Convenția din 26 februarie 1966

Articolul 1

Domeniul de aplicare

& 1. Prezenta convenție reglementează răspunderea caii ferate pentru pagubele provocate călătorilor printr-un accident survenit pe teritoriul unuia dintre statele părți la aceasta convenție. În sensul prezentei convenții se înțelege prin călători:

a) călătorii al căror transport este reglementat de Convenția internationala privind transportul călătorilor și bagajelor pe căile ferate (CIV), din 25 februarie 1961;

b) insotitorii transporturilor ce se efectuează în conformitate cu Convenția internationala privind transportul mărfurilor pe căile ferate (CIM), din 25 februarie 1961.

& 2. Fiecare stat contractant va putea, în momentul în care semnează prezenta convenție sau în care depune instrumentul de ratificare sau de aderare, sa declare ca își rezerva dreptul de a nu aplica prezenta convenție călătorilor victime ale unor accidente produse pe teritoriul sau, în cazul cînd aceștia sînt cetățeni ai săi sau persoane care își au reședința obișnuită în acest stat.

Articolul 2

Întinderea răspunderii

& 1. Calea ferată răspunde de pagubele rezultind din moartea, ranirea sau orice alta vătămare a integrității fizice sau mintale a unui călător, provocată printr-un accident în legătură cu exploatarea feroviara, produs în timpul în care călătorul se afla în vehicule, intra sau iese din acestea.

Calea ferată răspunde și de pagubele provocate prin avarierea ori pierderea totală sau parțială a obiectelor pe care călătorul victima a unui astfel de accident le avea, fie asupra sa, fie cu el ca bagaje de mina, inclusiv animalele.

& 2. Calea ferată este exonerată de aceasta răspundere dacă accidentul a fost provocat de împrejurări străine de exploatare și pe care calea ferată, cu toate diligențele cerute de circumstanțele cazului respectiv, nu le putea evita și ale căror consecințe nu le putea preveni.

& 3. Calea ferată este exonerată total sau parțial de aceasta răspundere în măsura în care accidentul se datorează unei culpe a călătorului sau unei comportări a acestuia care nu este conformă cu comportarea normală a călătorilor.

& 4. Calea ferată este exonerată de aceasta răspundere dacă accidentul se datorează comportamentului unui terț pe care calea ferată, cu toate diligențele cerute de circumstanțele cazului respectiv, nu-l putea evita și ale cărui consecințe nu le putea preveni.

Dacă răspunderea caii ferate nu este exclusa, potrivit alineatului precedent, calea ferată răspunde pentru tot, în limitele prezentei convenții și fără prejudiciul eventualului sau recurs contra terțului.

& 5. Prezenta convenție nu influențează răspunderea pe care o poate avea calea ferată pentru cazurile neprevăzute în & 1.

& 6. Calea ferată răspunzătoare, în sensul prezentei convenții este aceea care, potrivit listei liniilor prevăzute în art. 59 al CIV, exploatează linia pe care a avut loc accidentul. Dacă, potrivit listei menționate, exploatarea se face de către doua cai ferate, fiecare dintre acestea răspunde.

Articolul 3

Despăgubirile în caz de moarte a călătorului

& 1. În caz de moarte a călătorului, despăgubirile cuprind:

a) cheltuielile necesare ca urmare a decesului, în special cheltuielile pentru transportul rămășițelor pamintesti, pentru inmormintare și incinerare;

b) dacă moartea nu s-a produs imediat, despăgubirile indicate în art. 4.

& 2. Dacă în urma morții călătorului rămîn lipsite de sustinator persoane față de care călătorul avea sau ar fi avut în viitor o obligație alimentara în virtutea legii, aceste persoane trebuie să primească o indemnizație pentru aceasta pierdere. Acțiunea în daune a persoanelor pe care călătorul le intretinea, fără a fi obligat prin lege, rămîne supusă dreptului național.

Articolul 4

Despăgubirile în caz de ranire a călătorului

În caz de ranire a călătorului sau orice alta vătămare a integrității fizice sau mintale a acestuia, despăgubirile cuprind:

a) cheltuielile necesare, în special cheltuielile pentru tratament și pentru transport;

b) repararea prejudiciului cauzat, fie prin incapacitatea de muncă totală sau parțială, fie prin sporirea trebuintelor.

Articolul 5

Repararea altor daune

Dreptul național stabilește dacă și în ce măsura calea ferată este obligată sa plătească despăgubiri pentru pagube, altele decît acelea prevăzute în art. 3 și 4, în special pentru prejudiciul moral sau fizic (pretium doloris) și prejudiciul estetic.

Articolul 6

Forma și limitarea despăgubirilor în caz de moarte sau ranire a călătorilor

& 1. Despăgubirile prevăzute în art. 3 & 2 și în art. 4 lit. b) trebuie acordate sub forma de suma globală; totuși, dacă dreptul național permite alocarea unei rente, ele se acordă sub aceasta forma cînd călătorul vătămat sau cei în drept, arătați în art. 3 & 2, o cer.

& 2. Totalul despăgubirilor ce urmează a fi acordate potrivit & 1 se stabilește în conformitate cu dreptul național. Totuși, în aplicarea prezentei convenții, se fixează pentru fiecare călător o limita maxima de 200.000 franci, platibili în suma globală sau sub forma de renta anuală corespunzind sumei globale acordate, ori de cîte ori dreptul național prevede o limita maxima de valoare mai mica.

Articolul 7

Limitarea despăgubirilor în caz de avariere sau de pierdere a unor obiecte

Cînd, în baza dispozițiilor prezentei convenții, calea ferată este obligată sa plătească despăgubiri pentru avarierea sau pentru pierderea totală ori parțială a obiectelor pe care călătorul victima a unui accident le avea, fie asupra sa, fie cu el ca bagaje de mina, inclusiv animalele, se pot cere despăgubiri pînă la limita sumei de 2.000 franci de fiecare călător.

Articolul 8

Valoarea despăgubirilor în caz de dol sau de culpa grava

Dispozițiile art. 6 și 7 ale prezentei convenții sau cele prevăzute de dreptul național, care limitează despăgubirile la un cuantum determinat, nu se aplică dacă paguba rezultă dintr-un dol sau dintr-o culpa grava a caii ferate.

Articolul 9

Dobinzile și restituirea indemnizațiilor

& 1. Cel în drept a primi o indemnizație poate pretinde dobinzi calculate la 5% pe an. Aceste dobinzi încep să curgă de la data reclamației administrative sau, dacă nu s-a făcut reclamație, de la data chemării în justiție. Totuși, pentru indemnizațiile datorate pe baza art. 3 și 4, dobinzile se calculează începînd din ziua cînd s-au produs faptele care au servit la stabilirea cuantumului lor, dacă aceasta zi este posterioară datei reclamației sau intervenției făcute în fața justiției.

& 2. Orice indemnizație plătită nejustificat trebuie restituită.

Articolul 10

Interzicerea de a limita răspunderea

Dispozițiile tarifare și înțelegerile speciale dintre calea ferată și călător, care urmărească sa scutească dinainte, total sau parțial, calea ferată de răspunderea sa derivînd din prevederile prezentei convenții sau care au drept efect sa rastoarne sarcina probei incumbind caii ferate, sau care stabilesc limite mai mici decît acelea fixate în art. 6 & 2 și în art. 7, sînt nule de drept. Aceasta nulitate nu atrage însă și pe aceea a contractului de transport, care rămîne supus dispozițiilor CIV ai ale prezentei convenții.

Articolul 11

Răspunderea caii ferate pentru prepușii săi

Calea ferată răspunde pentru agenții din serviciul sau și pentru alte persoane pe care le folosește pentru executarea unui transport pe care îl are de efectuat.

Dacă însă, la cererea călătorilor, prepușii caii ferate prestează acestora servicii care nu-i revin caii ferate, ei se considera ca acționează pe seama călătorilor cărora le fac aceste servicii.

Articolul 12

Exercitarea unor acțiuni neprevăzute de prezenta convenție

În cazurile prevăzute în art. 2 & 1, orice acțiune în daune, cu orice titlu, nu poate fi exercitată împotriva caii ferate decît în condițiile și limitele prevăzute în prezenta convenție.

Prevederea de mai sus se aplică, de asemenea, oricărei acțiuni intentate împotriva persoanelor pentru care răspunde calea ferată potrivit art. 11.

Articolul 13

Reclamațiile administrative

& 1. Reclamațiile pentru despăgubiri pe baza prezentei convenții sînt facultative; ele pot fi prezentate uneia dintre următoarele cai ferate, cu condiția ca aceasta să-și aibă sediul social pe teritoriul unui stat care este parte la convenție:

1*. caii ferate răspunzătoare; dacă, în conformitate cu art. 2 & 6, răspund doua cai ferate, uneia dintre acestea;

2*. caii ferate de plecare;

3*. caii ferate de destinație;

4*. caii ferate a domiciliului sau a reședinței obișnuite a călătorului.

& 2. Reclamațiile trebuie făcute în scris; documentele pe care cel în drept considera ca este util să le anexeze reclamației sale trebuie prezentate fie în original, fie în copie legalizată conform legii, dacă o pretinde calea ferată.

Articolul 14

Calea ferată împotriva căreia poate fi intentată acțiunea judiciară

Acțiunea judiciară de despăgubiri bazată pe prezenta convenție nu poate fi intentată decît împotriva caii ferate răspunzătoare.

În cazul coexploatarii de către doua cai ferate, reclamantul are dreptul sa aleagă între acestea. Acest drept de opțiune încetează din momentul în care acțiunea a fost intentată împotriva uneia dintre ele.

Articolul 15

Competența

Acțiunile judiciare bazate pe prezenta convenție pot fi intentate numai în fața judecătorului competent al statului pe teritoriul căruia s-a produs accidentarea călătorului, afară de cazul în care prin convenții între state sau în actele de concesionare se prevede altfel.

Articolul 16

Stingerea acțiunii

& 1. Cel îndreptățit pierde dreptul sau la acțiune dacă, în termen de 3 luni de la cunoașterea pagubei, nu semnaleaza accidentarea călătorului uneia dintre căile ferate căreia i se poate prezenta o reclamație administrativă în conformitate cu art. 13.

Cînd accidentul este semnalat verbal de către cel îndreptățit, calea ferată căreia i se semnaleaza accidentul trebuie să elibereze o dovadă care să confirme aceasta înștiințare verbală.

& 2. Totuși acțiunea nu se stinge:

a) dacă în termenul prevăzut în & 1, cel îndreptățit a prezentat o reclamație administrativă uneia dintre căile ferate menționate în art. 13 & 1;

b) dacă cel îndreptățit face dovada ca accidentul a avut drept cauza o culpa a caii ferate;

c) dacă accidentarea nu a fost semnalata sau a fost semnalata cu întîrziere, ca urmare a unor împrejurări neimputabile celui îndreptățit;

d) dacă în termenul menționat în & 1, calea ferată răspunzătoare sau cînd, în conformitate cu art. 2 & 6, răspund doua cai ferate, una dintre acestea a avut cunoștința pe alta cale de accidentarea călătorului.

Articolul 17

Prescripția acțiunii

& 1. Acțiunile pentru despăgubiri bazate pe prezenta convenție se prescriu:

a) pentru victima, în 3 ani socotiți din ziua următoare celei în care s-a produs accidentul;

b) pentru ceilalți îndreptățiți, în 3 ani socotiți din ziua următoare celei în care victima a decedat, fără însă ca acest termen să poată depăși 5 ani, socotiți din ziua următoare accidentului.

& 2. În caz de reclamație administrativă adresată caii ferate în conformitate cu art. 13, cele trei termene de prescripție prevăzute în & 1 se suspenda pînă în ziua în care calea ferată respinge în scris reclamația și restituie documentele anexate acesteia. În caz de admitere parțială a reclamației, prescripția nu-și reia cursul decît pentru partea din reclamație rămasă în litigiu. Proba primirii reclamației sau a răspunsului la aceasta și proba restituirii documentelor sînt în sarcina părții care invoca acest fapt.

Reclamațiile ulterioare avînd același obiect nu suspenda prescripția.

& 3. Acțiunea prescrisă nu mai poate fi exercitată nici sub forma unei cereri reconventionale, nici sub forma unei excepții.

& 4. Sub rezerva dispozițiilor de mai sus, prescripția este reglementată de dreptul național.

Articolul 18

Dreptul național

& 1. În lipsa de prevederi în prezenta convenție, se aplică dreptul național.

& 2. În aplicarea acestei convenții, prin drept național se înțelege dreptul statului pe teritoriul căruia s-a produs accidentarea călătorului, inclusiv regulile relative la conflictele de legi.

Articolul 19

Reguli generale de procedura

Pentru toate litigiile la care da loc aplicarea prezentei convenții procedura care urmează a se utiliza este aceea a judecătorului competent, sub rezerva dispozițiilor contrare ale acestei convenții.

Articolul 20

Executarea hotărîrilor. Cauțiuni

& 1. Cînd hotărîrile pronunțate în contradictoriu sau în lipsa de judecătorul competent, în baza dispozițiilor prezentei convenții, au devenit executorii potrivit legilor aplicate de acest judecător, ele devin executorii în fiecare dintre celelalte state contractante, imediat după îndeplinirea formalităților prevăzute în statul interesat. Revizuirea fondului litigiului nu este admisă.

Aceasta dispoziție nu se aplică hotărîrilor executorii provizoriu și nici obligarilor unui reclamant la alte despăgubiri decît cheltuielile de judecată, pe motivul respingerii cererii sale.

Tranzacțiile încheiate între părți în fața judecătorului competent în vederea lichidării unui litigiu și în legătură cu care s-a încheiat un proces-verbal pe cale judiciară au valoare de hotărîre judecătorească.

& 2. Pentru acțiunile judecătorești avînd drept temei prevederile prezentei convenții nu se poate pretinde depunerea de cauțiune pentru asigurarea plății cheltuielilor de judecată.

Articolul 21

Unitatea monetara

Sumele indicate în franci în prezenta convenție se considera ca se referă la francul aur în greutate de 10/31 grame, cu titlul de 0,900.

Articolul 22

Transporturi mixte

& 1. Sub rezerva dispoziției din & 2, prezenta convenție nu este aplicabilă pagubelor produse în timpul transportului pe liniile serviciilor auto sau de navigație înscrise în lista liniilor prevăzute în art. 59 al CIV.

& 2. Totuși, cînd vehiculele feroviare se transporta cu feribotul, prezenta convenție este aplicabilă pagubelor la care se referă art. 2 & 1, provocate de un accident în legătură cu exploatarea feroviara, produs în timp ce călătorul se afla în vehiculele menționate, ori în timpul în care intra sau iese din ele.

Pentru aplicarea prezentului paragraf, prin statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul se înțelege statul al cărui pavilion îl are feribotul.

& 3. Cînd, ca urmare a unor împrejurări excepționale, calea ferată este obligată să-și intrerupa provizoriu exploatarea și transporta pe călători sau dispune transportul acestora cu un alt mijloc de transport, ea răspunde potrivit dreptului aferent acestui mijloc de transport. Dispozițiile art. 13-17, 18 & 2, art. 19 și 20 din prezenta convenție rămîn totuși aplicabile.

Articolul 23

Răspunderea în caz de accidente nucleare

Calea ferată este exonerată de răspunderea ce-i revine pe baza prezentei convenții, cînd paguba a fost provocată de un accident nuclear și cînd, pe baza unor prescripții speciale în vigoare într-un stat contractant, prin care se reglementează răspunderea în domeniul energiei nucleare, acela care exploatează o instalatie nucleara sau altă persoană substituită acestuia răspunde de o atare paguba.

Articolul 24

Semnare

Convenția de fața rămîne deschisă pentru semnare pînă la 1 iulie 1966 de către statele care au fost invitate sa trimită reprezentanți la conferința ținuta la Berna de la 21 la 26 februarie 1966.

Articolul 25

Ratificare și punere în vigoare

Prezenta convenție va fi ratificată și instrumentele de ratificare vor fi depuse cît mai curînd posibil la guvernul elvetian.

Cînd convenția va fi fost ratificată de către cincisprezece state, guvernul elvetian se va pune în legătură cu guvernele interesate în vederea fixării de comun acord cu acestea a datei intrării în vigoare.

Articolul 26

Aderari

Dacă un stat parte la Convenția internationala privind transportul călătorilor și bagajelor pe calea ferată (CIV), din 25 februarie 1961, nu a semnat prezenta convenție și dorește sa adere la ea, el va informa despre dorința sa guvernul elvetian, care o va aduce la cunoștința statelor contractante.

Orice aderare își produce efectul după o luna de la data cînd guvernul elvetian a adus la cunoștința statelor contractante cererea facuta.

Articolul 27

Durata, revizuire

Prezenta convenție are aceeași durata ca și Convenția internationala privind transportul călătorilor și bagajelor pe căile ferate (CIV), din 25 februarie 1961; ea poate fi revizuită în conformitate cu procedura prevăzută în art. 68 & 1 din aceasta, putindu-i-se eventual integra.

Articolul 28

Textele convenției. Traduceri oficiale

Prezenta convenție a fost încheiată și semnată în limba franceza, conform uzantei diplomatice stabilite.

La textul în limba franceza s-a anexat cîte un text în limba germană, în limba engleza și în limba italiana care au valoare de traduceri oficiale.

În caz de divergenta, textul în limba franceza este cel autentic.

Drept care împuterniciții de mai jos, investiti cu depline puteri, care au fost găsite în buna și cuvenită forma, au semnat prezenta convenție.

Încheiată la Berna la douăzeci și șase februarie una mie noua sute șaizeci și șase, într-un singur exemplar, care va rămîne depus la arhivele Confederatiei elvetiene, cîte o copie autentică urmînd a fi trimisa fiecărei părți.