Decizia nr. 123/2018
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel-Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Patricia Marilena Ionea
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Sindicatul Independent al Polițiștilor din Seini, Săbișa, județul Maramureș, în numele și pentru membrii săi Cristian State și alții, în Dosarul nr. 1.326/100/2016 al Tribunalului Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.314D/2016.
2.
La apelul nominal lipsesc autorul excepției și partea Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât textul constituțional invocat de autorul acesteia, respectiv
art. 21 alin. (4),
are în vedere jurisdicțiile speciale administrative, care sunt facultative și gratuite. Or, în cauză, procedura la care se referă
art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010
nu este una jurisdicțională.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 20 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.326/100/2016, Tribunalul Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Independent al Polițiștilor din Seini, Săbișa, județul Maramureș, în numele și pentru membrii săi Cristian State și alții, în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ în care s-a solicitat acordarea unor drepturi salariale.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile
art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010
contravin prevederilor
art. 21 alin. (4) din Constituție . În acest sens, arată că dispozițiile
art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010
instituie o procedură opțională de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale de către angajator, fiind utilizat termenul „poate“ și nu „este obligat“, astfel că procedura de recurs grațios instituită prin această prevedere legală este una opțională și nu obligatorie. Spre deosebire de procedura generală stabilită în legea contenciosului administrativ, unde sunt prevăzuți cu exactitate pașii obligatoriu de urmat până la sesizarea instanței în acest caz, contestațiile prealabile sunt opționale și nu obligatorii, astfel că nu pot fi respinse pe temeiul neintroducerii unei constații în prealabil la angajator. În cazul în care se interpretează totuși că această procedură este obligatorie, apreciază că sunt încălcate prevederile constituționale care consacră caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiilor speciale administrative.
6.
Tribunalul Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor
art. 21 alin. (4) din Constituție , întrucât soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi nu este o jurisdicție administrativă specială și nu împiedică accesul la justiție ulterior parcurgerii sale. Faptul că, prin neparcurgerea acestei proceduri ori prin nerespectarea termenelor legale, cel interesat ar putea pierde dreptul de acces la justiție nu este de natură să demonstreze neconstituționalitatea procedurii administrative prealabile, de vreme ce liberul acces la justiție nu semnifică faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări. În susținerea celor arătate, invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 121 din 9 februarie 2010 , precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunțată în Cauza Le Compte, Van Leuven și De Meyere contra Belgiei și Hotărârea din 26 aprilie 1995, pronunțată în Cauza Fischer contra Austriei.
7.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
8.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, întrucât procedura reglementată de
art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010
nu are caracter jurisdicțional.
9.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituțională este inadmisibilă. În acest sens, arată că
art. 21 alin. (4) din Constituție
se referă la jurisdicțiile speciale administrative, în timp ce procedura reglementată de textul de lege criticat nu este jurisdicțională, astfel că prevederile constituționale amintite nu sunt incidente în cauză.
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatul Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituției,
precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2),
ale
art. 2,
3,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, dispoziții potrivit cărora
(1)
Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.
(2)
Contestația poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
(3)
Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile lucrătoare.
(4)
Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluționării contestației în scris.
13.
Curtea constată că, ulterior sesizării sale,
Legea-cadru nr. 284/2010
a fost abrogată prin
art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Având în vedere însă cele reținute prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a statuat că „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și faptul că dispozițiile
art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010
sunt incidente în cauza în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea textului de lege cu care a fost sesizată.
14.
Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate aduc atingere prevederilor
art. 21 alin. (4) din Constituție
potrivit cărora „jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.“
15.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia își susține critica plecând de la premisa că procedura soluționării contestației în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi prevăzute de
Legea-cadru nr. 284/2010
reprezintă o jurisdicție specială administrativă obligatorie, contravenind astfel
art. 21 alin. (4) din Constituție , care consacră caracterul facultativ al unei astfel de jurisdicții. Or, Curtea observă că, potrivit
art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, jurisdicție administrativă specială semnifică „activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale“. Cu privire la același aspect, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa, așa cum este
Decizia nr. 220 din 6 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 16 iunie 2004, că jurisdicțiile speciale administrative reprezintă o activitate jurisdicțională realizată de un organ de jurisdicție ce funcționează în cadrul unei instituții a administrației publice sau al unor autorități administrative autonome, care se realizează conform procedurii imperative prevăzute într-o lege specială, procedură asemănătoare cu cea a instanțelor de judecată, desfășurată însă paralel și separat de aceasta.
16.
Având în vedere aceste repere, Curtea constată că procedura de soluționare a contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor
Legii-cadru nr. 284/2010
nu îndeplinește condițiile mai sus arătate pentru a fi caracterizată ca o jurisdicție administrativă specială, astfel că nu este supusă condițiilor stabilite de
art. 21 alin. (4) din Constituție .
17.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție,
precum și al
art. 1-3,
al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Independent al Polițiștilor din Seini, Săbișa, județul Maramureș, în numele și pentru membrii săi Cristian State și alții, în Dosarul nr. 1.326/100/2016 al Tribunalului Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 20 martie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.