau libertăți. Această activitate de transport de bunuri și valori impune reglementarea unor condiții de desfășurare, astfel încât să se asigure garanții pentru atingerea scopului acestei activități economice, fără însă a se aduce atingere substanței dreptului la activități economice. Faptul reclamat de autorul excepției, și anume că, în practică, norma conduce la situații absurde de a obliga orice societate care transportă astfel de bunuri să asigure paza cu personal înarmat, se situează în marja de apreciere a legiuitorului cu privire la condițiile optime de exercitare a acestei activități. Impunerea obligației de a asigura paza cu personal înarmat are drept scop luarea măsurilor legale, apreciate ca necesare de către legiuitor, pentru acest tip de activitate, și nicidecum nu îngrădește libertatea activității economice. Referitor la critica raportată la

art. 25 alin. (1) din Constituție , apreciază că și aceasta este neîntemeiată, deoarece legea stabilește condițiile exercitării dreptului la liberă circulație, existând reguli pentru circulația pe drumurile publice, pe categorii de vehicule, pe categorii de mărfuri transportate pe drumuri publice etc., astfel încât să se asigure fluența și siguranța traficului, respectarea drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți participanți la trafic sau ale beneficiarilor acestor categorii de transporturi.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, susținerile reprezentantului autoarei excepției, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției,

precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție,

precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2 ,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 333/2003

privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 18 martie 2014, cu următorul conținut: „Paza transporturilor bunurilor și valorilor, constând în sume de bani, titluri de credite, cecuri sau alte înscrisuri de valoare, metale și pietre prețioase, se asigură cu mijloace de transport anume destinate și se realizează, după caz, cu jandarmi, personal propriu sau al unei societăți specializate de pază și protecție, înarmați cu arme de foc, în condițiile legii.“

13.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 25 alin. (1)

referitoare la libera circulație și ale

art. 45

referitoare la libertatea economică.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 , paza și protecția sunt activități desfășurate prin forțe și mijloace specifice, „în scopul asigurării siguranței obiectivelor, bunurilor și valorilor împotriva oricăror acțiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existența materială a acestora, precum și a protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viața, integritatea fizică sau sănătatea“. Potrivit

art. 2 alin. (1)

din aceeași lege, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile reglementate de

Legea nr. 31/1990, republicată , cu modificările și completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite „unități“, sunt obligate să asigure paza acestora.

15.

Autoarea excepției critică prevederile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 , deoarece îngrădesc accesul liber al persoanei la o activitate economică, prin instituirea obligației de pază a transporturilor/bunurilor și a valorilor menționate în cuprinsul său, fără ca textul să facă vreo distincție cu privire la vreun prag sau limită valorică referitoare la astfel de bunuri sau valori. Cu privire la această susținere, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale referitoare la

art. 45 din Constituție , accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertății economice, prin interzicerea faptelor ilicite, prejudiciabile pentru societate sau pentru alte persoane. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 15 din 22 ianuarie 2004,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 10 februarie 2004,

Decizia nr. 119 din 16 februarie 2006,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 23 martie 2006, și

Decizia nr. 498 din 10 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 28 iunie 2012. Libertatea economică nu este absolută, ci trebuie exercitată în condițiile legii. Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 45 din Constituție , atât accesul liber al persoanei la o activitate economică, cât și exercitarea acestuia se desfășoară „în condițiile legii“, așa cum a reținut Curtea prin

Decizia nr. 929 din 18 octombrie 2007,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007.

16.

Curtea reține că legiuitorul a instituit, în

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 , obligația societăților reglementate de

Legea nr. 31/1990 , cum este și autoarea excepției de neconstituționalitate, care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, să asigure paza acestora. Dispozițiile

art. 24 alin. (1),

criticate în prezenta cauză, fac parte din