Decizia nr. 763/2018

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor „ art. 5

raportat la

art. 5 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale

art. 1 alin. (2)

și

(13)

din

Legea nr. 293/2015 “, de aprobare a acesteia, excepție ridicată de Cleopatra Borza în Dosarul nr. 949/62/2016* al Tribunalului Brașov - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 656D/2017.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 1 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 949/62/2016*, Tribunalul Brașov - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „ art. 5

raportat la

art. 5 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

și

art. 1 alin. (2)

și

(13)

din

Legea nr. 293/2015 “. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta Cleopatra Borza în cadrul soluționării acțiunii având ca obiect cererea de modificare a dispoziției de încadrare emise în anul 2015 de Direcția de Sănătate Publică Brașov, în sensul calculării salariului său de bază „cu includerea sporului de 25%, dar la nivelul salariului de bază din luna septembrie 2015“.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt contrare dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 16

privind egalitatea în drepturi, deoarece creează o diferență flagrantă între modalitățile de salarizare a unor categorii de personal cu aceleași atribuții, în cadrul funcțiilor pe care le îndeplinesc. Astfel, în forma sa inițială,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

excludea de la acordarea majorării salariale de 25%, raportat la luna septembrie 2015, personalul din direcțiile de sănătate publică, cum este cazul reclamantei, excepție prevăzută de

art. 1 alin. (5^10)

din aceasta. Prin

Legea nr. 293/2015 , s-a stabilit că beneficiază de majorarea salarială de 25% și personalul din cadrul direcțiilor de sănătate publică. Însă textul rămâne neconstituțional, deoarece majorarea salarială de 25% pentru personalul din cadrul direcțiilor de sănătate publică se aplică la nivelul lunii iunie 2015. Așadar, se creează din nou discrepanțe între salariile angajaților cu aceleași funcții și aceleași atribuții din cadrul diferitelor structuri ale sistemului public sanitar, dat fiind că, pentru unii, majorarea de 25% operează raportat la salariul avut în cursul lunii septembrie 2015, comparativ cu luna iulie 2015, salariile fiind mai mari pentru aceștia. Pentru personalul din direcțiile de sănătate publică, majorarea se aplică, însă, la nivelul lunii iunie 2015, deși și acestor angajați li s-a operat în cursul lunii iulie 2015 asimilarea cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate și, ca atare, baza de calcul este diferită, creând discriminări. În acest mod se încalcă, pe de-o parte, principiul egalității și echității, prevăzut de

art. 16

și

art. 41 din Constituție , conform căruia la muncă egală, salarizarea este egală, iar, pe de altă parte, se relevă caracterul discriminatoriu al dispozițiilor criticate.

6.

Tribunalul Brașov - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care se redau considerentele de la paragrafele 17-19 din

Decizia Curții Constituționale nr. 242 din 19 aprilie 2016 .

9.

Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere, astfel cum a fost reținut în

Decizia Curții Constituționale nr. 128 din 20 martie 2018 , în sensul constituționalității dispozițiilor de lege criticate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în încheierea de sesizare, îl constituie „ art. 5

raportat la

art. 5 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

și

art. 1 alin. (2)

și

(13) din Legea nr. 293/2015 “. Analizând, însă, din notele autoarei excepției, prin care invocă excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 71/2015 , cu modificările și

completările ulterioare, dispoziții introduse prin

art. I pct. 3 din Legea nr. 293/2015

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2015

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea

Legii nr. 152/1998

privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 884 din 25 noiembrie 2015. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut: „Pentru personalul direcțiilor de sănătate publică prevederile

alin. (5^5)

se aplică la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015.“ Dispozițiile

art. 1 alin. (5^5) , la care textul de lege criticat face referire, au următorul conținut: „Începând cu data de 1 decembrie 2015, prin excepție de la prevederile

alin. (1) , cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum și personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015.“

13.

Curtea reține că, ulterior sesizării sale, prin

art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, dispozițiile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

au fost abrogate. Prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece temeiul juridic al acțiunii formulate de reclamanta - autoare a excepției de neconstituționalitate se află într-o strânsă legătură cu dispozițiile normative criticate.

14.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 16

privind egalitatea în drepturi și în

art. 41

privind munca și protecția socială a muncii.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor

art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , criticate din perspective identice, prin

Decizia nr. 221 din 4 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 28 iulie 2017,

Decizia nr. 387 din 6 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 20 septembrie 2017,

Decizia nr. 507 din 4 iulie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 18 august 2017, sau

Decizia nr. 214 din 17 aprilie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 25 iulie 2018, constatând constituționalitatea acestora.

16.

La paragraful 16 al

Deciziei nr. 387 din 6 iunie 2017 , Curtea a reținut că, prin

art. 1 alin. (5^5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , s-a acordat, începând cu data de 1 decembrie 2015, o majorare salarială de 25%, față de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015, pentru personalul din sistemul public sanitar, precum și pentru personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii. Potrivit

art. 1 alin. (5^10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , modificat prin

Legea nr. 293/2015 , „Beneficiază de prevederile

alin. (5^5)

și

(5^6)

personalul din rețeaua de medicină școlară și universitară, preșcolară și antepreșcolară, asistență medicală comunitară, precum și personalul altor unități sanitare și medico-sociale publice“. Potrivit dispoziției de lege criticate -

art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , introdusă prin

Legea nr. 293/2015 , pentru personalul direcțiilor de sănătate publică, majorarea salarială de 25% se acordă la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015. În forma sa inițială,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

excludea de la majorarea de 25% personalul din cadrul direcțiilor de sănătate publică.

17.

Curtea a constatat, la paragraful 17 al

Deciziei nr. 387 din 6 iunie 2017 , că legiuitorul are deplina legitimitate constituțională de a acorda majorări ale salariului de bază al personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează, evident cu respectarea prevederilor și principiilor din

Constituție . În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor, în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat (a se vedea Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).

18.

Cu privire la critica referitoare la încălcarea

art. 16 din Constituție , privind principiul egalității, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit că acesta „presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice“ ( Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a statuat că

art. 16 din Constituție

„vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor“ ( Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). Curtea a mai reținut că sintagma „fără privilegii și fără discriminări“, din cuprinsul

art. 16 alin. (1) din Constituție , privește două ipoteze normative distincte, iar incidența uneia sau a alteia dintre acestea implică, în mod necesar, sancțiuni de drept constituțional diferite (a se vedea

Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015). Astfel, nesocotirea principiului egalității în drepturi are drept consecință neconstituționalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea acestuia; discriminarea se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituțional specific, în cazul constatării neconstituționalității discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. În schimb, privilegiul se definește ca un avantaj sau o favoare nejustificată acordată unei persoane/categorii de persoane; în acest caz, neconstituționalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat.

19.

Analizând dispozițiile din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , modificată prin

Legea nr. 293/2015 , cu privire la majorarea salarială de 25%, Curtea a reținut, la paragraful 19 al

Deciziei nr. 387 din 6 iunie 2017 , că există o diferență de reglementare privind această majorare de 25%, aplicabilă, pe de o parte, față de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015, personalului din sistemul public sanitar, personalului din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală, aflate în subordinea caselor

teritoriale de pensii, personalului din rețeaua de medicină școlară și universitară, preșcolară și antepreșcolară, asistență medicală comunitară, precum și personalului altor unități sanitare și medico-sociale publice, iar, pe de altă parte, aplicabilă față de cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015, pentru personalul direcțiilor de sănătate publică. Însă, aplicând considerentele de principiu stabilite de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, referitoare la principiul egalității în drepturi, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate nu prevăd discriminări sau privilegii care să constea în excluderea de la un drept sau în acordarea unui avantaj nejustificat, nefiind de natură să contravină

art. 16 din Constituție .

20.

Referitor la invocarea

art. 41 din Constituție , prin

Decizia nr. 507 din 4 iulie 2017 , paragraful 27, Curtea a reținut că, deși autorii excepției își raportează critica și la prevederile

art. 41 din Constituție , referitor la dreptul la muncă și la protecția socială a muncii, în realitate nu oferă niciun argument care să se sprijine pe acest text constituțional, excepția de neconstituționalitate fiind nemotivată sub acest aspect.

21.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cleopatra Borza în Dosarul nr. 949/62/2016* al Tribunalului Brașov - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Brașov - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 noiembrie 2018.