Convenția nr. 166/1987

Articolul 1

1. Aceasta convenție se aplică fiecărei nave maritime, proprietate publică sau privată, care este înmatriculată pe teritoriul oricărui membru pentru care convenția este în vigoare și care este în mod obișnuit angajata în navigația maritima comercială, precum și armatorilor și navigatorilor acestor nave.

2. În măsura în care este posibil, după consultarea cu organizațiile reprezentative ale armatorilor navelor de pescuit și pescarilor, autoritatea competentă va aplica prevederile acestei convenții pescuitului maritim comercial.

3. Dacă exista îndoieli în ceea ce privește angajarea vreunei nave în navigația maritima comercială sau în pescuitul maritim comercial, conform acestei convenții, problema va fi rezolvată de către autoritatea competentă după consultarea cu organizațiile interesate ale armatorilor, navigatorilor și ale pescarilor.

4. În sensul acestei convenții, termenul navigator înseamnă orice persoană angajata în orice activitate la bordul unei nave maritime căreia i se aplică aceasta convenție.

Articolul 2

1. Un navigator are dreptul să se repatrieze în următoarele situații:

a) dacă un angajament pe o perioadă specifică sau pentru un anumit voiaj expira în străinătate;

b) la expirarea perioadei avizului dat în conformitate cu prevederile articolelor acordului sau ale contractului de angajare al navigatorului;

c) în caz de boala sau ranire ori în alte condiții medicale care necesita repatrierea lui sau a ei, dacă s-a constatat ca din punct de vedere medical este apt sa calatoreasca;

d) în caz de naufragiu;

e) în cazul în care armatorul nu poate să își continue îndeplinirea obligațiilor legale sau contractuale ca angajator al navigatorului din cauza falimentului, vânzării navei, schimbării înmatriculării navei sau din alte cauze similare;

f) în cazul în care o nava este angajata într-o zona de război, astfel cum este definită în legislația naționala sau în contractele colective de muncă, în care navigatorul nu consimte sa meargă;

g) în cazul încheierii sau al întreruperii angajării în conformitate cu o hotărâre pe ramura sau cu un contract colectiv de muncă ori în cazul încheierii angajării din orice alt motiv similar.

2. Legislația naționala sau contractele colective de muncă vor prevedea durata maxima a perioadelor de serviciu la bordul navei în urma căreia un navigator are dreptul să se repatrieze; aceste perioade vor fi mai mici de 12 luni. La stabilirea perioadelor maxime se va ține seama de factorii care afectează mediul de lucru al navigatorilor. Fiecare membru va cauta, dacă este posibil, sa reducă aceste perioade, ținând seama de modificările și de progresul tehnologic, și poate fi indrumat de Comisia Maritima Mixtă prin orice recomandări făcute cu privire la aceasta problema.

Articolul 3

1. Fiecare membru pentru care aceasta convenție este în vigoare va prevedea în legislația naționala destinatiile către care navigatorii pot fi repatriati.

2. Destinatiile astfel prevăzute vor include locul în care navigatorul este de acord să își asume obligațiile, locul stipulat de contractul colectiv de muncă, statul de reședința al navigatorului sau un alt loc asemănător, stabilit de comun acord în momentul angajării. Navigatorul va avea dreptul sa aleagă dintre destinatiile prevăzute locul în care el sau ea urmează să fie repatriata.

Articolul 4

1. Armatorul are responsabilitatea de a asigura repatrierea prin mijloace corespunzătoare și rapide. Transportul normal va fi cel pe calea aerului.

2. Costul repatrierii va fi suportat de către armator.

3. Dacă repatrierea a avut loc ca urmare a depistarii, conform legislației naționale sau contractelor colective de muncă, a unei grave abateri a navigatorului în ceea ce privește obligațiile lui sau ale ei privind angajarea, nici o prevedere a acestei convenții nu va prejudicia dreptul de recuperare de la navigator a costurilor de repatriere sau a unei părți din acestea, în conformitate cu legislația naționala sau cu contractele colective de muncă.

4. Costul ce va fi suportat de către armator va include:

a) călătoria până la destinația aleasă pentru repatriere în conformitate cu prevederile art. 3;

b) cazarea și hrana din momentul în care navigatorul părăsește nava până când ajunge la destinația de repatriere;

c) cheltuielile și diurna din momentul în care el sau ea părăsește nava până când ajunge la destinația de repatriere, dacă aceasta s-a prevăzut în legislația naționala sau în contractele colective;

d) transportul a 30 kg de bagaj personal al navigatorului până la destinația de repatriere;

e) tratamentul medical, dacă este necesar, până când navigatorul este apt din punct de vedere medical sa calatoreasca spre destinația de repatriere.

5. Armatorul nu va cere navigatorului sa plătească în avans, la începutul angajării lui sau a ei, costul repatrierii și nici nu va recupera costul repatrierii din salariile navigatorului sau din alte drepturi, cu excepția celor menționate la paragraful 3.

6. În legislația naționala nu se va prejudicia nici un drept al armatorului de a recupera de la angajatorul de personal navigant costul repatrierii navigatorilor care nu sunt angajați de către armator.

Articolul 5

Dacă un armator nu respecta sau nu reușește sa ia măsurile în ceea ce privește costul repatrierii unui navigator care are dreptul să se repatrieze:

a) autoritatea competentă a membrului în teritoriul căruia nava este înmatriculată va respecta și va lua măsuri în ceea ce privește costul repatrierii navigatorului respectiv. Dacă aceasta nu reușește să facă acest lucru, statul din care navigatorul urmează să fie repatriat sau statul din care el sau ea provine poate lua măsuri pentru repatrierea lui sau a ei și poate recupera costul de la membrul în al cărui teritoriu este înmatriculată nava;

b) costurile suportate pentru repatrierea navigatorului vor fi recuperate de la armator de către membrul în al cărui teritoriu este înmatriculată nava;

c) cheltuielile de repatriere nu vor fi imputate în nici un caz navigatorului, cu excepția celor prevăzute la paragraful 3 al art. 4.

Articolul 6

Navigatorii care urmează să fie repatriati vor putea obține pasaportul și celelalte documente de identitate în vederea repatrierii.

Articolul 7

Timpul petrecut în asteptarea repatrierii și durata călătoriei de repatriere nu vor fi scăzute din plata care îi revine navigatorului.

Articolul 8

Un navigator va considera ca a fost repatriat în timp util, dacă el sau ea a ajuns la destinația prevăzută conform art. 3 sau dacă navigatorul nu reclama dreptul lui sau al ei la repatriere într-o perioadă de timp rezonabila, care va fi definită în legislația naționala sau în contractele colective de muncă.

Articolul 9

Prevederile acestei convenții, în măsura în care nu sunt făcute în alt fel efective prin intermediul contractelor colective de muncă sau în alt mod similar, corespunzător condițiilor naționale, vor avea efect prin legislația naționala.

Articolul 10

Fiecare membru va facilita repatrierea navigatorilor angajați pe nave care fac escala în porturile sale sau care trec prin teritoriul sau ori prin apele sale interne, precum și înlocuirea lor la bord.

Articolul 11

Autoritatea competența a fiecărui membru va asigura, prin intermediul unei supravegheri adecvate, respectarea de către armatorii de nave înmatriculate pe teritoriul sau a prevederilor convenției și va furniza Biroului Internațional al Muncii informațiile corespunzătoare.

Articolul 12

Textul prezentei convenții va fi disponibil într-o limbă corespunzătoare membrilor echipajului fiecărei nave care este înmatriculată în teritoriul oricărui membru pentru care aceasta este în vigoare.

Articolul 13

Aceasta convenție revizuieste Convenția privind repatrierea marinarilor, 1926.

Articolul 14

Ratificarile formale ale acestei convenții vor fi comunicate directorului general al Biroului Internațional al Muncii și vor fi înregistrate de către acesta.

Articolul 15

1. Prezenta convenție nu va lega decât pe membrii Organizației Internaționale a Muncii, ale căror ratificări vor fi fost înregistrate de către directorul general al Biroului Internațional al Muncii.

2. Prezenta convenție va intra în vigoare la 12 luni după ce ratificarile a 2 membri vor fi fost înregistrate de către directorul general al Biroului Internațional al Muncii.

3. În continuare aceasta convenție va intra în vigoare, pentru fiecare membru, la 12 luni de la data la care ratificarea sa va fi fost înregistrată.

Articolul 16

1. Orice membru care a ratificat aceasta convenție poate să o denunțe după expirarea termenului de 10 ani de la data intrării inițiale în vigoare a acesteia, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internațional al Muncii și înregistrat de către acesta. O astfel de denunțare nu va avea efect decât după un an de la data înregistrării.

2. Orice membru care a ratificat aceasta convenție și care, în termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani, prevăzută la paragraful anterior, nu și-a exercitat dreptul de denunțare prevăzut de prezentul articol, va fi legat pentru o noua perioada de 10 ani și ca urmare va putea sa denunțe aceasta convenție la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condițiile prevăzute de prezentul articol.

Articolul 17

1. Directorul general al Biroului Internațional al Muncii îi va înștiința pe toți membrii Organizației Internaționale a Muncii cu privire la înregistrarea tuturor ratificărilor și denuntarilor care i-au fost comunicate de către membrii organizației.

2. Atunci când condițiile enunțate la art. 15 paragraful 2 vor fi fost îndeplinite directorul general al Biroului Internațional al Muncii va atrage atenția membrilor organizației asupra datei la care prezenta convenție va intra în vigoare.

Articolul 18

Directorul general al Biroului Internațional al Muncii va comunică secretarului general al Națiunilor Unite, spre înregistrare, în conformitate cu art. 102 din Carta Națiunilor Unite, informații complete privind toate ratificarile și toate actele de denunțare pe care le-a înregistrat în conformitate cu prevederile articolelor precedente.

Articolul 19

Oricând va considera necesar Consiliul de administrație al Biroului Internațional al Muncii va prezenta un raport Conferintei generale cu privire la aplicarea prezentei convenții și va examina dacă este cazul să se înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau parțiale a convenției.

Articolul 20

1. În cazul în care Conferința adopta o noua convenție având ca obiect revizuirea, totală sau parțială, a prezentei convenții și numai dacă noua convenție nu prevede altfel, atunci:

a) ratificarea de către un membru a noii convenții de revizuire va antrena de plin drept, independent de prevederile art. 16, denunțarea imediata a acestei convenții, sub rezerva ca noua convenție de revizuire sa fi intrat în vigoare;

b) de la data la care noua convenție de revizuire va intra în vigoare prezenta convenție nu va mai fi deschisă ratificării de către membri.

2. Prezenta convenție va rămâne în orice caz în vigoare în forma și în conținutul actuale pentru membrii care au ratificat-o, dar care nu au ratificat convenția de revizuire.

Articolul 21

Versiunile în limbile engleza și franceza ale textului acestei convenții sunt egal autentice.