Decizia nr. 815/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009 privind Codul penal , excepție ridicată de Gheorghe Bicheru în Dosarul nr. 1.933/216/2015 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 924D/2017.

2.

La apelul nominal, lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența în materie a instanței de control constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia penală nr. 134/A din 16 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.933/216/2015, Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009 privind Codul penal . Excepția a fost ridicată de Gheorghe Bicheru, cu ocazia soluționării apelurilor declarate de acesta și Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș împotriva Sentinței penale nr. 216 din 22 septembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în Dosarul nr. 1.933/216/2015, prin care a fost condamnat inculpatul, autor al excepției, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe, la pedeapsa de 4.000 lei amendă penală. Prin aceeași sentință a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere acordat inculpatului, autor al excepției de neconstituționalitate, prin Sentința penală nr. 75 din 15 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate aduc atingere principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile, contrar celor statuate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 . Susține, totodată, că textul de lege criticat creează o discriminare pozitivă în favoarea persoanelor care au beneficiat de o condamnare anterioară la o pedeapsă a închisorii cu aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, comparativ cu un recidivist condamnat la pedeapsa închisorii cu aplicarea suspendării condiționate a executării, în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni, în termenul de încercare, pentru care textul sancționator prevede alternativa pedepsei amenzii.

6.

Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie opinează că nu pot fi reținute vicii de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 , deoarece textul de lege criticat a fost instituit pentru situații tranzitorii în care, anterior intrării în vigoare a

noului Cod penal , inculpatul săvârșise o infracțiune pentru care a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea în modalitatea suspendării condiționate, prevăzute de vechiul Cod penal. Reține că, potrivit practicii instanțelor de judecată și deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu este vorba de stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile pentru o infracțiune în curs de judecată, ci de o situație tranzitorie în sensul reținut anterior. Invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 648 din 11 noiembrie 2014

și

nr. 715 din 27 octombrie 2015 , prin care excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

a fost respinsă ca neîntemeiată.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și, în acest sens, menționează că nu se poate reține existența unei discriminări, deoarece nu sunt incidente în cauză niciunul dintre criteriile de discriminare prezente în

art. 4 din Constituție . Totodată, face precizarea că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin

Decizia nr. 648 din 11 noiembrie 2014

și prin

Decizia nr. 715 din 27 octombrie 2015 , în sensul constituționalității textului de lege criticat.

9.

Avocatul Poporului precizează că punctul său de vedere, exprimat în sensul constituționalității prevederilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 , a fost transmis în dosarele Curții Constituționale nr. 247D/2016, nr. 708D/2016 și nr. 1.970D/2016, fiind reținut în

deciziile Curții nr. 715 din 27 octombrie 2015

și

nr. 732 din 6 decembrie 2016 . Precizează că își menține punctul de vedere anterior exprimat.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Avocatului Poporului și Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009 privind Codul penal , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut: „Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de

Codul penal din 1969 .“

13.

Autorul excepției susține că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 16 alin. (1)

și

alin. (2)

privind egalitatea în drepturi,

art. 21 alin. (1)-(3)

referitor la liberul acces la justiție și

art. 24

privind dreptul la apărare. Invocă, totodată, dispozițiile

art. 6 paragraful 1

și

art. 13 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 15 din Legea nr. 187/2012

au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva afectării dispozițiilor constituționale ale

art. 15 alin. (2)

referitor la principiul aplicării legii penale mai favorabile și

art. 16

referitor la egalitatea în drepturi. Astfel, prin

Decizia nr. 343 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 29 iunie 2015, ale cărei considerente au fost preluate și în

deciziile nr. 648 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2015;

nr. 221 din 2 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 15 iunie 2015;

nr. 632 din 8 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 24 noiembrie 2015;

nr. 666 din 15 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 20 noiembrie 2015;

nr. 682 din 20 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 27 noiembrie 2015;

nr. 692 din 20 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 25 noiembrie 2015 și

nr. 715 din 27 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 20 noiembrie 2015, Curtea a reținut că situația din speța dedusă controlului de constituționalitate se caracterizează prin faptul că cel condamnat, fiindu-i aplicată suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit

Codului penal din 1969 , a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită în termenul de încercare, procesul său fiind pendinte la data intrării în vigoare a

noului Cod penal . Această situație tranzitorie este reglementată de

art. 15 din Legea nr. 187/2012 , care prevede că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza

Codului penal din 1969

se menține și după intrarea în vigoare a

Codului penal , iar regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la

alin. (1) , inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de

Codul penal din 1969 . Totodată, Curtea a constatat că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu se mai regăsește în

Codul penal

intrat în vigoare la 1 februarie 2014. Având în vedere că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu a mai fost preluată în noua reglementare, iar această instituție privește modul de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că, din perspectiva aplicării legii penale în timp, este justificat ca regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și motivele care pot duce la revocarea măsurii să fie supuse legii în vigoare de la momentul aplicării acesteia.

15.

Curtea a reținut, de asemenea, că autorul excepției de neconstituționalitate a pus în balanță, în momentul formulării criticilor de neconstituționalitate, modul de revocare a măsurii suspendării condiționate și de individualizare a pedepsei pentru noua infracțiune, având în vedere, pe de-o parte, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei ( art. 81 din Codul penal din 1969 ), iar, pe de altă parte, instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere ( art. 91 din Codul penal ). Or, cele două instituții sunt instituții diferite, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind reglementată atât în vechea legislație, la

art. 86^1 , cât și în

noul Cod penal, la art. 91-98 . Astfel, chiar dacă, potrivit

art. 96 alin. (5) din Codul penal în vigoare , pedeapsa principală pentru noua infracțiune, în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară, această nouă reglementare nu poate fi considerată lege penală mai favorabilă în raport cu vechea reglementare a suspendării condiționate a executării pedepsei, ci doar în ceea ce privește, eventual, vechea reglementare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Așa fiind, Curtea a apreciat că declararea neconstituționalității textului de lege criticat din perspectiva susținută nu poate atrage aplicarea în speță a reglementărilor referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere din

Codul penal .

16.

Cât privește critica referitoare la crearea unui regim discriminatoriu între persoanele a căror pedeapsă a fost suspendată condiționat și persoanele a căror pedeapsă a fost suspendată sub supraveghere, se constată că o problemă similară a fost analizată prin

Decizia nr. 221 din 2 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 15 iunie 2015, paragrafele 16 și 17, ocazie cu care s-a reținut că, fiind în prezența unor instituții juridice diferite, și regimul juridic diferit reglementat de către legiuitor este justificat. În aceste condiții, diferența de tratament juridic aplicabilă persoanelor aflate în ipoteza celor două norme legale este justificată tocmai de faptul că acestea nu se află în situații juridice similare.

17.

Curtea a reținut, totodată, că modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor legale criticate a fost dezlegată prin

Decizia nr. 13 din 6 mai 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prilej cu care s-a statuat că „în aplicarea dispozițiilor

art. 5 din Codul penal , conform

Deciziei nr. 265/2014

a Curții Constituționale, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care, potrivit

Codului penal anterior , a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă, cu suspendarea condiționată a executării care, conform

art. 41 alin. (1) din Codul penal , nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei

postcondamnatorii și, respectiv, o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate se realizează potrivit dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

raportat la

art. 83 alin. (1) din Codul penal anterior “.

18.

Cât privește critica potrivit căreia dispozițiile de lege criticate permit instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile

art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969 , privitoare la revocarea în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, cu cele ale

actualului Cod penal , cu încălcarea dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (4)

și

art. 61 alin. (1) , întrucât prin combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă rațiunea de politică penală concepută de legiuitor, în interpretarea legii instanța neavând competența de a legifera, Curtea a reținut că principiul separației și echilibrului puterilor în stat presupune existența unui control reciproc între puterile statului, sub aspectul exercitării în conformitate cu legea a atribuțiilor lor specifice, acesta fiind un mecanism specific statului de drept și democratic, pentru evitarea abuzurilor din partea uneia sau alteia dintre puterile statului (a se vedea

Decizia nr. 1.109 din 8 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 2 noiembrie 2011). Controlul textelor de lege invocate ca temei de drept, realizat de instanța învestită cu soluționarea unei cauze penale, corespunde atribuțiilor constituționale ale instanțelor judecătorești. Potrivit

art. 124 alin. (3) din Constituție , în activitatea de înfăptuire a justiției, judecătorii se supun numai legii, a cărei interpretare se realizează în mod necesar în procesul soluționării cauzelor, întrucât interpretarea este o fază indispensabilă aplicării legii. În aceste condiții, prin interpretarea și aplicarea de către instanță a textelor de lege criticate nu se realizează un „transfer“ de competență din sfera puterii legislative în sfera puterii judecătorești.

19.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor precitate sunt aplicabile și în prezenta cauză.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Bicheru în Dosarul nr. 1.933/216/2015 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 decembrie 2017.