Decizia nr. 324/2018

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 281^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Vlad Opran în Dosarul nr. 3.852/227/2010 al Tribunalului Bacău - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.799D/2016.

2.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că textul legal criticat este neconstituțional sub aspectul termenului în care poate fi formulată o cerere de lămurire a dispozitivului unei hotărâri. Depune hotărâri ale instanțelor de fond.

4.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că nu se poate vorbi despre încălcarea dreptului la un proces echitabil prin nerespectarea termenului rezonabil, întrucât în cauză este vorba despre o încheiere de lămurire a dispozitivului unei hotărâri, și nu despre fondul cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Decizia civilă nr. 308 din 27 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.852/227/2010, Tribunalul Bacău - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 281^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Vlad Opran într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de completare și lămurire a dispozitivului unei decizii civile a Tribunalului Bacău.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece permit a se cere și a se da lămuriri asupra înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului unei hotărâri judecătorești fără limită de timp, în orice grad de jurisdicție, deschizându-se părții interesate o cale de atac deghizată împotriva unei astfel de hotărâri.

7.

Tribunalul Bacău - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât cenzurarea aplicării legii de către instanțele judecătorești se face pe calea controlului judecătoresc realizat în cadrul sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

10.

Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere anterior exprimat în sensul constituționalității dispozițiilor legale criticate, care a fost reținut în

deciziile nr. 1.446 din 5 noiembrie 2009 ,

nr. 34 din 11 ianuarie 2007

sau

nr. 772 din 7 noiembrie 2006 .

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 281^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , care au următorul cuprins: „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.“

14.

Dispozițiile legale criticate au fost abrogate prin

art. 83 lit. a) din titlul V din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Având în vedere prevederile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 , potrivit cărora „Dispozițiile

Codului de procedură civilă

se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“, precum și

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispozițiile legale criticate.

15.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 11

privind dreptul internațional și dreptul intern,

art. 21

privind accesul liber la justiție, astfel cum acesta se interpretează potrivit

art. 20 din Constituție

și prin prisma dispozițiilor

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale, și ale

art. 1

privind obligația de a respecta drepturile omului,

art. 17

privind interzicerea abuzului de drept și

art. 46

privind forța obligatorie și executarea hotărârilor din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale. De asemenea, se invocă dispozițiile

art. 44

privind dreptul de proprietate privată, astfel cum acesta se interpretează potrivit

art. 20 din Constituție

și prin prisma

art. 1

privind protecția proprietății din

Primul Protocol adițional la Convenție .

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra constituționalității prevederilor

art. 281^1 din Codul de procedură civilă

s-a pronunțat prin mai multe decizii și, răspunzând unor critici similare, a statuat constant că prevederile respective sunt în acord cu dispozițiile constituționale și cu cele ale

Convenției .

17.

Astfel, prin

Decizia nr. 205 din 4 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2010, și prin

Decizia nr. 33 din 11 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 22 februarie 2007, Curtea a reținut, în esență, că prin procedura reglementată de dispozițiile legale criticate partea care formulează o cerere de lămurire nu urmărește schimbarea soluției pronunțate de instanța de judecată, ci doar lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii judecătorești, iar instanța care soluționează o astfel de cerere nu judecă fondul cauzei, ci interpretează măsurile dispuse prin hotărârea a cărei lămurire se dorește, în scopul înlăturării dificultăților ivite în faza de executare a acestora.

18.

Totodată, potrivit

art. 281^1 alin. 2 , cererea se judecă de urgență, cu citarea părților. În conformitate cu

art. 281^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă , încheierea prin care s-a soluționat cererea de lămurire este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat lămurirea, iar, potrivit

alin. 2

al aceluiași articol, părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de lămurirea hotărârii.

19.

Distinct de cele reținute prin deciziile menționate, Curtea constată că legiuitorul nu a prevăzut un termen imperativ pentru formularea cererii de lămurire a dispozitivului, întrucât o astfel de cerere nu afectează autoritatea de lucru judecat a hotărârii respective și nici caracterul executoriu al acesteia, neputându-se astfel prejudicia interesele părților, ci, dimpotrivă, se înlesnește punerea în executare a hotărârii judecătorești. De altfel, prin

Decizia nr. 33 din 11 ianuarie 2007 , anterior menționată, Curtea a mai reținut că dispozițiile

art. 400 alin. 2 din Codul de procedură civilă

dau posibilitatea părților ca, în cadrul executării silite, să introducă o contestație cu privire la lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vlad Opran în Dosarul nr. 3.852/227/2010 al Tribunalului Bacău - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 281^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 mai 2018.