Convenția din 30 noiembrie 1990
din 1990 privind pregătirea, răspunsul și cooperarea în caz de poluare cu hidrocarburi
prezumat în vigoare
--------------
constiente de necesitatea protejării mediului înconjurător în general și a celui marin în special,
recunoscând amenințarea grava asupra mediului marin pe care o prezintă accidentele de poluare cu hidrocarburi, care implica nave, platforme de foraj, porturi maritime și mijloace de manipulare a hidrocarburilor,
dându-și seama de importanța măsurilor de precautie și de prevenire pentru evitarea poluarii cu hidrocarburi, în primul rând, și de necesitatea aplicării stricte a convențiilor internaționale existente referitoare la siguranța navigației și la prevenirea poluarii marine, în speta a Convenției internaționale din 1974 pentru ocrotirea vieții omenești pe mare, cu amendamentele respective, și a Convenției internaționale din 1973 pentru prevenirea poluarii de către nave, modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta și cu amendamentele respective, și, de asemenea, având în vedere dezvoltarea rapida a standardelor de proiectare, operare și întreținere a navelor care transporta hidrocarburi și a platformelor de foraj,
având în vedere ca în cazul unui incident de poluare cu hidrocarburi sunt necesare acțiuni prompte și eficiente pentru a reduce la minimum pagubele ce ar putea să se producă drept urmare a unui astfel de incident,
subliniind importanța pregătirii eficiente pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi și rolul important pe care industria petroliera și navigația le au în acest context,
recunoscând importanța asistenței mutuale și a cooperării internaționale cu privire la problemele respective, inclusiv schimbul de informații asupra mijloacelor de care dispun statele pentru a face fața incidentelor de poluare cu hidrocarburi, pregătirea planurilor de urgenta împotriva poluarii cu hidrocarburi, schimbul de rapoarte asupra incidentelor semnificative care pot afecta mediul marin sau litoralul și interesele respective ale statelor, precum și cercetarea și dezvoltarea mijloacelor pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi a mediului marin,
luând în considerare principiul "cel care polueaza plătește" ca principiu general al reglementărilor internaționale privind mediul înconjurător,
luând în considerare, de asemenea, importanța convențiilor internaționale asupra responsabilității și compensării daunelor cauzate de poluarea cu hidrocarburi, inclusiv Convenția internationala din 1969 privind răspunderea civilă pentru daunele cauzate de poluarea cu hidrocarburi și Convenția internationala din 1971 pentru crearea unui fond internațional de compensare a daunelor cauzate de poluarea cu hidrocarburi, și necesitatea stringenta a intrării cat mai curând în vigoare a protocoalelor din 1984 care modifica aceste doua convenții,
luând în considerare în continuare importanța acordurilor bilaterale și multilaterale și a înțelegerilor incluzând convențiile și acordurile regionale,
având în vedere prevederile pertinente ale Convenției Națiunilor Unite privind dreptul marii, în special cele cuprinse în partea a XII-a din aceasta,
constiente de necesitatea promovării cooperării internaționale și sporirii capacităților naționale, regionale și globale existente privind pregătirea și combaterea poluarii cu hidrocarburi, ținând seama de necesitățile speciale ale țărilor în curs de dezvoltare și mai ales ale statelor insulare mici,
considerând ca aceste obiective pot fi cel mai bine atinse prin încheierea unei convenții internaționale privind pregătirea, răspunsul și cooperarea în cazul poluarii cu hidrocarburi,
au convenit asupra celor ce urmează:
*) Traducere
Părțile la prezenta convenție,
Articolul 1
Prevederi generale
Părțile se angajează sa ia, individual sau în comun, toate măsurile corespunzătoare, conform prevederilor acestei convenții și anexei la aceasta, pentru a se pregati sa combata și sa lupte împotriva unui incident de poluare cu hidrocarburi.
Anexa la aceasta convenție face parte integrantă din convenție și o referire la aceasta convenție constituie totodată o referire la anexa.
Aceasta convenție nu se aplică navelor de război, navelor auxiliare și nici celorlalte nave care aparțin unui stat ori care sunt exploatate de acest stat atâta timp cat acesta le folosește numai în scopuri guvernamentale, necomerciale. Totuși fiecare parte trebuie să adopte măsuri corespunzătoare care să nu compromita funcționarea sau capacitatea de exploatare a unor astfel de nave care îi aparțin sau care sunt exploatate de ea, astfel încât aceste nave sa acționeze într-un mod corespunzător prezentei convenții, în măsura în care acest lucru este rațional și realizabil.
Articolul 2
Definiții
În sensul acestei convenții:
1. hidrocarbura înseamnă petrol în orice formă, incluzând țițeiul, combustibilul lichid, sedimentele de petrol, reziduurile conținând petrol și produsele rafinate;
2. incident de poluare cu hidrocarburi înseamnă un incident sau o serie de incidente având aceeași origine, care duce sau poate duce la o scurgere de hidrocarburi ce constituie sau poate constitui o amenințare pentru mediul marin sau litoral ori pentru interesele respective ale unuia sau mai multor state și care necesita o acțiune de urgenta sau alte acțiuni imediate;
3. nava înseamnă orice tip de nava exploatată în mediul marin, incluzând ambarcatiunile cu aripi portante, vehiculele cu perna de aer, submersibilele și mijloacele plutitoare de orice tip;
4. unitate de foraj marin înseamnă orice instalatie de foraj fixa sau plutitoare ori structura folosită în activități de explorare, exploatare sau producție a hidrocarburilor sau gazelor ori de încărcare sau descărcare a hidrocarburilor;
5. porturi maritime și instalații de manipulare a hidrocarburilor înseamnă acele instalații care prezintă riscul unui incident de poluare cu hidrocarburi și includ, între altele, porturi maritime, terminale pentru hidrocarburi, conducte de petrol și alte instalații de manipulare a hidrocarburilor;
6. Organizație înseamnă Organizația Maritima Internationala;
7. secretar general înseamnă secretarul general al Organizației.
Articolul 3
Planuri de urgenta pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi
a) Fiecare parte va cere ca navele autorizate sa arboreze pavilionul sau sa posede la bord un plan de urgenta pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi, astfel cum se solicita și prin prevederile adoptate în acest scop de Organizație și în conformitate cu acestea.
b) O nava care trebuie să aibă la bord un plan de urgenta pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi, conform subparagrafului a), este supusă, atâta timp cat se afla într-un port sau la un terminal în mare, sub jurisdicția unei părți, controlului funcționarilor autorizați corespunzător în acest scop de acea parte, conform practicilor prevăzute în acordurile internaționale existente sau în legislația sa naționala.
Fiecare parte va cere ca operatorii unităților de foraj marin aflate sub jurisdicția sa sa posede planuri de urgenta pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi, care să fie coordonate cu sistemul național, stabilit conform art. 6, și să fie aprobate conform procedurilor stabilite de autoritatea naționala competența.
Fiecare parte va cere ca autoritățile sau operatorii aflați în serviciul acestor porturi maritime și al mijloacelor de manipulare a hidrocarburilor, de sub jurisdicția sa, după caz, sa posede planuri de urgenta pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi sau aranjamente similare, care să fie coordonate cu sistemul național, stabilit conform art. 6, și să fie aprobate conform procedurilor stabilite de autoritatea naționala competența.
Articolul 4
Procedee de raportare a poluarii cu hidrocarburi
Fiecare parte:
a) va cere comandantilor sau celorlalte persoane care au în subordine nave ce arboreaza pavilionul sau și persoanelor care au în subordine unități de foraj marin aflate sub jurisdicția sa să raporteze fără întârziere orice eveniment la nava lor sau la unitatea de foraj, care implica o scurgere sau o scurgere probabila de hidrocarburi:
(i) în cazul unei nave, statului de coasta cel mai apropiat;
(îi) în cazul unei unități de foraj, statului de coasta sub a cărui jurisdicție se afla unitatea;
b) va cere comandantilor sau altor persoane care au în subordine nave ce arboreaza pavilionul sau și persoanelor care au în subordine unități de foraj aflate sub jurisdicția sa să raporteze fără întârziere orice eveniment observat pe mare, în care este implicata o scurgere de hidrocarburi sau prezenta hidrocarburilor:
(i) în cazul unei nave, statului de coasta cel mai apropiat;
(îi) în cazul unei unități de foraj, statului de coasta sub a cărui jurisdicție se afla unitatea;
c) va cere persoanelor care au în subordine porturile maritime și mijloacele de manipulare a hidrocarburilor de sub jurisdicția sa să raporteze, fără întârziere, autorității naționale competente orice eveniment ce implica o descărcare sau o descărcare probabila de hidrocarburi ori prezenta hidrocarburilor;
d) va instrui navele sale maritime sau avioanele sale de inspecție și alte servicii sau funcționari anume desemnați să raporteze neîntârziat autorității naționale competente sau, după caz, statului de coasta cel mai apropiat orice eveniment observat pe mare sau într-un port maritim ori mijloc de manipulare a hidrocarburilor, care implica o descărcare de hidrocarburi sau prezenta hidrocarburilor;
e) va cere piloților de avioane civile să raporteze, fără întârziere, statului de coasta cel mai apropiat orice eveniment observat pe mare, care implica o descărcare de hidrocarburi sau prezenta hidrocarburilor.
Rapoartele la care se referă paragraful (1) a) (i) vor fi întocmite în conformitate cu cerințele elaborate de Organizație și vor fi bazate pe liniile directoare și pe principiile generale adoptate de Organizație. Rapoartele la care se referă paragrafele 1) a) (îi), b), c) și d) vor fi întocmite conform liniilor directoare și principiilor generale adoptate de Organizație, în măsura în care acestea se aplică.
Articolul 5
Acțiunea la primirea unui raport privind poluarea cu hidrocarburi
Ori de câte ori o parte primește un raport la care se referă art. 4 sau informări despre poluare, provenite din alte surse, aceasta:
a) va evalua situația pentru a hotărî dacă este vorba de un incident de poluare;
b) va stabili natura, amploarea și consecințele posibile ale incidentului de poluare; și
c) va informa apoi, fără întârziere, toate statele ale căror interese sunt afectate sau este posibil să fie afectate de acest incident de poluare, furnizand și:
(i) amănuntele constatărilor sale și orice măsură luată sau pe care intenționează sa o ia pentru a face fața incidentului; și
(îi) alte informații considerate a fi adecvate, până se încheie acțiunea luată pentru a face fața incidentului sau până la acțiunea concertata decisa de aceste state.
Dacă gravitatea acestui incident de poluare cu hidrocarburi justifica, partea va furniza Organizației, direct sau, dacă este cazul, prin organizațiile sau înțelegerile regionale pertinente, informațiile la care s-a făcut referire la paragrafele (1) b) și c).
Dacă gravitatea acestui incident de poluare cu hidrocarburi justifica, alte state afectate sunt rugate sa informeze urgent Organizația, direct sau, după caz, prin organizațiile sau înțelegerile regionale pertinente, despre constatările lor privind amploarea amenințării intereselor lor și despre orice măsură luată sau pe care intenționează sa o ia.
Părțile vor folosi, pe cat posibil, sistemul de raportare a poluarii cu hidrocarburi, elaborat de Organizație atunci când fac schimb de informații și comunicări cu alte state și cu Organizația.
Articolul 6
Sisteme naționale și regionale pentru pregătire și răspuns
Fiecare parte va stabili un sistem național pentru a acționa prompt și eficient împotriva incidentelor de poluare cu hidrocarburi. Acest sistem va cuprinde cel puțin:
a) desemnarea:
(i) autorității sau autorităților naționale competente care răspund de pregătirea și de acțiunea împotriva poluarii cu hidrocarburi;
(îi) punctului sau punctelor naționale operationale de contact, care să fie responsabile de primirea și de transmiterea rapoartelor privind poluarea cu hidrocarburi despre care s-a făcut referire la art. 4; și
(iii) autorității care este indreptatita sa acționeze în numele statului pentru a cere asistența sau a decide sa acorde asistența cerută;
b) un plan național de urgenta pentru pregătire și răspuns, care să includă relația organizatorică a diferitelor organisme implicate, fie publice, fie particulare, ținând seama de liniile directoare elaborate de Organizație.
În plus, fiecare parte, în cadrul posibilităților sale, fie individual, fie prin cooperare bilaterala sau multilaterala și, după caz, în cooperare cu industriile petroliera și navala, cu autoritățile portuare și cu alte entități pertinente, va stabili:
a) un nivel minim de echipamente de combatere a deversarilor de hidrocarburi, amplasate în prealabil și corespunzător cu riscul implicat, și programele pentru utilizarea lor;
b) un program de exercitii pentru organizațiile de acțiune împotriva poluarii cu hidrocarburi și de pregătire a personalului pertinent;
c) planuri detaliate și posibilități de comunicare pentru a face fața unui incident de poluare cu hidrocarburi. Aceste posibilități trebuie să fie permanent disponibile; și
d) un mecanism sau un sistem pentru a coordona acțiunile împotriva unui incident de poluare cu hidrocarburi, care să poată, dacă este cazul, mobiliza resursele necesare.
Fiecare parte va asigura furnizarea informațiilor curente către Organizație, direct ori prin intermediul organizațiilor sau înțelegerilor regionale pertinente, privind:
a) locul, datele de telecomunicare și, dacă este cazul, zonele de răspundere ale autorităților și entitatilor la care se referă paragraful (1) a);
b) echipamentele de acțiune împotriva poluarii și expertiza în disciplinele legate de acțiunea împotriva poluarii și salvarea maritima, care pot fi puse la dispoziție altor state, la cerere; și
c) planul sau de urgenta național.
Articolul 7
Cooperarea internationala în problema acțiunii împotriva poluarii
Părțile sunt de acord ca, în funcție de posibilitățile lor și de disponibilitatea resurselor pertinente, sa coopereze și sa furnizeze servicii de consultanța, suport tehnic și echipamente, pentru a face fața unui incident de poluare, dacă gravitatea acestui incident justifica acest lucru, la cererea oricărei părți afectate sau care poate să fie afectată. Finanțarea cheltuielilor pentru aceasta asistența se va baza pe prevederile stabilite în anexa la aceasta convenție.
O parte care a cerut asistența poate cere Organizației sa ajute la identificarea surselor de finanțare provizorie a cheltuielilor menționate la paragraful (1).
Conform acordurilor internaționale în vigoare, fiecare parte va lua măsurile necesare legale sau administrative pentru a facilita:
a) sosirea, utilizarea teritoriului sau și plecarea navelor, aeronavelor și a altor mijloace de transport participante la acțiunea împotriva unui incident de poluare cu hidrocarburi sau care transporta personalul, incarcaturile, materialele și echipamentele necesare pentru a face fața acestui incident; și
b) miscarea expeditiva către, pe și înspre afară teritoriului sau a personalului, incarcaturilor, materialelor și echipamentelor menționate la subparagraful a).
Articolul 8
Cercetare și dezvoltare
Părțile consimt sa coopereze direct sau, după caz, prin Organizație ori prin organizațiile sau înțelegerile regionale pertinente, în scopul promovării și schimbului de rezultate ale programelor de cercetare și dezvoltare privind ridicarea nivelului actual de pregătire și răspuns împotriva poluarii cu hidrocarburi, incluzând tehnologiile și tehnica supravegherii, menținerii sub control, recuperării, dispersarii, curatarii etc., menite sa reducă la minimum sau sa atenueze efectele poluarii și pentru refacerea mediului.
În acest scop părțile se angajează sa stabilească direct sau, după caz, prin Organizație ori prin organizațiile sau înțelegerile regionale pertinente, legăturile necesare între institutele de cercetare ale părților.
Părțile consimt sa coopereze direct sau prin Organizație ori prin organizațiile sau înțelegerile regionale pertinente, după caz, sa promoveze ținerea în mod regulat de simpozioane internaționale asupra unor teme specifice, incluzând progresele tehnologice în tehnica și echipamentele de combatere a poluarii cu hidrocarburi.
Părțile consimt sa încurajeze, prin intermediul Organizației sau al altor organizații internaționale competente, elaborarea unor norme pentru tehnologii și echipamente compatibile, folosite în combaterea poluarii cu hidrocarburi.
Articolul 9
Cooperarea tehnica
Părțile se angajează să asigure, direct sau prin intermediul Organizației sau al altor organisme internaționale, după caz, sprijin în privinta pregătirii și răspunsului împotriva poluarii cu hidrocarburi, acelor părți care cer asistența tehnica:
a) pentru pregătirea personalului;
b) pentru asigurarea disponibilității tehnologiei, echipamentelor și instalațiilor corespunzătoare;
c) pentru a înlesni alte măsuri și înțelegeri în vederea pregătirii și răspunsului în cazul incidentelor de poluare cu hidrocarburi; și
d) pentru inițierea unor programe comune de cercetare și dezvoltare.
Părțile se angajează sa coopereze activ, sub rezerva legislației, reglementărilor și politicii lor naționale, pentru transferul de tehnologie în probleme de pregătire și răspuns în cazul poluarii cu hidrocarburi.
Articolul 10
Promovarea cooperării bilaterale și multilaterale în probleme de pregătire și răspuns
Părțile vor depune eforturi pentru încheierea unor acorduri bilaterale sau multilaterale în probleme de pregătire și răspuns în cazul poluarii cu hidrocarburi. Copii de pe aceste acorduri vor fi transmise Organizației, care le va pune la dispoziție părților, la cerere.
Articolul 11
Legătură cu alte convenții și acorduri internaționale
Nici o prevedere din aceasta convenție nu va fi interpretată ca modificând drepturile sau obligațiile oricărei părți ce rezultă din orice alta convenție sau acord internațional.
Articolul 12
Aranjamente instituționale
Părțile desemnează Organizația, cu condiția ca aceasta sa consimtă și sa dispună de resursele necesare pentru susținerea activității, să efectueze următoarele funcții și activități:
a) servicii de informare:
(i) sa primească, sa colationeze și sa difuzeze, la cerere, informațiile furnizate de părți [vezi, de exemplu, art. 5 paragrafele (2) și (3), art. 6 paragraful (3) și art. 10] și informațiile pertinente furnizate de alte surse; și
(îi) să asigure asistența pentru identificarea surselor de finanțare provizorie a cheltuielilor [vezi, de exemplu, art. 7 paragraful (2)];
b) educație și instruire:
(i) sa promoveze instruirea în probleme de pregătire și răspuns în cazul poluarii cu hidrocarburi (vezi, de exemplu, art. 9); și
(îi) sa promoveze ținerea de simpozioane internaționale [vezi, de exemplu, art. 8 paragraful (3)];
c) servicii tehnice:
(i) sa faciliteze cooperarea în probleme de cercetare și dezvoltare [vezi, de exemplu, art. 8 paragrafele (1), (2) și (4) și art. 9 paragraful (1) d)];
(îi) să asigure consultanța statelor care își stabilesc posibilitățile naționale sau regionale de acțiune împotriva incidentelor de poluare cu hidrocarburi; și
(iii) sa analizeze informațiile furnizate de părți [vezi, de exemplu, art. 5 paragrafele (2) și (3), art. 6 paragraful (3) și art. 8 paragraful (1)] și informațiile pertinente furnizate de alte surse și sa furnizeze recomandări și informații către state;
d) asistența tehnica:
(i) sa faciliteze furnizarea asistenței tehnice statelor care își stabilesc posibilitățile naționale sau regionale de acțiune împotriva incidentelor de poluare;
(îi) sa faciliteze furnizarea asistenței tehnice și a recomandărilor, la cererea statelor confruntate cu incidente de poluare grava cu hidrocarburi.
La punerea în practica a activităților specificate în acest articol Organizația va depune eforturi pentru întărirea capacității statelor, individual sau prin intermediul înțelegerilor regionale, în probleme de pregătire și combatere a incidentelor de poluare cu hidrocarburi, bazându-se pe experienta statelor, pe acordurile regionale și pe înțelegerile din sectorul industrial și acordând o atenție specială necesităților țărilor în curs de dezvoltare.
Prevederile acestui articol vor fi puse în aplicare în conformitate cu un program elaborat și revizuit permanent de Organizație.
Articolul 13
Evaluarea convenției
Părțile vor evalua în cadrul Organizației eficienta convenției, în lumina obiectivelor sale, mai ales în ceea ce privește principiile care stau la baza cooperării și asistenței.
Articolul 14
Amendamente
Aceasta convenție poate fi amendata prin oricare dintre procedurile specificate în paragrafele ce urmează.
Amendare după examinarea de către Organizație:
a) Orice amendament propus de o parte la convenție va fi prezentat Organizației și difuzat de secretarul general tuturor membrilor Organizației și tuturor părților, cu cel puțin 6 luni înainte de examinarea sa.
b) Orice amendament propus și difuzat conform celor de mai sus va fi prezentat spre examinare Comitetului pentru protecția mediului marin din cadrul Organizației.
c) Părțile la convenție, fie ca sunt sau nu sunt membre ale Organizației, au dreptul sa participe la deliberările Comitetului pentru protecția mediului marin.
d) Amendamentele se adoptă numai cu o majoritate de două treimi din numărul părților la convenție, prezente și votante.
e) Dacă se adoptă conform subparagrafului d), amendamentele vor fi comunicate de secretarul general tuturor părților la convenție pentru acceptare.
f) (i) Un amendament la un articol sau la anexa la convenție se considera ca fiind acceptat de la data la care este acceptat de două treimi din numărul părților.
(îi) Un amendament la un supliment se considera ca fiind acceptat la expirarea unei perioade stabilite de Comitetul pentru protecția mediului marin la adoptarea sa, perioada care nu va fi mai mica de 10 luni, în afară cazului în care în cursul acestei perioade s-a comunicat secretarului general o obiectiune de către cel puțin o treime din numărul părților.
g) (i) Un amendament la un articol sau la anexa la convenție, acceptat în conformitate cu subparagraful f) (i), va intra în vigoare la 6 luni de la data la care se considera ca a fost acceptat pentru părțile care au notificat secretarului general ca l-au acceptat.
(îi) Un amendament la un supliment, acceptat în conformitate cu subparagraful f) (îi), va intra în vigoare la 6 luni de la data la care se considera ca a fost acceptat pentru toate părțile, cu excepția celor care, înaintea acestei date, au făcut obiectiune la el. O parte poate în orice moment sa retragă o obiectiune comunicată anterior, prin prezentarea unei notificări în acest sens secretarului general.
Amendare printr-o conferința:
a) La cererea unei părți, sprijinita de cel puțin o treime din numărul părților, secretarul general va convoca o conferința a părților la convenție, care să examineze amendamentele la convenție.
b) Un amendament adoptat de o astfel de conferința cu o majoritate de două treimi din numărul părților prezente și votante va fi comunicat de secretarul general tuturor părților pentru acceptare.
c) În cazul în care conferința nu hotărăște altfel, amendamentul va fi considerat ca acceptat și va intra în vigoare conform procedurilor specificate la paragrafele (2) f) și g).
Adoptarea și intrarea în vigoare a unui amendament constituind un adaos la o anexa sau la un supliment vor fi supuse procedurii aplicabile unui amendament la anexa.
Orice parte care nu a acceptat un amendament la un articol sau la anexa, conform paragrafului (2) f) (i), sau un amendament constituind un adaos la o anexa sau la un supliment, conform paragrafului (2) f) (îi), va fi tratata ca nefiind parte numai în scopul aplicării acestui amendament. Un astfel de tratament se va încheia după prezentarea unei notificări de acceptare, conform paragrafului (2) f) (i) sau după retragerea obiectiunii conform paragrafului (2) g) (îi).
Secretarul general va informa toate părțile despre orice amendament care intră în vigoare conform acestui articol, precum și despre data la care amendamentul intră în vigoare.
Orice notificare pentru acceptare, obiectiune sau retragere a obiectiunii la un amendament, conform acestui articol, va fi comunicată în scris secretarului general, care va informa părțile despre aceasta notificare și despre data primirii sale.
Un supliment la convenție va conține numai prevederi de natura tehnica.
Articolul 15
Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea și aderarea
Prezenta convenție va rămâne deschisă pentru semnare la sediul Organizației de la data de 30 noiembrie 1990 până la data de 29 noiembrie 1991, data după care rămâne deschisă pentru aderare. Orice stat poate deveni parte la aceasta convenție prin:
a) semnare fără rezerva în ceea ce privește ratificarea, acceptarea sau aprobarea; sau
b) semnare sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau de aprobare; sau
c) aderare.
Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea va fi efectuată prin depunerea unui instrument în acest scop la secretarul general.
Articolul 16
Intrarea în vigoare
Prezenta convenție va intra în vigoare la 12 luni de la data la care cel puțin 15 state fie ca au semnat-o fără rezerva în ceea ce privește ratificarea, acceptarea sau aprobarea, fie au depus instrumentele necesare de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, conform art. 15.
Pentru statele care au depus un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la prezenta convenție după ce condițiile de intrare în vigoare au fost îndeplinite, dar înainte de data intrării ei în vigoare, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea va produce efect la data intrării în vigoare a acestei convenții sau la 3 luni de la data depunerii instrumentului, dacă această dată este ulterioară.
Pentru statele care au depus un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare după data la care aceasta convenție a intrat în vigoare, prezenta convenție intră în vigoare la 3 luni de la data depunerii instrumentului.
Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, depus după data la care un amendament la prezenta convenție se considera ca a fost acceptat conform art. 14, se aplică convenției în forma sa modificată.
Articolul 17
Denunțarea
Prezenta convenție poate fi denunțată de orice parte în orice moment, după expirarea unei perioade de 5 ani de la data la care aceasta convenție intră în vigoare pentru acea parte.
Denunțarea se efectuează prin notificare scrisă, adresată secretarului general.
Denunțarea va produce efect la 12 luni de la primirea notificării de denunțare de către secretarul general sau după expirarea unei perioade mai lungi care poate fi indicată în notificare.
Articolul 18
Depozitarul
Prezenta convenție va fi depusa la secretarul general.
Secretarul general:
a) va informa toate statele care au semnat aceasta convenție sau au aderat la aceasta despre:
(i) fiecare noua semnare sau depunere a unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, precum și despre data acesteia;
(îi) data intrării în vigoare a acestei convenții; și
(iii) depunerea oricărui instrument de denunțare a acestei convenții și despre data la care s-a primit aceasta, precum și despre data de la care are efect denunțarea;
b) va transmite copii certificate conforme de pe aceasta convenție tuturor guvernelor statelor care au semnat-o sau care au aderat la aceasta.
De îndată ce prezenta convenție intră în vigoare o copie certificată conformă va fi transmisă de către depozitar secretarului general al Organizației Națiunilor Unite pentru a fi înregistrată și publicată în conformitate cu art. 102 din Carta Națiunilor Unite.
Articolul 19
Limbi
Prezenta convenție este întocmită într-un singur exemplar original, în limbile arabă, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola, toate textele având aceeași putere legală.
Drept care, subsemnații împuterniciți legal în acest scop de guvernele respective au semnat aceasta convenție.
Adoptată la Londra la 30 noiembrie 1990.
Anexa 1 RAMBURSAREA
cheltuielilor de asistența
1. a) Dacă nu s-a încheiat un acord privind aranjamentele financiare care să guverneze acțiunile părților pentru a face fața incidentelor de poluare cu hidrocarburi, pe baza bilaterala sau multilaterala, înainte de producerea incidentului de poluare cu hidrocarburi, părțile vor suporta cheltuielile aferente acțiunilor lor respective pentru a face fața poluarii, conform subparagrafului (i) sau subparagrafului (îi).
(i) Dacă acțiunea a fost întreprinsă de o parte la cererea expresă a unei alte părți, atunci partea solicitanta va rambursa părții asistente costul acțiunii sale. Partea solicitanta poate anula cererea sa oricând, dar în acest caz va suporta cheltuielile deja asumate sau suportate de partea asistența.
(îi) Dacă acțiunea a fost întreprinsă de o parte din inițiativa proprie, aceasta parte va suporta cheltuielile aferente acțiunii sale.
b) Principiile expuse la subparagraful a) se vor aplica numai dacă părțile respective nu au convenit altfel, în fiecare caz în parte.
2. Dacă nu s-a convenit altfel, cheltuielile aferente acțiunii întreprinse de o parte la cererea unei alte părți vor fi calculate echitabil, conform legii și practicii curente ale părții asistente cu privire la rambursarea acestor cheltuieli.
3. Partea care cere asistența și partea asistența vor coopera, dacă este cazul, pentru a încheia orice acțiune ca răspuns la o cerere de compensare. În acest scop ele vor acorda considerația cuvenită regimurilor legale existente. Dacă acțiunea astfel încheiată nu permite compensarea completa a cheltuielilor pentru operațiunea de asistența, partea care cere asistența poate cere părții asistente sa renunțe la rambursarea cheltuielilor ce depășesc sumele compensate sau sa reducă cheltuielile care au fost calculate conform paragrafului 2. Ea poate cere, de asemenea, o amânare a rambursarii acestor cheltuieli. La examinarea acestei cereri părțile asistente vor acorda considerația cuvenită necesităților țărilor în curs de dezvoltare.
4. Prevederile acestei convenții nu vor fi interpretate ca prejudiciind cumva drepturile părților de a recupera de la terțe părți cheltuielile aferente acțiunilor întreprinse pentru a face fața poluarii sau unei amenințări cu poluarea, în virtutea altor prevederi și reguli aplicabile ale legislației naționale și internaționale. O atenție specială se va acorda Convenției internaționale din 1969 privind răspunderea civilă pentru daune produse prin poluare cu hidrocarburi și Convenției internaționale din 1971 privind crearea unui fond internațional de compensare a daunelor cauzate prin poluare cu hidrocarburi sau oricărui amendament ulterior la aceste convenții.
-------------
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.