Decizia nr. 211/2018

Articolul 2

al acestei legi reglementează domeniul de aplicare al acesteia, în concordanță cu instituția juridică a amnistiei, neputând fi scutite de la restituire decât sumele de bani necesare pentru acoperirea unor prejudicii constatate până la intrarea în vigoare a legii. Este firesc să fie așa, deoarece în lipsa constatării prejudiciului, nu ar exista obligația de restituire.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 11 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 832/103/2015, Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 124/2014 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurenții-reclamanți Ștefan Eduard Iovu, Cristinel Catană, Marinela Abăloaie și Constantin Macovei, în cadrul soluționării recursului formulat de autorii excepției, împotriva unei sentințe civile din 16 decembrie 2015, prin care a fost admisă în parte acțiunea în contradictoriu cu Poliția Locală Piatra Neamț, fiind anulate, în parte, deciziile de recalculare a salariilor reclamanților și deciziile de imputare, iar pârâta a fost obligată să restituie reclamanților sumele reținute în baza deciziilor de imputare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în beneficiul reclamanților, dispozițiile

art. 1

și

art. 2 din Legea nr. 124/2014 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 124/2014

sunt neconstituționale „în măsura în care se interpretează că sunt aplicabile doar prejudiciilor constatate la data intrării în vigoare a legii de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control“. Astfel, este discriminatorie aplicarea acestor dispoziții „în interiorul aceleiași categorii de subiecți, doar funcționarilor publici în privința cărora au fost efectuate actele de control anterior intrării în vigoare a legii de amnistie fiscală“.

Articolul 16

alin. (1) din Constituție

este înfrânt prin interpretarea pe care atât pârâtul, cât și anumite instanțe o dau textului de lege criticat, în sensul că prejudiciul în privința căruia ar interveni amnistia ar fi trebuit să fi „existat constatat“ la momentul intrării în vigoare a legii. În măsura în care acesta ar fi sensul avut în vedere de legiuitor, s-ar crea o „discriminare negativă în interiorul aceleiași categorii de subiecți“, legea aplicându-se doar funcționarilor publici în privința cărora au fost efectuate actele de control anterior intrării în vigoare a legii de amnistie fiscală, celorlalți imputându-li-se, practic, pasivitatea organelor de audit. Mai susțin că, în privința sumelor imputate, a intervenit amnistia, prejudiciul existând din anul 2012, iar faptul că nu „exista constatat“ este exclusiv culpa pârâtei, a cărei interpretare, în privința aplicabilității dispozițiilor de lege criticate, este discriminatorie. În final, invocând faptul că „practica judiciară nu este unitară și pentru a preîntâmpina interpretarea dispozițiilor legale de o manieră diferențiată și, eventual, discriminatorie“, autorii excepției de neconstituționalitate apreciază ca fiind necesară declanșarea controlului de constituționalitate.

6.

Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că natura exoneratoare a prevederilor

Legii nr. 124/2014 , aplicabile anumitor categorii de obligații având ca obiect plata sumelor reprezentând venituri de natură salarială, se încadrează în marja de apreciere a statului în gestionarea creanțelor pe care le are, ca urmare a utilizării necorespunzătoare de către beneficiarii fondurilor publice.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul consideră, în esență, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin

Decizia nr. 33/2016 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor

art. 1 lit. a),

art. 2 alin. (1)

și

art. 3 din Legea nr. 124/2014 , personalul salarizat sub imperiul actelor

normative enumerate în

art. 1

din lege, este exonerat de la obligația restituirii, pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială încasate necuvenit până la data intrării în vigoare a legii, respectiv 27 septembrie 2014. Astfel, decizia menționată face aplicarea principiului tempus regit actum, cu privire la care, din perspectiva principiului egalității în fața legii, Curtea Constituțională a stabilit, în jurisprudența sa, că situația diferită în care se găsesc persoanele, în funcție de aplicarea principului tempus regit actum, nu poate fi considerată ca fiind contrară dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992,

reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 124/2014

privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 24 septembrie 2014, cu următorul conținut: „Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.“

12.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție, cuprinse în art. 16

privind egalitatea în drepturi.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 124/2014

instituie norme de exonerare și precizează categoriile de sume care intră sub incidența amnistiei, respectiv domeniul de aplicare al legii, stabilind că se exonerează de la plată „sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.“ Având în vedere că, în practică, unele instanțe au interpretat aceste dispoziții în sensul că se aplică exonerarea doar pentru sumele în privința cărora, la data intrării în vigoare a

Legii nr. 124/2014

(27 septembrie 2014), exista deja o constatare a prejudiciului de către organele abilitate, prin

Decizia nr. 33 din 24 octombrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 8 februarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor

art. 1 lit. a) ,

art. 2 alin. (1)

și

art. 3 din Legea nr. 124/2014 , „este exonerat de la obligația restituirii pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială încasate necuvenit până la data intrării în vigoare a legii, respectiv 27 septembrie 2014, personalul salarizat sub imperiul actelor normative enumerate în art. 1 din lege.“

14.

Ca atare, prin această decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, normele de lege criticate prin excepția de neconstituționalitate au primit interpretarea în sensul dorit de autorii excepției, și anume că intră sub incidența amnistiei fiscale sumele încasate necuvenit, până la data intrării în vigoare a legii, respectiv 27 septembrie 2014. Această decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 8 februarie 2017, deci ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate. Potrivit

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, deci se aplică erga omnes.

15.

În concluzie, critica autorilor a fost soluționată prin hotărârea prealabilă, în sensul dorit de aceștia, și, având în vedere că excepția de neconstituționalitate a vizat o problemă de interpretare și aplicare a legii, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

16.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/199 2, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 124/2014

privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Ștefan Eduard Iovu, Cristinel Catană, Marinela Abăloaie și Constantin Macovei, în Dosarul nr. 832/103/2015 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 aprilie 2018.