Convenția din 7 februarie 1970
privind transportul călătorilor și bagajelor pe căile ferate (CIV) *
prezumat în vigoare
---------
* Traducere.
Plenipotențiarii semnati mai jos, recunoscind necesitatea de a revizui Convenția internationala privind transportul călătorilor și bagajelor pe căile ferate, semnată la Berna la 25 februarie 1961, au hotărît, în conformitate cu art. 68 al menționatei convenții, sa încheie în acest scop o noua convenție și au căzut de acord asupra următoarelor articole:
Titlul I OBIECTUL ȘI SFERA DE APLICARE A CONVENȚIEI
Articolul 1
Căile ferate și transporturile cărora li se aplică convenția
& 1. Prezenta convenție se aplică, sub rezerva excepțiilor prevăzute la paragrafele următoare, tuturor transporturilor de călători și bagaje efectuate pe bază de titluri de transport internaționale valabile pentru un parcurs care strabate teritoriile a cel puțin două state contractante și care cuprinde, în exclusivitate, linii înscrise în lista stabilită potrivit art. 55.
& 2. Transporturile a căror statie* de plecare și statie de destinație sînt situate pe teritoriul aceluiași stat și care nu strabat teritoriul unui alt stat decît în tranzit nu sînt supuse prezentei convenții:
a) cînd liniile pe care se efectuează tranzitul sînt exploatate exclusiv de către o cale ferată a statului de plecare;
b) chiar cînd liniile pe care se efectuează tranzitul nu sînt exploatate exclusiv de către o cale ferată a statului de plecare, dacă statele sau căile ferate interesate au încheiat acorduri potrivit cărora aceste transporturi nu sînt considerate ca transporturi internaționale.
& 3. Transporturile între stații situate în doua state vecine și între stații din două state în tranzit pe teritoriul unui al treilea stat, dacă liniile pe care se efectuează transportul sînt exploatate exclusiv de căile ferate ale unuia dintre aceste trei state și dacă legile și regulamentele nici unuia dintre aceste state nu se opun la aceasta, sînt supuse dreptului acelui stat de care depind căile ferate care exploatează liniile pe care se efectuează transportul.
& 4. Tarifele internaționale stabilesc relațiile pentru care se eliberează titluri de transport internaționale.
-------
*) Prin statie se înțeleg, de asemenea, porturile serviciilor de navigație și orice oficiu al serviciilor de automobile deschise publicului pentru executarea contractului de transport.
Articolul 2
Dispoziții referitoare la transporturile mixte
& 1. În lista prevăzută la art. 1 pot fi înscrise, pe lîngă liniile căilor ferate, liniile regulate ale serviciilor de automobile sau de navigație care completează parcursuri de cale ferată și pe care se efectuează transporturi internaționale, sub rezerva ca asemenea linii, în măsura în care leagă cel puțin două state contractante, nu pot fi înscrise în lista decît cu consimțămîntul comun al acestor state.
& 2. Întreprinderile care exploatează asemenea linii sînt supuse tuturor obligațiilor impuse și sînt investite cu toate drepturile recunoscute căilor ferate prin prezenta convenție, sub rezerva derogarilor ce rezultă în mod necesar din modalitățile diferite ale transportului. Cu toate acestea, regulile stabilite prin prezenta convenție cu privire la răspundere nu pot face obiectul unor derogări.
& 3. Orice stat care dorește sa înscrie în lista vreuna dintre liniile specificate la & 1 trebuie să ia măsurile necesare pentru ca derogarile prevăzute la & 2 să fie publicate în aceleași forme ca și tarifele.
& 4. Transporturile internaționale care folosesc în afară de cai ferate și alte servicii de transport decît cele care sînt prevăzute la & 1, căile ferate pot stabili, de comun acord cu întreprinderile de transport interesate, dispoziții tarifare care să aplice un regim juridic diferit de cel al prezentei convenții, în scopul de a se tine seama de particularitățile fiecărui mod de transport. În acest caz, ele pot sa prevadă folosirea unui alt titlu de transport decît cel prevăzut de prezenta convenție.
Articolul 3
Obligația caii ferate de a transporta
& 1. Calea ferată este obligată să efectueze, în condițiile prezentei convenții, orice transport de călători sau bagaje cu condiția ca:
a) călătorul să se conformeze prevederilor prezentei convenții și ale tarifelor internaționale;
b) transportul să fie posibil cu mijloacele de transport obișnuite;
c) transportul sa nu fie împiedicat de împrejurări pe care calea ferată nu poate să le evite și a căror inlaturare nu depinde de ea.
& 2. Cînd autoritatea competentă a decis ca serviciul să fie suprimat sau suspendat în totalitate sau în parte, măsurile luate în acest scop trebuie să fie aduse fără întîrziere la cunoștința publicului și a căilor ferate, cu obligația pentru acestea de a informa căile ferate ale celorlalte state în vederea publicării lor.
& 3. Orice abatere săvîrșită de calea ferată de la dispozițiile prezentului articol poate să dea loc unei acțiuni în repararea prejudiciului cauzat.
Titlul II DESPRE CONTRACTUL DE TRANSPORT
Capitolul 1 Transportul călătorilor
Articolul 4
Dreptul de transport
Sub rezerva excepțiilor prevăzute în tarifele internaționale, călătorul trebuie să-și procure de la începutul călătoriei un titlu de transport valabil, pe care este obligat sa-l păstreze în tot cursul călătoriei, sa-l prezinte - dacă este cerut - oricărui agent de control și sa-l predea la sfîrșitul călătoriei.
Articolul 5
Bilete
& 1. Biletele eliberate pentru un transport internațional reglementat prin prezenta convenție trebuie să fie prevăzute cu semnul @
& 2. Sub rezerva excepțiilor prevăzute în tarifele internaționale, pe bilete sînt obligatorii următoarele mențiuni:
a) denumirea statiei de plecare și de destinație;
b) itinerariul; dacă este permisă folosirea de itinerarii sau de mijloace de transport diferite, aceasta facultate trebuie să fie menționată;
c) categoria trenului și clasa vagonului;
d) prețul transportului;
e) ziua cînd începe valabilitatea;
f) durata valabilității.
& 3. Tarifele internaționale sau acordurile între căile ferate stabilesc limba în care trebuie să fie tipărite și completate biletele, precum și forma și cuprinsul lor.
& 4. Carnetele cu cupoane eliberate pe baza unui tarif internațional constituie, în sensul prezentei convenții, un singur titlu de transport.
& 5. În afară excepțiilor prevăzute de tarifele internaționale, un bilet nu se poate ceda decît dacă nu este nominal și călătoria nu a fost începută.
& 6. La primirea biletului, călătorul este obligat să se asigure ca acesta corespunde indicațiilor sale.
Articolul 6
Reduceri de preț pentru copii
& 1. Pînă la vîrsta de 5 ani împliniți, copiii sînt transportați gratuit, fără bilet, cînd nu se cere un loc separat pentru ei.
& 2. Copiii în vîrsta mai mare de 5 ani pînă la 10 ani împliniți și copiii mai mici pentru care se cere un loc separat sînt transportați cu prețuri reduse, care nu pot depăși jumătate din prețurile percepute pentru biletele de adulti, cu excepția suplimentelor percepute pentru folosirea anumitor vagoane sau anumitor trenuri și sub rezerva rotunjirii sumelor, efectuată conform reglementărilor administrației care eliberează biletul.
Aceasta reducere nu se aplică în mod obligatoriu la prețul biletelor care beneficiază deja de o alta reducere, față de prețul normal al biletului simplu.
& 3. Tarifele internaționale pot totuși sa prevadă limite de vîrsta diferite de cele prevăzute la & 1 și 2, în măsura în care aceste limite nu vor fi inferioare nici virstei de 4 ani împliniți, în ceea ce privește gratuitatea transportului prevăzută la & 1, nici virstei de 10 ani împliniți, în cazul aplicării prețurilor reduse prevăzute la & 2.
Articolul 7
Durata de valabilitate a biletelor. Întreruperi în stațiile intermediare.
Utilizarea locurilor
Durata de valabilitate a biletelor și intreruperilor în parcurs sînt reglementate prin tarifele internaționale.
Ocuparea, atribuirea și rezervarea locurilor în trenuri sînt reglementate prin tarifele sau prescripțiile căilor ferate.
Articolul 8
Schimbarea clasei sau a trenului
Călătorul poate să ocupe un loc într-o clasa superioară sau sa treacă într-un tren de categorie superioară celei indicate pe bilet, ori sa modifice itinerariul, în condițiile stabilite prin tarifele internaționale.
Articolul 9
Călătorul fără bilet valabil
& 1. Călătorul care nu poate să prezinte un bilet valabil este obligat sa plătească o suprataxa, pe lîngă prețul călătoriei; aceasta suprataxa este calculată conform regulamentelor caii ferate pe care plata suprataxei este cerută.
& 2. Biletele cărora li s-a adus o modificare nepermisă vor fi considerate ca nevalabile și retrase de personalul de serviciu.
& 3. Călătorul care refuza plata imediata a prețului călătoriei sau a suprataxei poate să fie exclus de la călătorie. Călătorul exclus nu poate pretinde ca bagajele sale să-i fie puse la dispoziție într-o alta statie decît statia de destinație.
Articolul 10
Persoane excluse din tren sau admise condiționat
& 1. Nu sînt admise în tren sau pot să fie excluse în parcurs:
a) persoanele în stare de ebrietate, cele care se comporta necuviincios sau care nu respecta prescripțiile legilor și regulamentelor; aceste persoane nu au dreptul la restituirea nici a prețului biletului lor și nici a taxelor pe care le-au plătit pentru transportul bagajelor lor;
b) persoanele care, din cauza de boala sau din alte cauze, sînt susceptibile de a incomoda pe vecinii lor de călătorie, dacă pentru aceasta nu a fost rezervat un compartiment întreg sau nu li s-a putut pune la dispoziție contra plata; cu toate acestea, persoanele care s-au imbolnavit în timpul călătoriei trebuie să fie transportate cel puțin pînă la prima statie unde este posibil sa li se dea ingrijirile necesare. Prețul călătoriei le va fi restituit, în condițiile fixate la art. 23, după scăderea părții corespunzătoare parcursului efectuat; dacă este cazul, se va proceda la fel în ceea ce privește transportul bagajelor.
& 2. Transportul persoanelor care suferă boli molipsitoare este reglementat de convențiile și regulamentele internaționale sau, în lipsa, de legile și regulamentele în vigoare în fiecare stat.
Articolul 11
Introducerea bagajelor de mina și a animalelor în vagoanele de călători
& 1. Călătorii sînt autorizați sa ia cu ei în vagoanele de călători, în mod gratuit, obiecte ușor de purtat (bagaje de mina). Fiecare călător nu dispune pentru bagajele sale de mina decît de spațiul situat deasupra și dedesubtul locului pe care îl ocupa.
Cînd vagoanele sînt de un tip special, și mai ales cînd acestea au boxa pentru bagaje, aceasta regula se aplică prin analogie.
& 2. Nu pot fi introduse în vagoanele de călători:
a) materiile și obiectele excluse de la transport ca bagaje, potrivit art. 15 lit.c), în afară excepțiilor prevăzute în tarife; totuși, călătorii care, în executarea unui serviciu public sau pe baza unei autorizații legale sau administrative, poarta o arma de foc, sînt autorizați sa ia cu ei muniții, fără să depășească cea mai mica limita stabilită prin regulamentele în vigoare pe teritoriile ce se parcurg; se permite paznicilor care însoțesc arestați și călătoresc împreună cu aceștia în vagoane sau compartimente speciale sa ia cu ei arme de foc încărcate;
b) obiectele de natura sa jeneze sau sa incomodeze călătorii ori sa cauzeze o paguba;
c) obiectele pe care prescripțiile vamale sau ale altor autorități administrative nu permit să fie introduse în vagoane;
d) animale vii. Sînt totuși admiși ciinii, dacă sînt ținuți pe genunchi sau pe podeaua vagonului, legați cu cureaua și cu botnita, în asa fel încît sa nu poată pune în pericol pe ceilalți călători; sînt admise, de asemenea, alte animale mici dacă sînt închise în colivii, cutii, coșuri sau alte ambalaje adecvate, care trebuie să fie astfel confectionate încît sa excludă orice ranire sau murdarire a călătorilor, precum și orice deteriorare sau murdarire a vagonului și a bagajelor de mina care se găsesc în acesta și dacă aceste ambalaje pot fi ținute pe genunchi sau așezate ca bagajele de mina. În plus, ciinii și celelalte animale mici nu sînt admise decît dacă nu pot incomoda călătorii prin miros sau prin zgomot, dacă legile sau regulamentele diferitelor state nu se opun la acestea și dacă nici un călător nu ridica vreo obiectie. Tarifele și mersurile de tren pot sa interzică sau sa autorize admiterea animalelor în anumite categorii de vagoane sau de trenuri. Tarifele indica dacă și pentru ce animale trebuie să se plătească o taxa de transport.
& 3. Tarifele internaționale pot sa prevadă în ce condiții obiectele introduse în vagoane, contrar dispozițiilor de la & 1 și 2 lit b), sînt totuși transportate ca bagaje de mina sau ca bagaje.
& 4. Personalul caii ferate are dreptul să se asigure, în prezenta călătorului, de natura obiectelor introduse în vagoane, cînd exista motive serioase de a se presupune o contravenție la dispozițiile & 2, cu excepția celor prevăzute la & 2 lit c). Dacă nu este posibil să se stabilească persoana care a luat cu ea obiectele supuse verificării, calea ferată efectuează verificarea în prezenta a doi martori străini de calea ferată.
& 5. Supravegherea obiectelor și a animalelor pe care călătorul le ia cu el în vagon îi revine acestuia, în afară de cazul în care el nu poate să facă acest lucru, datorită faptului ca se găsește într-un vagon de tip special, arătat la & 1.
El este răspunzător de orice paguba cauzată de obiectele sau animalele pe care le-a luat cu el în vagon, în măsura în care nu dovedește ca pagubele au fost cauzate din culpa caii ferate.
Articolul 12
Trenuri, mersuri de tren
& 1. Pentru transport sînt afectate trenurile regulate prevăzute în mersurile de tren și trenurile puse în circulație după necesitați.
& 2. Căile ferate trebuie să aducă la cunoștința publicului mersul trenurilor, într-un mod adecvat.
& 3. Mersurile de tren sau tarifele trebuie să indice restricțiile privind utilizarea anumitor trenuri sau a anumitor clase.
Articolul 13
Pierderea legăturii. Suprimari de trenuri
Cînd, urmare intirzierii unui tren, se pierde legătură cu un alt tren, sau cînd un tren este suprimat pe tot parcursul sau ori pe o parte a acestuia, iar călătorul vrea să-și continue călătoria, calea ferată este obligată sa-l transporte cu bagajele sale, în măsura posibilităților și fără nici o suprataxa, cu un tren care circulă spre aceeași destinație, pe aceeași linie sau pe o alta ruta aparținînd administrațiilor care participa la itinerariul de transport inițial, astfel încît să-i permită sa sosească la destinație cu o cît mai mica întîrziere. Dacă este cazul, șeful statie trebuie să certifice pe bilet ca legătură a fost pierdută sau ca trenul a fost suprimat, sa prelungească durata de valabilitate a biletului în măsura necesară și sa-l facă valabil pe noua ruta, pentru o clasa superioară sau pentru un tren cu taxe mai ridicate. Cu toate acestea, calea ferată este în drept sa refuze, prin tarif sau mersul de tren, utilizarea anumitor trenuri.
Capitolul 2 Transportul bagajelor
Articolul 14
Obiecte admise la transport
& 1. Sînt admise la transport ca bagaje obiectele conținute în geamantane, coșuri, valize, saci de voiaj, cutii de palarii sau alte ambalaje de acest fel, precum și ambalajele propriu-zise.
& 2. Tarifele internaționale pot sa admită la transport ca bagaje, în anumite condiții, alte obiecte și animale.
& 3. Calea ferată este în drept sa nu admită sau sa limiteze transportul bagajelor, în anumite trenuri sau categorii de trenuri.
Articolul 15
Obiecte excluse de la transport
Sînt excluse de la transport ca bagaje:
a) obiectele al căror transport este rezervat administrației postelor, chiar numai pe unul dintre teritoriile pe care sînt transportate bagajele;
b) obiectele al căror transport este interzis chiar numai pe unul dintre teritoriile pe care se transporta bagajele;
c) materiile și obiectele periculoase, în special armele încărcate, materiile și obiectele explozibile și inflamabile, materialele care inlesnesc arderea, toxice, radioactive, corosive, precum și materiile gretoase sau susceptibile de a produce o infectie.
Tarifele internaționale pot sa admită la transport ca bagaje, în condiții determinate, anumite materii și anumite obiecte care, conform lit. c), sînt excluse de la transport.
Articolul 16
Răspunderea călătorului pentru bagajele sale. Suprataxe
& 1. Deținătorul recipisei de bagaje este răspunzător de respectarea prescripțiilor art. 14 și 15; el suporta toate consecințele unei încălcări a acestor prescripții.
& 2. Dacă legile sau regulamentele statului pe teritoriul căruia se produce faptul nu o interzic, calea ferată are dreptul, în caz de prezumție grava de contravenție, sa verifice dacă conținutul bagajelor corespunde prescripțiilor. Deținătorul recipisei de bagaje este invitat sa asiste la verificare; dacă el nu se prezintă sau nu poate fi găsit și dacă legile sau regulamentele în vigoare în statul unde are loc verificarea nu prevăd altfel, aceasta trebuie să se facă în prezenta a doi martori străini de calea ferată. Dacă s-a constatat încălcarea unor prescripții, cheltuielile prilejuite de verificare trebuie să fie plătite de deținătorul recipisei de bagaje.
& 3. În caz de încălcare a dispozițiilor art. 14 și 15, deținătorul recipisei de bagaje trebuie să plătească o suprataxa, care se stabilește prin tarifele internaționale, pe lîngă un supliment de taxe de transport și, dacă este cazul, despăgubiri pentru paguba.
Articolul 17
Starea, ambalajul și marcarea bagajelor
& 1. Bagajele a căror stare sau mod de prezentare este defectuos sau cu ambalaj insuficient ori care prezintă semne evidente de avarie pot fi refuzate de calea ferată. Dacă totuși le accepta, calea ferată are dreptul să facă o mențiune corespunzătoare pe recipisa de bagaje. Acceptarea de către călător a recipisei de bagaje cu o astfel de mențiune este considerată ca o dovadă ca exactitatea acestei mențiuni a fost recunoscută de călător.
& 2. Călătorul este obligat sa indice pe fiecare colet, într-un loc vizibil, numele sau, adresa sa, statia de destinație și țara de destinație, în suficiente condiții de fixitate, în mod clar, de nesters și care să nu permită nici o confuzie. Calea ferată are dreptul de a refuza coletele care nu au indicațiile prescrise. Indicațiile vechi trebuie să fie inlaturate sau făcute necitete de către călător.
Articolul 18
Înregistrarea și transportul bagajelor
& 1. Înregistrarea bagajelor nu se face decît la prezentarea biletelor valabile, cel puțin pînă la destinația bagajelor și pe itinerariul indicat pe bilete.
Dacă biletul este valabil pe mai multe itinerarii sau dacă locul de destinație este deservit de mai multe stații, călătorul trebuie să indice exact itinerariul de urmat sau statia pentru care trebuie să se facă înregistrarea. Calea ferată nu răspunde de consecințele nerespectării acestei prescripții de către călător.
Dacă tarifele prevăd, în timpul duratei de valabilitate a biletului sau, călătorul poate să înregistreze bagajele fie direct pentru întregul parcurs - de la statia de plecare pînă la statia de destinație - fie pentru anumite fracțiuni din parcursul total.
Tarifele stabilesc dacă și în ce condiții bagajele pot fi admise la transport pe un alt itinerar decît cel indicat pe biletul prezentat sau fără prezentarea biletului. Cînd tarifele prevăd ca bagajele pot fi admise la transport fără prezentarea biletelor, dispozițiile prezentei convenții, care reglementează drepturile și obligațiile călătorului însoțit de bagajele sale, se aplică și expeditorului de bagaje înregistrate fără prezentarea biletelor.
& 2. Taxa de transport a bagajelor trebuie să fie plătită la înregistrare.
& 3. În afară celor de mai sus, formalitățile de înregistrare a bagajelor sînt stabilite prin legile și regulamentele în vigoare la statia de plecare.
& 4. Călătorul poate să indice, în condițiile în vigoare la statia de plecare, trenul cu care bagajele sale trebuie să fie expediate. Dacă el nu folosește aceasta facultate, transportul are loc cu primul tren corespunzător.
Dacă într-o statie de legătură bagajele trebuie să fie trecute într-un alt tren, transportul se va efectua cu primul tren care trebuie să asigure - în condițiile stabilite prin regulamentele naționale - serviciul normal de bagaje.
Transportul bagajelor se poate efectua în condițiile arătate mai sus, numai dacă formalitățile cerute la plecare sau în parcurs de organele vamale sau de alte autorități administrative nu se opun la aceasta.
Articolul 19
Recipisa de bagaje
& 1. La înregistrarea bagajelor se eliberează călătorului o recipisa.
& 2. Recipisele de bagaje, eliberate pentru un transport internațional reglementat prin prezenta convenție, trebuie să poarte semnul @ și, în afară expeditiilor, prevăzute în tarifele internaționale, sa cuprindă următoarele mențiuni:
a) indicarea statiei de plecare și de destinație;
b) itinerariul;
c) ziua predării și trenul pentru care s-a făcut predarea;
d) numărul biletelor, în afară de cazul în care bagajele au fost predate la transport fără prezentarea vreunui bilet;
e) numărul și greutatea coletelor;
f) cuantumul taxei de transport și al altor taxe.
& 3. Tarifele internaționale sau acordurile între căile ferate stabilesc forma și limba în care trebuie să fie tipărite și completate recipisele de bagaje.
& 4. La primirea recipisei de bagaje, călătorul este obligat să se convingă dacă aceasta a fost întocmită conform indicațiilor sale.
Articolul 20
Eliberarea bagajelor
& 1. Eliberarea bagajelor se face în schimbul predării recipisei de bagaje și, dacă este cazul, al achitării taxelor care grevează expediția. Calea ferată nu este obligată sa verifice dacă deținătorul recipisei are calitatea de a lua în primire bagajele.
Sînt asimilate cu eliberarile de bagaje către deținătorul recipisei remiterea acestora efectuată conform dispozițiilor în vigoare către autoritățile vamale sau fiscale în magaziile lor de expediție sau în antrepozitele lor, cînd acestea nu sînt sub supravegherea caii ferate, precum și predarea animalelor vii pentru păstrare, către un terț.
& 2. Deținătorul recipisei de bagaje are dreptul sa ceara serviciului de eliberare din statia de destinație eliberarea bagajelor după sosirea trenului cu care bagajele trebuiau să fie transportate, de îndată ce a trecut timpul necesar pentru punerea lor la dispoziție, precum și, dacă este cazul, pentru îndeplinirea formalităților cerute de organele vamale și alte autorități administrative.
& 3. În cazul cînd nu se prezintă recipisa de bagaje, calea ferată nu este obligată sa elibereze bagajele decît dacă reclamantul face dovada dreptului sau; dacă aceasta dovada pare insuficienta, calea ferată poate să ceara o cauțiune.
& 4. Bagajele se eliberează în statia pentru care au fost înregistrate. Cu toate acestea, la cererea deținătorului recipisei facuta în timp util, dacă împrejurările o permit și dacă dispozițiile vamale sau ale altor autorități administrative nu se opun la aceasta, bagajele pot fi restituite în statia de plecare sau eliberate într-o statie intermediara, în schimbul predării recipisei de bagaje și în afară de aceasta, dacă tariful prevede, al prezentării biletului de tren.
& 5. Deținătorul recipisei de bagaje, căruia nu i s-au eliberat bagajele în condițiile arătate la & 2, poate cere să se certifice - pe recipisa de bagaje - ziua și ora în care el a cerut eliberarea.
& 6. La cererea deținătorului recipisei de bagaje și în prezenta sa, calea ferată este obligată sa procedeze la verificarea bagajelor în vederea constatării unei pagube invocate. Deținătorul recipisei de bagaje are dreptul sa refuze primirea bagajelor în cazul cînd calea ferată nu a dat urmare cererii sale.
& 7. În afară celor de mai sus, eliberarea este supusă legilor și regulamentelor în vigoare la calea ferată însărcinată cu eliberarea.
Capitolul 3 Dispoziții comune pentru transportul călătorilor și bagajelor
Articolul 21
Tarife. Acorduri speciale
& 1. Tarifele internaționale pe care le stabilesc căile ferate trebuie să conțină toate condițiile speciale care reglementează transportul și toate indicațiile necesare pentru calculul taxelor de transport și al taxelor accesorii și sa specifice, dacă este cazul, condițiile în care se va ține seama de cursul de convertire.
& 2. Publicarea tarifelor internaționale nu este obligatorie decît în statele ale căror cai ferate participa la aceste tarife ca rețele de plecare sau de sosire. Aceste tarife și modificările lor intră în vigoare la data indicată la publicarea lor. Majorările de prețuri și alte dispoziții care ar avea ca efect să facă mai riguroase condițiile de transport prevăzute de aceste tarife nu intră în vigoare decît după 6 zile de la publicarea lor.
Modificările aduse taxelor de transport și taxelor accesorii prevăzute în tarifele internaționale pentru a tine seama de fluctuatiile de schimb, precum și rectificările erorilor evidente, intră în vigoare în ziua următoare publicării lor.
& 3. În fiecare statie deschisă pentru traficul internațional, călătorul poate să ia cunoștința de tarifele internaționale sau de extrase din acestea, în care se indica prețul biletelor internaționale care sînt de vînzare în acea statie și taxele corespunzătoare pentru bagaje.
& 4. Tarifele internaționale trebuie să fie aplicate tuturor, în aceleași condiții.
Căile ferate pot încheia acorduri speciale privind reduceri de taxe sau alte avantaje, sub rezerva consimtamintului guvernelor lor, atît timp cît se acordă condiții asemănătoare călătorilor care se găsesc în situații similare.
Reducereile de taxe sau alte avantaje pot fi acordate fie pentru serviciul caii ferate, fie pentru serviciul administrațiilor publice, fie pentru opere de binefacere, de educație și de învățămînt.
Publicarea măsurilor luate potrivit alin. 2 și 3 nu este obligatorie.
Articolul 22
Formalități cerute de organele vamale și de alte autorități administrative
Călătorul este obligat să se conformeze dispozițiilor prescrise de organele vamale sau de alte autorități administrative, atît în ce privește persoana sa, cît și controlul bagajelor și al coletelor sale de mina. El trebuie să asiste la acest control, în afară de excepțiile admise prin legi și regulamente. Calea ferată nu-și asuma nici o răspundere față de călător pentru cazul în care acesta nu ar tine seama de aceste obligații.
Articolul 23
Restituiri și plati suplimentare
& 1. Taxele de transport se restituie în totalitate sau în parte, cînd:
a) biletul nu a fost utilizat sau a fost utilizat parțial;
b) datorită lipsei de loc, biletul a fost utilizat într-o clasa sau o categorie de tren inferioară celei pentru care a fost eliberat;
c) bagajele au fost retrase, fie în statia de predare, fie într-o statie intermediara.
Tarifele internaționale stabilesc actele și adeverintele care trebuie depuse pentru justificarea cererii de restituire a sumelor de restituit, precum și a sumelor excluse de la restituire.
& 2. Totuși, aceste tarife pot sa excludă - în cazuri determinate - restituirea taxei de transport sau sa o subordoneze anumitor condiții.
& 3. Orice cerere de restituire intemeiata pe dispozițiile prezentului articol, precum și pe cele ale art. 10 lit. b), nu poate fi primită dacă aceasta nu a fost prezentată caii ferate într-un termen de 6 luni, socotit, pentru bilete, de la data expirării valabilității lor, iar pentru recipisele de bagaje, cu începere din ziua emiterii lor.
& 4. În caz de aplicare gresita a tarifului sau de eroare în stabilirea taxelor de transport și a taxelor diverse, suma percepută în plus trebuie să fie restituită de calea ferată, iar suma încasată în minus să fie plătită de călător, cînd aceasta depășește doi franci de bilet sau de recipisa de bagaje.
& 5. Pentru calcularea sumei percepute în plus sau încasată în minus se aplică cursul de convertire oficial din ziua în care a fost încasată taxa de transport; dacă plata se face într-o alta moneda decît moneda de încasare, se aplică cursul de convertire din ziua în care are loc aceasta plata.
& 6. În toate cazurile neprevăzute în prezentul articol și în lipsa de acorduri între căile ferate, se aplică legile și regulamentele în vigoare în statul de plecare.
Articolul 24
Neintelegeri
Neînțelegerile dintre călători sau între aceștia și agenții caii ferate se rezolva în mod provizoriu, în stații, de către șeful de serviciu, iar în timpul parcursului, de către șeful de tren.
Titlul III RĂSPUNDERE. ACȚIUNI
Capitolul 1 Răspunderea
Articolul 25
Răspunderea izvorita din transportul de călători, de bagaje de mina și de animale
& 1. Răspunderea caii ferate pentru moartea, ranirea și orice alta atingere a integrității corporale a unui călător, precum și pentru pagubele cauzate prin intirzierea sau suspendarea unui tren, ori prin pierderea unei legături, rămîne supusă legilor și regulamentelor statului unde s-a produs faptul.
& 2. Calea ferată nu este răspunzătoare pentru bagajele de mina și animalele a căror supraveghere revine călătorului, în virtutea art. 11 & 5, în afară de cazul în care pagubele au fost cauzate din culpa acesteia.
& 3. Articolele următoare din prezentul titlu nu sînt aplicabile în cazurile prevăzute la & 1 și 2.
Articolul 26
Răspunderea colectivă a căilor ferate pentru bagaje
& 1. Calea ferată care a primit bagajele la transport și a eliberat o recipisa de bagaje internationala este răspunzătoare de executarea transportului pe întregul parcurs, pînă la eliberare.
& 2. Fiecare cale ferată următoare, prin însuși faptul luării în primire a bagajelor, participa la contractul de transport și își asuma obligațiile care rezultă din acesta, sub rezerva dispozițiilor art. 39 & 2, privind calea ferată de destinație.
Articolul 27
Întinderea răspunderii
& 1. Calea ferată este răspunzătoare de eliberarea cu întîrziere, pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială a bagajelor, precum și pentru avariile pe care acestea le suferă din momentul primirii la transport pînă la eliberare.
& 2. Calea ferată este scutită de aceasta răspundere dacă eliberarea cu întîrziere, pierderea sau avaria a avut drept cauza o culpa a călătorului, o dispoziție a acestuia care nu rezultă dintr-o culpa a caii ferate, un viciu propriu al bagajelor sau împrejurări pe care calea ferată nu le putea evita și ale căror urmări nu le putea inlatura.
& 3. Calea ferată este scutită de aceasta răspundere cînd pierderea sau avaria rezultă din riscurile particulare inerente naturii speciale a bagajului, lipsei sau defectuozității ambalajului, ori faptului ca obiecte excluse de la transport au fost totuși expediate ca bagaje.
Articolul 28
Sarcina probei
& 1. Proba ca eliberarea cu întîrziere, pierderea sau avaria a avut drept cauza una dintre faptele prevăzute la art. 27 & 2 cade în sarcina caii ferate.
& 2. În cazul cînd calea ferată stabilește, ținînd seama de împrejurările de fapt, ca pierderea sau avaria a putut rezultă din unul sau mai multe dintre riscurile speciale prevăzute la art. 27 & 3, exista prezumția ca paguba a rezultat din aceste riscuri. Cel îndreptățit păstrează totuși dreptul de a face proba ca paguba, în întregime sau în parte, nu a avut drept cauza unul dintre aceste riscuri.
Articolul 29
Prezumția de pierdere a bagajelor. Regasirea bagajelor
& 1. Cel îndreptățit poate să considere un colet ca pierdut, fără a avea de făcut alte probe, dacă acesta nu i-a fost eliberat sau pus la dispoziție în curs de 14 zile de la data în care cererea de eliberare a fost prezentată conform art. 20 & 2.
& 2. Cînd un colet, considerat pierdut, este regasit în curs de un an de la data cererii de eliberare, calea ferată este obligată sa avizeze pe cel îndreptățit, dacă domiciliul acestuia este cunoscut sau poate fi aflat.
În termen de 30 de zile de la primirea acestui aviz, cel îndreptățit poate să ceara ca bagajul să-i fie eliberat în una dintre stațiile din parcurs, în schimbul plății taxelor corespunzătoare transportului de la statia de plecare pînă la cea unde are loc eliberarea și în schimbul restituirii despăgubirii primite, din care se vor scădea eventual cheltuielile care au fost incluse în aceasta despăgubire, sub rezerva tuturor drepturilor la despăgubire pentru eliberarea cu întîrziere prevăzută la art. 32.
În cazul cînd coletul regasit nu a fost reclamat în termenul prevăzut, de 30 de zile, sau cînd coletul nu a fost regasit decît după mai mult de un an de la cererea de eliberare, calea ferată dispune de acesta, potrivit legilor și regulamentelor statului de care ea depinde.
Articolul 30
Cuantumul despăgubirii în caz de pierdere a bagajelor
În cazul în care, potrivit dispozițiilor prezentei convenții, o despăgubire pentru pierderea totală sau parțială a bagajelor este pusă în sarcina caii ferate, se poate cere:
a) dacă valoarea pagubei este dovedită: o sumă egala cu aceasta valoare, fără ca aceasta să poată totuși depăși 40 de franci pentru fiecare kilogram de greutate bruta lipsa;
b) dacă valoarea pagubei nu este dovedită: o sumă forfetara de 20 de franci pentru fiecare kilogram de greutate bruta lipsa.
Pe lîngă aceasta, se restituie taxa de transport, taxele vamale și celelalte sume plătite cu ocazia transportului bagajului pierdut, fără alte daune-interese.
Articolul 31
Cuantumul despăgubirii în caz de avarie a bagajelor
În caz de avarie, calea ferată trebuie să plătească cuantumul deprecierii suferite de bagaje, fără alte daune-interese.
Cu toate acestea, despăgubirea nu poate să depășească:
a) dacă totalitatea bagajelor este depreciata prin avarie, cuantumul pe care l-ar fi atins în caz de pierdere totală;
b) dacă numai o parte dintre bagaje este depreciata prin avarie, cuantumul la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere a părții depreciate.
Articolul 32
Cuantumul despăgubirii pentru eliberarea cu întîrziere a bagajelor
& 1. În cazul eliberării cu întîrziere și dacă cel îndreptățit nu dovedește ca din aceasta a rezultat vreo paguba, calea ferată este obligată sa plătească o despăgubire stabilită la 20 centime pentru fiecare kilogram de greutate bruta a bagajelor eliberate cu întîrziere și pentru perioade indivizibile de 24 de ore, calculate din momentul depunerii cererii de eliberare, însă cel mult pentru 14 zile.
& 2. Dacă se face dovada ca din întîrziere a rezultat o paguba, se va plati pentru aceasta paguba o despăgubire care nu va putea depăși de patru ori despăgubirea forfetara prevăzută la & 1.
& 3. Despăgubirile prevăzute la & 1 și 2 nu pot să fie cumulate cu cele care ar fi datorate pentru pierderea totală a bagajelor.
În caz de pierdere parțială ele se plătesc, dacă este cazul, pentru partea care nu s-a pierdut.
În caz de avarie ele se cumulează, dacă este cazul, cu despăgubirea prevăzută la art. 31.
În toate cazurile, cumulul despăgubirilor prevăzute la & 1 și 2 cu cele prevăzute la art. 30 și 31 nu pot sa dea loc la plata unei despăgubiri totale superioară celei care ar fi fost datorată în caz de pierdere totală a bagajelor.
& 4. În caz de eliberare cu întîrziere a automobilelor, remorcilor și motocicletelor cu atas transportate ca bagaje, calea ferată nu este obligată sa plătească vreo despăgubire, decît dacă s-a dovedit ca a rezultat o paguba; taxa de transport constituie despăgubirea maxima.
Articolul 33
Cuantumul despăgubirii în caz de dol sau de culpa grava imputabilă caii ferate
În toate cazurile cînd eliberarea cu întîrziere, pierderea totală sau parțială, ori avaria bagajelor au drept cauza un dol sau o culpa grava imputabilă caii ferate, aceasta trebuie să despăgubească integral pe cel îndreptățit pentru paguba dovedită. În caz de culpa grava, răspunderea este totuși limitată la dublul sumelor maxime prevăzute la art. 30, 31 și 32.
Articolul 34
Dobinzi la despăgubiri. Restituirea despăgubirilor
& 1. Cel îndreptățit poate să ceara dobinzi la despăgubire. Aceste dobinzi, calculate în procent de 5% pe an, nu sînt datorate decît dacă despăgubirea depășește 10 franci de fiecare recipisa de bagaje; ele curg din ziua reclamației administrative prevăzute la art. 37 sau, dacă nu s-a făcut reclamația, din ziua chemării în judecata.
Dacă cel îndreptățit nu prezintă caii ferate, într-un termen convenabil ce i-a fost fixat, documentele justificative necesare lichidării definitive a reclamației, dobinzile nu curg între data expirării termenului fixat și pînă la prezentarea efectivă a documentelor.
& 2. Orice despăgubire încasată fără a fi datorată trebuie să fie restituită.
Articolul 35
Răspunderea caii ferate pentru angajații săi
Calea ferată răspunde pentru angajații aflați în serviciul sau și pentru alte persoane pe care le folosește în executarea unui transport cu care s-a obligat.
Totuși, dacă angajații caii ferate, la cererea călătorilor, fac acestora servicii care nu cad în sarcina caii ferate, ei sînt considerați ca lucrează în numele călătorilor pentru care fac aceste servicii.
Articolul 36
Exercitarea acțiunilor extracontractuale
În toate cazurile reglementate prin prezenta convenție, orice acțiune privind răspunderea, cu orice titlu ar fi, nu poate fi exercitată împotriva caii ferate decît în condițiile și limitele prevăzute de aceasta convenție.
Aceeași regula se aplică pentru orice acțiune exercitată împotriva persoanelor pentru care calea ferată răspunde, potrivit art. 35.
Capitolul 2 Reclamații administrative. Acțiuni judecătorești. Procedura și prescripția
Articolul 37
Reclamații administrative
& 1. Reclamațiile administrative referitoare la contractul de transport trebuie să fie adresate în scris caii ferate menționate la art. 39.
& 2. Dreptul de a prezenta o reclamație aparține persoanelor care au dreptul de a acționa calea ferată în temeiul art. 38.
& 3. Biletele, recipisele de bagaje și alte documente pe care cel îndreptățit considera util să le anexeze la reclamația sa trebuie să fie prezentate fie în original, fie în copie, acestea din urma trebuind să fie valabil legalizate, în cazul cînd calea ferată o cere.
La lichidarea reclamației, calea ferată va putea pretinde restituirea biletelor sau recipiselor de bagaje.
Articolul 38
Persoanele care pot exercita acțiune judecătorească împotriva caii ferate
Acțiunea judecătorească împotriva caii ferate, izvorita din contractul de transport, nu aparține decît persoanei care prezintă biletul sau recipisa de bagaje, după caz, sau care, în lipsa acestora, dovedește dreptul sau.
Articolul 39
Căile ferate împotriva cărora poate fi exercitată acțiunea judecătorească
& 1. Acțiunea judecătorească pentru restituirea unei sume plătite în temeiul unui contract de transport poate fi exercitată fie împotriva caii ferate care a încasat această sumă, fie împotriva caii ferate în folosul căreia suma a fost încasată.
& 2. Celelalte acțiuni judecătorești care izvorăsc din contractul de transport pot fi exercitate numai împotriva caii ferate de plecare, caii ferate de destinație sau împotriva aceleia pe parcursul căreia s-a produs faptul care a dat naștere acțiunii.
Calea ferată de destinație poate totuși să fie actionata în judecata, chiar dacă aceasta nu a primit bagajele.
& 3. Dacă reclamantul are de ales între mai multe cai ferate, dreptul sau de opțiune se stinge cînd acțiunea a fost intentată împotriva uneia dintre aceste cai ferate.
& 4. Acțiunea judecătorească poate fi intentată împotriva unei alte cai ferate decît cele care sînt menționate la & 1 și 2, cînd ea este formulată pe cale de cerere reconvențională sau de excepție într-o instanța privitoare la o cerere principala intemeiata pe același contract de transport.
Articolul 40
Competența
Acțiunile judecătorești întemeiate pe prezenta convenție nu pot fi introduse decît la judecătorul competent al statului de care depinde calea ferată chemată în judecata, afară numai dacă nu se prevede altfel prin acordurile dintre state sau prin actele de concesiune.
Cînd o întreprindere exploatează rețele autonome în mai multe state, fiecare dintre aceste rețele este considerată, din punctul de vedere al aplicării prezentului articol, ca o cale ferată distinctă.
Articolul 41
Constatarea pierderii parțiale sau a unei avarii suferite de bagaje
& 1. Cînd o pierdere parțială sau o avarie este descoperită sau prezumată de calea ferată sau cînd ea este invocată de către cel îndreptățit, calea ferată este obligată sa întocmească, fără întîrziere și pe cît posibil în prezenta acestuia, un proces-verbal prin care să se constate, potrivit cu natura pagubei, starea bagajelor, greutatea lor și, pe cît posibil, mărimea pagubei, cauza acesteia și momentul în care ea s-a produs.
O copie de pe acest proces-verbal trebuie să fie predată gratuit celui îndreptățit.
& 2. Cînd cel îndreptățit nu este de acord cu constatările din procesul-verbal, el poate cere constatarea judecătorească a stării și a greutatii bagajelor, precum și a cauzelor și a valorii pagubei; procedura este supusă legilor și regulamentelor statului unde are loc constatarea judecătorească.
& 3. În caz de pierdere de colete, cel îndreptățit este obligat, pentru a facilita cercetările caii ferate, sa dea o descriere cît mai exactă a coletelor pierdute.
Articolul 42
Stingerea acțiunii împotriva caii ferate izvorite din contractul de transport de bagaje
& 1. Primirea bagajelor de către cel îndreptățit stinge orice acțiune împotriva caii ferate izvorita din contractul de transport pentru eliberarea cu întîrziere, pierdere parțială sau avarie.
& 2. Cu toate acestea, acțiunea nu se stinge:
a) dacă cel îndreptățit face dovada ca paguba a avut drept cauza un dol sau o culpa grava, imputabile caii ferate;
b) în caz de reclamație pentru întîrziere, cînd reclamația a fost facuta la una dintre căile ferate menționate la art. 39 & 2, într-un termen de cel mult 21 de zile, fără a socoti ziua primirii bagajelor de către cel îndreptățit;
c) în caz de reclamație pentru pierdere parțială sau avarie:
1*. dacă pierderea sau avaria a fost constatată înainte de primirea bagajelor de către cel îndreptățit, conform art. 41;
2*. dacă constatarea, care trebuie să fie facuta în conformitate cu art. 41, a fost omisa numai din culpa caii ferate;
d) în caz de reclamație pentru pagube neaparente, a căror existenta este constatată după primirea bagajelor de către cel îndreptățit, însă numai cu îndeplinirea următoarelor doua condiții:
1*. ca cererea de constatare să fie facuta de cel îndreptățit, conform art. 41, imediat după descoperirea pagubei și cel mai tirziu în 3 zile de la primirea bagajelor; dacă acest termen expira într-o duminica sau într-o zi de sărbătoare legală, expirarea lui se prelungește pînă la prima zi lucrătoare următoare;
2*. ca cel îndreptățit sa dovedească ca paguba s-a produs în timpul dintre primirea la transport și eliberare.
Articolul 43
Prescripția acțiunii
& 1. Acțiunea izvorita din contractul de transport se prescrie prin trecerea unui an.
Cu toate acestea, prescripția este de 2 ani, în ceea ce privește:
a) acțiunea intemeiata pe o paguba avînd drept cauza un dol;
b) acțiunea intemeiata pe un caz de frauda.
& 2. Prescripția curge:
a) pentru acțiunile în daune pentru eliberarea cu întîrziere, pierdere parțială sau avarie:
- din ziua în care a avut loc eliberarea;
b) pentru acțiunile în daune pentru pierderea totală:
- din a paisprezecea zi care urmează după expirarea termenului prevăzut la art. 20 & 2;
c) pentru acțiunile privind plata sau restituirea taxei de transport, taxelor accesorii sau suprataxelor, ori pentru acțiunile de rectificare în caz de aplicare neregulata a tarifului sau de greșeli de calcul:
- din ziua plății sau, dacă nu s-a făcut plata, din ziua în care plata ar fi trebuit să fie facuta;
d) pentru acțiunile privind plata unui supliment de taxe cerut de organele vamale sau de alte autorități administrative:
- din ziua cererii organelor vamale sau a acestor autorități;
e) pentru celelalte acțiuni privind transportul călătorilor:
- din ziua expirării valabilității biletului.
Ziua indicată ca punct de începere a prescripției nu este niciodată cuprinsă în termenul de prescripție.
& 3. În caz de reclamație administrativă adresată caii ferate în conformitate cu art. 37, prescripția se suspenda pînă în ziua în care calea ferată respinge în scris reclamația și restituie documentele care au fost anexate la aceasta. În caz de acceptare parțială a reclamației, prescripția nu reîncepe să curgă decît pentru partea de reclamație care a rămas în litigiu. Dovada primirii reclamației sau a răspunsului, precum și aceea a restituirii documentelor, sînt în sarcina părții care invoca acest fapt.
Reclamațiile ulterioare avînd același obiect nu suspenda prescripția.
& 4. Acțiunea prescrisă nu mai poate fi exercitată, nici chiar pe cale de cerere reconvențională sau de excepție.
& 5. Sub rezerva dispozițiilor de mai sus, suspendarea și întreruperea prescripției sînt reglementate de legile și regulamentele statului unde este introdusă acțiunea.
Capitolul 3 Lichidarea conturilor. Acțiuni în regres între căile ferate
Articolul 44
Lichidarea conturilor între căile ferate
Orice cale ferată este obligată sa plătească căilor ferate interesate partea ce le revine din taxa de transport pe care a încasat-o sau pe care ar fi trebuit sa o încaseze.
Articolul 45
Acțiuni în regres în caz de despăgubire pentru pierdere sau pentru avarie
& 1. Calea ferată care a plătit o despăgubire pentru o pierdere totală sau parțială ori pentru o avarie de bagaje, pe baza dispozițiilor prezentei convenții, are dreptul sa exercite o acțiune în regres împotriva căilor ferate care au participat la transport, conform următoarelor dispoziții:
a) calea ferată din vina căreia s-a produs paguba este singura răspunzătoare;
b) cînd paguba a fost cauzată din vina mai multor cai ferate, fiecare dintre ele răspunde de paguba pe care a cauzat-o. Dacă distincția nu este posibila într-un anume caz, cuantumul despăgubirii se repartizează între ele, potrivit principiilor prevăzute la lit. c);
c) dacă nu se poate dovedi ca paguba a fost cauzată din vina uneia sau mai multor cai ferate, cuantumul despăgubirii datorate se repartizează între toate căile ferate care au participat la transport, cu excepția acelora care ar dovedi ca paguba nu s-a produs pe rețeaua lor. Repartizarea se face proporțional cu numărul de kilometri de distanta de aplicare a tarifelor.
& 2. În caz de insolvabilitate a uneia dintre căile ferate, partea care îi revine și care nu este plătită de către aceasta se repartizează între toate celelalte cai ferate, care au participat la transport, proporțional cu numărul de kilometri de distanta de aplicare a tarifelor.
Articolul 46
Acțiuni în regres în caz de despăgubire pentru eliberarea cu întîrziere
Regulile prevăzute la art. 45 se aplică în caz de despăgubire plătită pentru eliberarea cu întîrziere. Dacă eliberarea cu întîrziere a avut drept cauza nereguli constatate pe mai multe cai ferate, cuantumul despăgubirii se repartizează între aceste cai ferate proporțional cu durata intirzierii pe rețelele respective.
Articolul 47
Procedura acțiunii în regres
& 1. Calea ferată împotriva căreia se exercită una dintre acțiunile în regres prevăzute la art. 45 și 46 nu este niciodată indreptatita sa conteste valabilitatea plății efectuate de către administrația care exercită acțiunea în regres, cînd despăgubirea a fost stabilită de către o autoritate judecătorească după ce chemarea în judecata i-a fost notificată cu forma cuvenită și a fost pusă în măsura sa intervină în proces. Judecătorul sesizat cu acțiunea principala stabilește, potrivit împrejurărilor de fapt, termenele acordate pentru notificare și pentru intervenție.
& 2. Calea ferată care vrea să-și exercite acțiunea în regres trebuie să-și formuleze cererea sa la una și aceeași instanța împotriva tuturor căilor ferate interesate cu care nu a căzut de acord, sub sancțiunea de a pierde dreptul de regres împotriva acelora pe care nu le-a chemat în judecata.
& 3. Judecătorul trebuie să hotărască, prin una și aceeași hotărîre, asupra tuturor acțiunilor în regres cu care este sesizat.
& 4. Căile ferate acționate nu mai pot exercita nici o acțiune ulterioară în regres.
& 5. În instanța privitoare la cererea principala de despăgubire nu este permis să se formuleze cereri de chemare în garanție.
Articolul 48
Competența în materie de acțiuni în regres
& 1. Judecătorul sediului caii ferate împotriva căreia se exercită acțiunea în regres este singurul competent pentru toate acțiunile în regres.
& 2. În cazul cînd acțiunea trebuie să fie intentată împotriva mai multor cai ferate, calea ferată reclamanta are dreptul sa aleagă între judecătorii competenți, în temeiul & 1, pe acela căruia îi va prezenta cererea sa.
Articolul 49
Înțelegeri privitoare la acțiuni în regres
Căile ferate pot deroga, prin înțelegeri, de la normele referitoare la acțiunile în regres reciproce, reglementate la capitolul III.
Titlul IV DISPOZIȚII DIVERSE
Articolul 50
Aplicarea dreptului național
În lipsa unor dispoziții în prezenta convenție, în dispozițiile complementare și în tarifele internaționale sînt aplicabile prevederile legilor și regulamentelor naționale din fiecare stat referitoare la transport.
Articolul 51
Reguli generale de procedura
Pentru toate litigiile care rezultă din transporturile supuse la prezenta convenție, procedura aplicabilă va fi aceea a judecătorului competent, sub rezerva unor dispoziții contrare prevăzute în convenție.
Articolul 52
Executarea hotărîrilor judecătorești. Sechestre și cauțiuni
& 1. Cînd hotărîrile judecătorești pronunțate în temeiul dispozițiilor prezentei convenții, în contradictoriu sau în lipsa de către judecătorul competent, au devenit executorii potrivit legilor aplicate de acest judecător, ele devin executorii în fiecare dintre celelalte state contractante, imediat după îndeplinirea formalităților prescrise în statul interesat. Revizuirea fondului litigiului nu este admisă.
Aceasta dispoziție nu se aplică hotărîrilor care nu sînt executorii decît în mod provizoriu, nici hotărîrilor care, în afară de cheltuieli, obliga la daune-interese pe un reclamant căruia i s-a respins acțiunea.
& 2. Creanțele izvorite dintr-un transport internațional în folosul unei cai ferate asupra unei alte cai ferate care nu depinde de același stat, ca cea dintii, nu pot fi poprite decît în baza unei hotărîri pronunțate, de instanța judecătorească a statului de care depinde calea ferată titulara a creanțelor poprite.
& 3. Materialul rulant al caii ferate, precum și obiectele de orice natura care servesc la transport și aparțin caii ferate, cum sînt containerele, rechizitele de încărcare, prelatele etc., nu pot face obiectul unui sechestru pe un alt teritoriu decît cel al statului de care depinde calea ferată proprietara, decît în baza unei hotărîri pronunțate de autoritatea judecătorească din acest din urma stat.
Vagoanele particulare, precum și obiectele de orice natura care servesc la transport, încărcate în aceste vagoane și care aparțin proprietarului vagonului, nu pot face obiectul unui sechestru, pe un alt teritoriu decît cel al statului de domiciliu al proprietarului, decît în baza unei hotărîri judecătorești pronunțate de autoritatea judecătorească din acest din urma stat.
& 4. Pentru garantarea plății cheltuielilor de judecată, nu poate fi pretinsa nici o cauțiune în cazul acțiunilor judecătorești întemeiate pe contractul de transport internațional.
Articolul 53
Unitatea monetara. Cursul de convertire sau de acceptare al monedelor străine
& 1. Sumele indicate în franci, în prezenta convenție sau în anexele sale, sînt considerate ca se referă la francul aur în greutate de 10/31 grame, cu titlul de 0,900.
& 2. Calea ferată este obligată sa publice cursurile la care efectuează convertirea sumelor exprimate în unități monetare străine, care sînt plătite în moneda tarii (curs de convertire).
& 3. De asemenea, o cale ferată care accepta plata în monede străine este obligată sa publice cursurile pe care ea le accepta (curs de acceptare).
Articolul 54
Oficiul central al transporturilor internaționale pe căile ferate
& 1. Pentru a facilita și asigura executarea prezentei convenții, s-a instituit un Oficiu central al transporturilor internaționale pe căile ferate, cu următoarele atribuții:
a) sa primească comunicările fiecăruia dintre statele contractante și fiecăreia dintre căile ferate interesate și să le aducă la cunoștința celorlalte state și cai ferate;
b) sa culeagă, sa coordoneze și sa publice informațiile de orice natura care interesează transporturile internaționale;
c) sa faciliteze, între diferitele cai ferate, relațiile financiare cerute de transporturile internaționale, încasarea creanțelor restante și să asigure, din acest punct de vedere, siguranța raporturilor dintre căile ferate;
d) sa incerce, la cererea unuia dintre statele contractante sau uneia dintre întreprinderile de transport ale carei linii sînt înscrise în lista liniilor prevăzute la art. 55, concilierea lor, fie oferindu-le bunele sale oficii sau mediatia sa, fie prin orice alte mijloace cu scopul de a reglementa neînțelegerile dintre numitele state sau întreprinderi care au ca obiect interpretarea sau aplicarea convenției;
e) sa dea, la cererea părților în cauza - state, întreprinderi de transport sau clienți - avize consultative asupra neintelegerilor care au ca obiect interpretarea sau aplicarea convenției;
f) sa colaboreze la rezolvarea, pe cale de arbitraj, a litigiilor care au ca obiect interpretarea sau aplicarea convenției;
g) sa examineze cererile de modificări la prezenta convenție și sa propună, cînd este cazul, întrunirea conferințelor prevăzute la art. 64.
& 2. Un regulament special, care constituie anexa I la prezenta convenție, stabilește sediul, compunerea și organizarea acestui oficiu, precum și mijloacele sale de acțiune. De asemenea, el stabilește condițiile de funcționare și de supraveghere.
Articolul 55
Lista liniilor supuse convenției
& 1. Oficiul central prevăzut la art. 54 este însărcinat sa întocmească, sa țină la zi și sa publice lista liniilor supuse prezentei convenții. În acest scop, el primește comunicările statelor contractante referitoare la înscrierea în aceasta lista sau la radierea liniilor unei cai ferate ori ale uneia dintre întreprinderile menționate la art. 2.
& 2. Intrarea unei linii noi în serviciul transporturilor internaționale nu are loc decît după o luna de la data scrisorii prin care oficiul central comunică celorlalte state înscrierea acestei linii.
& 3. Radierea unei linii se face de către oficiul central, de îndată ce statul contractant, la cererea căruia aceasta linie a fost înscrisă pe lista, a comunicat ca ea trebuie să fie radiată.
& 4. Simpla primire a înștiințării facuta de către oficiul central da imediat dreptul fiecărei cai ferate sa înceteze orice relații de transport internațional cu linia radiată, cu excepția transporturilor în curs, a căror executare trebuie să fie terminată.
Articolul 56
Dispoziții complementare
Dispozițiile complementare pe care anumite state contractante sau cai ferate participante le publică pentru executarea convenției se comunică de către acestea oficiului central.
Aceste dispoziții complementare pot fi puse în vigoare pe căile ferate care au aderat la ele, în condițiile prevăzute de legile și regulamentele fiecărui stat, fără a putea deroga de la prezenta convenție.
Punerea lor în vigoare se comunică oficiului central.
Articolul 57
Rezolvarea neintelegerilor pe cale de arbitraj
& 1. În măsura în care nu pot fi rezolvate de părți, litigiile care au ca obiect interpretarea sau aplicarea convenției, valabilă ca lege naționala sau cu titlu de drept convențional, și a dispozițiilor complementare decretate de către unele state contractante, pot fi supuse - la cererea părților - unor tribunale arbitrale a căror compunere și procedura fac obiectul anexei III la prezenta convenție.
& 2. Cu toate acestea, în caz de litigii între state, dispozițiile anexei III nu sînt obligatorii pentru părți, acestea raminind libere sa determine compunerea tribunalului arbitral și procedura arbitrală.
& 3. La cererea părților, jurisdicția arbitrală poate fi sesizată:
a) fără a renunța la rezolvarea neintelegerilor prin aplicarea altor dispoziții legale:
1*. cu litigii între state contractante;
2*. cu litigii între state contractante de o parte și state necontractante de altă parte;
3*. cu litigii între state necontractante, cu condiția ca, în ultimele doua cazuri, convenția să fie aplicabilă ca lege naționala sau cu titlu de drept convențional;
b) cu litigii între întreprinderi de transport;
c) cu litigii între întreprinderi de transport și clienți;
d) cu litigii între clienți.
& 4. Folosirea procedurii arbitrale are, în ceea ce privește suspendarea și întreruperea prescripției creanței litigioase, același efect ca și intentarea acțiunii înaintea tribunalului ordinar.
& 5. Hotărîrile pronunțate de către tribunalele arbitrale împotriva întreprinderilor de transport sau a clienților sînt executorii în fiecare dintre statele contractante, de îndată ce au fost îndeplinite formalitățile prescrise în statul în care urmează să aibă loc executarea hotărîrii.
Titlul V DISPOZIȚII EXCEPȚIONALE
Articolul 58
Răspunderea în traficul cale ferată-mare
& 1. În transporturile cale ferată-mare, care folosesc liniile menționate la art. 2 & 1, fiecare stat poate să adauge toate cauzele de exonerare enunțate mai jos, la cele prevăzute la art. 27, cerind să se facă o mențiune corespunzătoare în lista liniilor supuse convenției.
Cărăușul nu poate să se prevaleze de dispoziția de mai sus decît dacă face proba ca eliberarea cu întîrziere, pierderea sau avaria a survenit pe parcursul maritim, din momentul încărcării bagajelor la bordul navei pînă la descărcarea lor de pe nava.
Aceste cauze de exonerare sînt următoarele:
a) acțiuni, neglijența sau deficienta a căpitanului, echipajului, pilotului sau a prepușilor cărăușului, în navigație sau în exploatarea vasului;
b) imposibilitatea vasului de a naviga, cu condiția pentru cărăuș de a face dovada ca aceasta stare nu este imputabilă unei lipse de grija normală din partea sa, de a pune nava în stare de navigare sau de a-i asigura o armare, echipare și aprovizionare corespunzătoare, sau de a amenaja și pune în buna stare toate părțile vasului în care se incarca bagajele, în asa fel ca acestea să fie apte pentru primirea, transportul și păstrarea bagajelor;
c) incendiu, cu condiția pentru cărăuș să facă dovada ca acesta nu a fost cauzat prin fapta sau culpa sa, prin cele ale căpitanului, echipajului, pilotului ori prepușilor săi;
d) pericole, primejdii sau accidente de mare ori ale altor ape navigabile;
e) salvare sau încercare de salvare de vieți ori de bunuri pe mare.
Cauzele de exonerare de mai sus nu suprima și nici nu micșorează cu nimic obligațiile generale ale cărăușului și în special obligația sa de a manifesta o grija normală pentru a pune vasul în stare de navigație sau pentru a-i asigura armarea, echiparea și aprovizionarea corespunzătoare, sau pentru a amenaja și pune în buna stare toate părțile vasului unde sînt încărcate bagajele, în asa fel ca ele să fie apte pentru primirea, transportul și păstrarea bagajelor.
Cînd cărăușul se prevalează de cauzele de exonerare sus-amintite, el rămîne totuși răspunzător dacă cel îndreptățit face proba ca eliberarea cu întîrziere, pierderea sau avarierea este datorită unei culpe a cărăușului, căpitanului, echipajului, pilotului sau prepușilor săi alta decît aceea prevăzută la lit. a).
& 2. În cazul în care același parcurs maritim este deservit de mai multe întreprinderi înscrise pe lista menționată la art. 1, regimul de răspundere aplicabil pe acest parcurs trebuie să fie același pentru toate aceste întreprinderi.
În afară de aceasta, dacă aceste întreprinderi au fost înscrise pe lista la cererea mai multor state, adoptarea acestui regim trebuie să facă, în prealabil, obiectul unui acord între aceste state.
& 3. Măsurile luate în conformitate cu prezentul articol se comunică oficiului central. Ele vor intra în vigoare cel mai devreme la expirarea unui termen de 30 de zile, începînd de la data scrisorii prin care oficiul central a comunicat celorlalte state aceste măsuri.
Bagajelor în curs de transport nu li se vor aplica măsurile sus-menționate.
Articolul 59
Răspunderea în caz de accidente nucleare
Calea ferată este exonerată de răspunderea ce-i revine potrivit prezentei convenții, cînd paguba a fost cauzată de un accident nuclear și dacă, în temeiul prescripțiilor speciale în vigoare într-un stat contractant, care reglementează răspunderea în domeniul energiei nucleare, cel care exploatează o instalatie nucleara sau o altă persoană care-l substituie este răspunzătoare de aceasta paguba.
Titlul VI DISPOZIȚII FINALE
Articolul 60
Semnarea
Prezenta convenție, ale carei anexe fac parte integrantă, rămîne deschisă semnării pînă la 30 aprilie 1970 de către statele anterior contractante și de cele care au fost invitate sa trimită reprezentanți la conferința ordinară de revizuire.
Articolul 61
Ratificări. Punerea în vigoare
Prezenta convenție va fi ratificată și instrumentele de ratificare vor fi depuse cît mai curînd posibil la guvernul elvetian.
De îndată ce convenția va fi fost ratificată de 15 state sau cel mai tirziu un an după semnare, guvernul elvetian va lua legătură cu guvernele interesate, în scopul de a examina împreună posibilitatea punerii în vigoare a convenției.
Articolul 62
Aderarea la convenție
& 1. Orice stat nesemnatar, care vrea sa adere la prezenta convenție, va trimite cererea sa guvernului elvetian, care o comunică tuturor statelor contractante cu o nota a oficiului central asupra situației căilor ferate ale statului solicitant din punct de vedere al transporturilor internaționale.
& 2. Dacă în termen de 6 luni, socotit de la data acestei instiintari, cel puțin două state nu au comunicat guvernului elvetian opunerea lor, cererea este admisă de plin drept, iar guvernul elvetian comunică aceasta statului interesat și tuturor statelor contractante.
În caz contrar, guvernul elvetian comunică tuturor statelor contractante și statului interesat ca examinarea cererii de aderare este amînată.
& 3. Orice admitere își produce efectele după o luna de la data înștiințării trimise de guvernul elvetian sau, dacă la expirarea acestui termen convenția nu este încă în vigoare, la data punerii acesteia în vigoare.
Articolul 63
Durata angajamentului statelor contractante
& 1. Durata prezentei convenții este nelimitată. Cu toate acestea, fiecare stat poate să se retragă în condițiile de mai jos:
Convenția este obligatorie, pentru fiecare stat contractant, pînă la 31 decembrie al celui de al cincilea an care va urma punerii ei în vigoare. Orice stat care ar voi să se retragă la expirarea acestei perioade va trebui sa comunice intenția sa cu cel puțin un an înainte guvernului elvetian, care va informa despre aceasta toate statele contractante.
În lipsa comunicării în termenul arătat, obligația se prelungește de plin drept pentru o perioadă de 3 ani, și asa mai departe, din 3 în 3 ani, cu excepția unei denuntari cu cel puțin un an înainte de 31 decembrie al ultimului an al uneia dintre perioadele de 3 ani.
& 2. Statele admise sa participe la convenție în cursul perioadei de 5 ani sau al uneia dintre perioadele de 3 ani sînt angajate pînă la sfîrșitul acestei perioade, apoi pînă la sfîrșitul fiecăreia dintre perioadele următoare, atît timp cît nu-și vor fi denunțat obligația lor, cu cel puțin un an înainte de împlinirea uneia dintre aceste perioade.
Articolul 64
Revizuirea convenției
& 1. Delegații statelor contractante se întrunesc pentru revizuirea convenției, la convocarea guvernului elvetian, cel mai tirziu la împlinirea a 5 ani de la punerea ei în vigoare.
O conferința se va comunică înainte de împlinirea acestui termen, dacă cererea este facuta de cel puțin o treime din statele contractante.
De acord cu majoritatea statelor contractante, guvernul elvetian invita, de asemenea, și state necontractante.
De acord cu majoritatea statelor contractante, oficiul central invita sa asiste la conferința reprezentanți ai:
a) organizațiilor internaționale guvernamentale competente în materie de transporturi;
b) organizațiilor internaționale neguvernamentale care se ocupa de transport.
Participarea la dezbateri a delegaților statelor necontractante, precum și a organizațiilor internaționale menționate la alin. 4, va fi stabilită pentru fiecare conferința prin regulamentul deliberărilor.
În înțelegere cu majoritatea guvernelor statelor contractante, oficiul central poate, înainte de conferințele de revizuire ordinare și extraordinare, sa convoace comisii pentru examinarea preliminară a propunerilor de revizuire. Dispozițiile anexei 2 sînt aplicabile, prin analogie, acestor comisii.
& 2. Punerea în vigoare a noii convenții, adoptată de către conferința de revizuire, implica abrogarea convenției anterioare și a anexelor sale, chiar față de statele contractante care nu ar fi ratificat noua convenție.
& 3. În intervalul dintre conferințele de revizuire, art. 4, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 18, 19, 20, 22, 23, 24, 29, 37, 44, 45, 46, 49 și anexa III pot fi modificate de o comisie de revizuire. Organizarea și funcționarea acestei comisii fac obiectul anexei II la prezenta convenție.
Hotărîrile comisiei de revizuire se comunică fără întîrziere guvernelor statelor contractante prin intermediul oficiului central. Ele se considera acceptate, afară de cazul cînd în termen de 4 luni, socotite din ziua comunicării, cel puțin cinci guverne nu au formulat obiecțiuni. Aceste hotărîri intră în vigoare în prima zi a celei de a opta luni care urmează lunii în cursul căreia oficiul central a adus la cunoștința guvernelor statelor contractante acceptarea acestora. Oficiul central stabilește aceasta zi cu ocazia comunicării acceptării hotărîrilor.
Articolul 65
Textele convenției. Traduceri oficiale
Prezenta convenție, potrivit uzului diplomatic stabilit, a fost încheiată și semnată în limba franceza.
Textul francez este însoțit de un text în limba germană, un text în limba engleza, un text în limba italiana și un text în limba arabă, care au valoare de traduceri oficiale.
În caz de divergenta textul francez este hotărîtor.
Drept care plenipotențiarii de mai jos, investiti cu depline puteri, care au fost găsite în buna și cuvenită forma, au semnat prezenta convenție.
Facuta la Berna la 7 februarie una mie noua sute șaptezeci, într-un singur exemplar, care va rămîne depus în arhivele Confederatiei elvetiene, cîte o copie autentică urmînd a fi trimisa fiecărei părți.
Anexa 1 (articolul 54)
REGULAMENT
privind Oficiul central al transporturilor internaționale pe căile ferate (OCTI)
Articolul 1
& 1. Oficiul central al transporturilor internaționale pe căile ferate (OCTI) funcționează la Berna, sub auspiciile guvernului elvetian.
Controlul activității sale, atît pe plan administrativ cît și pe plan financiar, se exercită în cadrul stabilit prin dispozițiile art. 54 al convenției și este încredințat unui comitet administrativ.
În acest scop, comitetul administrativ:
a) veghează la buna aplicare a convențiilor de către oficiul central, precum și a altor texte rezultate din conferințele de revizuire și preconizeaza, dacă este cazul, măsurile potrivite în scopul de a usura aplicarea acestor convenții și texte;
b) da avize motivate asupra chestiunilor care pot interesa activitatea oficiului central și care îi sînt supuse de către un stat contractant sau de directorul oficiului.
& 2. a) Comitetul administrativ se întrunește la Berna. El se compune din unsprezece membri, aleși dintre statele contractante.
b) Confederatia elvetiana dispune de un loc permanent în comitet, asumîndu-și președinția. Celelalte state membre sînt numite pentru o perioadă de 5 ani. Pentru fiecare perioada de 5 ani, o conferința diplomatică desemnează, la propunerea comitetului administrativ în funcțiune, compunerea comitetului administrativ, ținînd seama de o echitabila repartiție geografică.
c) Dacă se ivește un loc vacant printre statele membre comitetul administrativ desemnează el însuși un alt stat contractant pentru a ocupa locul vacant.
d) Fiecare stat membru desemnează, ca delegat în comitetul administrativ, o persoană calificată, în raport cu experienta sa în problemele de transporturi internaționale.
e) Comitetul administrativ întocmește regulamentul sau interior și se constituie el însuși.
El tine cel puțin o reuniune ordinară în fiecare an; în afară de aceasta, el tine reuniuni extraordinare, cînd cel puțin trei state membre cer acest lucru.
Secretariatul comitetului administrativ se asigura de oficiul central.
Procesele-verbale de ședința ale comitetului administrativ sînt trimise tuturor statelor contractante.
f) Serviciile delegatului unui stat membru sînt gratuite, iar cheltuielile de deplasare care intervin sînt în sarcina acestui stat.
& 3. a) Comitetul administrativ întocmește regulamentul privind organizarea, funcționarea și statutul personalului oficiului central.
b) Comitetul administrativ numește directorul general, directorul general adjunct, consilierii și consilierii adjuncți ai oficiului central; guvernul elvetian îi prezintă propuneri pentru numirea directorului general și a directorului general adjunct. Pentru aceste numiri, comitetul administrativ tine seama în special de competența candidaților și de o echitabila repartizare geografică.
c) Comitetul administrativ aproba bugetul anual al oficiului central, ținînd seama de dispozițiile art. 2 de mai jos, precum și raportul anual de gestiune.
Verificarea conturilor oficiului central, care se extinde numai la concordanta scriptelor și a pieselor contabile, în cadrul bugetului, este exercitată de către guvernul elvetian. Acesta transmite aceste conturi, cu un raport, comitetului administrativ.
Comitetul administrativ aduce la cunoștința statelor contractante, odată cu raportul de gestiune al oficiului central, și extrasul conturilor anuale ale acestuia, hotărîrile, rezoluțiile și recomandările pe care este chemat să le formuleze.
d) Comitetul administrativ trimite fiecărei conferințe diplomatice, însărcinată sa determine compunerea sa, cu cel puțin 2 luni înaintea deschiderii acestora, un raport asupra întregii sale activități de la conferința precedenta.
Articolul 2
& 1. Cheltuielile oficiului central se suporta de către statele contractante proporțional cu lungimea liniilor căilor ferate sau a parcursurilor la care se aplică convenția. Cu toate acestea, liniile de navigație participa la cheltuieli proporțional numai cu jumătate din parcursurile lor. Contribuția fiecărui stat nu poate depăși o sumă fixată pe kilometru. La propunerea comitetului administrativ în funcție, această sumă se fixează pentru perioade de 5 ani de către conferința diplomatică însărcinată, potrivit dispozițiilor art. 1 & 2 lit. b) din prezentul regulament, sa determine compunerea comitetului administrativ pentru aceeași perioadă. În mod excepțional, în urma înțelegerii între guvernul interesat și oficiul central și a aprobării comitetului administrativ, aceasta contribuție poate să fie redusă cu cel mult 50% pentru liniile exploatate în condiții speciale. Cuantumul creditului anual aferent unui kilometru se fixează, pentru fiecare exercițiu, de către comitetul administrativ în urma consultării oficiului central. El se percepe întotdeauna în întregime. Cînd cheltuielile efective ale oficiului central nu au atins cuantumul creditului calculat pe aceasta baza, soldul necheltuit se vărsa la un fond de rezerva.
& 2. Cu ocazia trimiterii către statele contractante a raportului de gestiune și a extrasului de conturi anuale, oficiul central le invita sa plătească partea lor de contribuție din cheltuielile exercițiului expirat. Statul care, la data de 1 octombrie, nu a achitat partea sa, este invitat a doua oara sa o facă. Dacă aceasta urgentare rămîne fără rezultat, oficiul central urgenteaza din nou plata la începutul anului următor, cu ocazia trimiterii raportului sau de gestiune pentru exercițiul expirat. Dacă, la data de 1 iulie următor, nu s-a ținut seama de aceasta urgentare, se face un al patrulea demers pe lîngă statul care a intirziat plata pentru a-l determina sa achite cele doua contribuții anuale scadente. În caz de insucces, cel mai tirziu după 3 luni, oficiul central comunică acestui stat ca dacă plata asteptata nu va fi efectuată înainte de sfîrșitul anului, abținerea sa va fi interpretată ca o manifestare tacită a voinței sale de a se retrage din convenție. Dacă nu se da urmare acestui ultim demers înainte de data de 31 decembrie, oficiul central, luînd act de voința de a se retrage din convenție, tacit exprimată de către statul care nu și-a respectat obligația, procedează la radierea liniilor acestui stat din lista liniilor admise în serviciul transporturilor internaționale.
& 3. Sumele neîncasate trebuie, pe cît posibil, să fie acoperite prin credite ordinare de care dispune oficiul central și pot fi repartizate pe patru exercitii. Partea de deficit care nu a putut fi acoperită în acest mod este înscrisă într-un cont special, în debitul celorlalte state contractante, proporțional cu numărul de kilometri de linii supuse convenției la epoca înscrierii în cont și, pentru fiecare, în măsura în care a participat la convenție împreună cu statul care a încetat plata în timpul perioadei de 2 ani, care s-a terminat cu retragerea acestuia din convenție.
& 4. Statul ale cărui linii au fost radiate în condițiile arătate la & 2 de mai sus nu poate cere readmiterea lor în serviciul transporturilor internaționale decît dacă plătește, în prealabil, sumele cu care a rămas debitor pentru anii respectivi, cu o dobinda de 5%, socotită de la sfîrșitul celei de a sasea luni ce a trecut din ziua cînd oficiul central l-a invitat prima data sa plătească contribuțiile care îi reveneau.
Articolul 3
& 1. Oficiul central publică un buletin lunar, care conține informațiile necesare în aplicarea convenției, în special comunicările relative la lista liniilor căilor ferate și a altor întreprinderi, cele relative la obiectele excluse de la transport sau admise sub anumite condiții, precum și studiile pe care le-ar socoti util de a fi publicate în acest buletin.
& 2. Buletinul este redactat în limbile franceza și germană. Un exemplar se trimite gratuit fiecărui stat contractant și fiecăreia dintre administrațiile interesate. Exemplarele ce se cer în plus se plătesc la un preț ce se fixează de către oficiul central.
Articolul 4
& 1. Borderourile și creanțele pentru transporturile internaționale rămase neachitate pot fi adresate de către întreprinderea creditoare oficiului central, în scopul de a facilita încasarea. În acest scop, oficiul central someaza întreprinderea debitoare sa plătească suma datorată sau sa comunice motivul refuzului sau de plată.
& 2. Dacă oficiul central socotește ca motivele de refuz arătate sînt suficient de întemeiate, el invita părțile să se judece la tribunalul competent sau, dacă părțile o cer, la tribunalul arbitral prevăzut la art. 57 din convenție (anexa III).
& 3. Dacă oficiul central apreciază ca întreaga suma sau o parte din ea este în mod real datorată, poate, după ce a consultat un expert, sa declare ca întreprinderea de transport debitoare este obligată sa verse creanta oficiului central în totalitate sau în parte; suma astfel vărsată trebuie să ramina consemnată pînă la hotărîrea de fond ce se da de către tribunalul competent sau de către tribunalul arbitral prevăzut la art. 57 din convenție (Anexa III).
& 4. În cazul în care o întreprindere de transport nu a dat urmare, în termen de 15 zile, cererilor oficiului central, i se adresează o noua somație de plată, cu indicarea consecințelor refuzului sau.
& 5. În termen de 10 zile de la aceasta noua somație de plată, dacă ea rămîne fără rezultat, oficiul central trimite statului contractant de care depinde întreprinderea de transport un aviz motivat, invitind acest stat să se pronunțe asupra măsurilor de luat și în special sa examineze dacă el trebuie să mențină pe lista liniile întreprinderii de transport debitoare.
& 6. Dacă statul contractant de care depinde întreprinderea de transport debitoare declara ca, independent de neplata sumei, el nu crede ca trebuie să se radieze aceasta întreprindere din lista, sau dacă nu da răspunsul timp de 6 saptamini la comunicarea oficiului central, el este considerat de plin drept ca accepta garanția solvabilității întreprinderii respective în ceea ce privește creanțele care rezultă din transporturile internaționale.
Articolul 5
Pentru acoperirea cheltuielilor speciale care rezultă din activitatea prevăzută la art. 54 & 1 lit. d) la f) din convenție, se percepe o indemnizație. Cuantumul acestei indemnizații se fixează de către comitetul administrativ, la propunerea oficiului central.
Anexa 2 (articolul 64 & 3)
STATUT
privind comisia de revizuire
Articolul 1
Guvernele statelor contractante comunică propunerile lor referitoare la problemele care intră în competența comisiei, Oficiul central al transporturilor internaționale pe căile ferate, care le aduce imediat la cunoștința celorlalte state contractante.
Articolul 2
Oficiul central invita comisia să se întrunească ori de cîte ori va fi nevoie sau la cererea a cel puțin cinci state contractante.
Toate statele contractante sînt avizate despre sesiunile comisiei, cu 2 luni înainte. Comunicarea trebuie să indice exact problemele cerute a fi înscrise pe ordinea de zi.
Articolul 3
Toate statele contractante pot lua parte la lucrările comisiei.
Un stat poate imputernici pe un alt stat sa-l reprezinte; cu toate acestea, un stat nu poate să reprezinte mai mult decît alte doua state.
Fiecare stat suporta cheltuielile pentru reprezentanții săi.
Articolul 4
Oficiul central pregătește problemele ce se vor trata și îndeplinește serviciul de secretariat al comisiei.
Directorul general al oficiului central sau reprezentantul sau ia parte la ședințele comisiei cu vot consultativ.
Articolul 5
În înțelegere cu majoritatea statelor contractante, oficiul central invita sa asiste la ședințele comisiei, cu vot consultativ, pe reprezentanții:
a) unor state necontractante;
b) unor organizații internaționale guvernamentale competente în materie de transport, sub condiția reciprocității;
c) unor organizații internaționale neguvernamentale care se ocupa de transport, sub condiția reciprocității.
Articolul 6
Comisia este valabil constituită cînd sînt reprezentate jumătate din statele contractante.
Articolul 7
Comisia desemnează pentru fiecare sesiune un președinte și unu sau doi vicepreședinți.
Articolul 8
Deliberările au loc în limbile franceza și germană. Expunerile membrilor comisiei se traduc imediat prin viu grai în rezumat. Textul propunerilor și al comunicărilor președintelui se traduc în întregime.
Articolul 9
Votarea se face pe delegați și, la cerere, prin apel nominal; fiecare delegație a unui stat contractant reprezentant la ședința are dreptul la un vot.
O propunere este adoptată dacă numărul de voturi pozitive este:
a) cel puțin egal cu o treime din numărul statelor reprezentate la comisie;
b) superior numărului voturilor negative.
Articolul 10
Procesele-verbale de ședințe rezuma deliberările în cele doua limbi.
Propunerile și hotărîrile trebuie să fie înscrise în procesele-verbale, textual, în cele doua limbi. În caz de divergențe care se referă la hotărîri, între textul francez și textul german din procesul-verbal, textul francez este hotărîtor.
Procesele-verbale se distribuie membrilor cît mai grabnic cu putinta.
Dacă aprobarea lor nu poate avea loc în cursul sesiunii, membrii vor comunică secretariatului eventualele modificări într-un termen apropiat.
Articolul 11
Pentru a usura lucrările, comisia poate să constituie subcomisii; de asemenea, ea poate constitui subcomisii însărcinate sa pregătească anumite probleme pentru o sesiune viitoare.
Fiecare subcomisie alege un președinte, un vicepreședinte și, la nevoie, un raportor. În orice alte privinte, dispozițiile art. 1 la 5 și 8 la 10 sînt aplicabile prin analogie și subcomisiilor.
Anexa 3 (articolul 57)
REGULAMENT DE ARBITRAJ
Articolul 1
Numărul arbitrilor
Tribunalele arbitrale constituite pentru a judeca alte litigii decît cele ivite între state se vor forma din unu, trei sau cinci arbitri, potrivit cu stipulațiile din compromis.
Articolul 2
Alegerea arbitrilor
& 1. O lista de arbitri este dinainte întocmită. Fiecare stat contractant poate să desemneze cel mult doi dintre supusii săi, specialiști în dreptul internațional al transporturilor, pentru a fi înscriși pe lista arbitrilor, întocmită și ținuta la zi de guvernul elvetian.
& 2. În cazul cînd compromisul prevede un singur arbitru, acesta este ales prin acordul comun al părților.
Cînd compromisul prevede trei sau cinci arbitri, fiecare dintre părți alege unu sau doi arbitri, după caz.
Arbitrii aleși potrivit alineatului precedent desemnează de comun acord pe al treilea sau al cincilea arbitru, după caz, care prezidează tribunalul arbitral.
Dacă părțile nu cad de acord asupra alegerii arbitrului unic sau dacă arbitrii aleși de părți nu cad de acord asupra desemnării celui de-al treilea sau de-al cincilea arbitru, după caz, tribunalul arbitral se completează la cererea oficiului central cu un arbitru desemnat de președintele Tribunalului federal elvetian.
Tribunalul arbitral se compune din persoane care figurează pe lista menționată la & 1. Cu toate acestea, atunci cînd compromisul prevede cinci arbitri, fiecare dintre părți poate alege un arbitru care nu figurează pe lista.
& 3. Arbitrul unic, al treilea sau al cincilea arbitru, trebuie să fie de alta naționalitate decît aceea a părților.
Intervenția în litigiu a unui terț rămîne fără efect asupra compunerii tribunalului arbitral.
Articolul 3
Compromisul
Părțile care recurg la arbitraj încheie un compromis, care cuprinde îndeosebi:
a) obiectul litigiului, determinat într-un mod cît mai precis și clar cu putinta;
b) compunerea tribunalului și termenele utile pentru numirea arbitrului sau arbitrilor;
c) sediul tribunalului.
Pentru deschiderea procedurii arbitrale, compromisul trebuie comunicat oficiului central.
Articolul 4
Procedura
Tribunalul arbitral stabilește el însuși procedura pe care o va urma, ținînd seama în special de următoarele dispoziții:
a) tribunalul arbitral cercetează și judeca cauzele cu care este sesizat pe baza dovezilor furnizate de părți, fără să fie legat, în cazul în care este chemat sa statueze în drept, de interpretarile acestora;
b) el nu poate să acorde mai mult sau altceva decît ceea ce a cerut reclamantul, nici mai puțin decît ceea ce pîrîtul a recunoscut ca datorează;
c) hotărîrea arbitrală, temeinic motivată, se redactează de către tribunalul arbitral și se comunică părților prin intermediul oficiului central;
d) sub rezerva dispozițiilor contrare de drept imperativ prevăzute de legea locului unde se afla sediul tribunalului arbitral, hotărîrea arbitrală nu poate fi atacată, pe nici o cale, cu excepția însă a revizuirii sau a nulității.
Articolul 5
Grefa
Oficiul central exercita atribuțiile de grefa a tribunalului arbitral.
Articolul 6
Cheltuieli
Hotărîrea arbitrală fixează spezele și cheltuielile, inclusiv onorariile arbitrilor, și decide care parte le va plati sau în ce proporție se vor împărți între părți.
-----
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.