Convenția din 27 septembrie 1974
între guvernul Republicii Socialiste România și guvernul Republicii Franceze privind evitarea dublei impuneri pe venit și avere
prezumat în vigoare
Guvernul Republicii Socialiste România și guvernul Republicii Franceze, dorind sa încheie o convenție cu privire la evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit și asupra averii și de a promova și întări relațiile economice între cele doua tari, pe baza respectării suveranității și independentei naționale, egalității în drepturi, avantajului reciproc și neamestecului în afacerile interne,
au convenit asupra următoarelor dispoziții:
Articolul 1
Persoane vizate
Prezenta convenție se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unui stat contractant sau ale fiecăruia dintre cele doua state.
Articolul 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe avere percepute în contul fiecăruia dintre statele contractante, al subdiviziunilor lor administrativ-teritoriale și al colectivităților lor teritoriale, indiferent de sistemul de percepere.
2. Sînt considerate ca impozite pe venit și pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit sau de avere, inclusiv impozitele pe cîștigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, impozitele pe salarii, precum și impozitele asupra creșterii valorii.
3. Impozitele actuale care cad sub incidența prezentei convenții sînt următoarele:
a) în ceea ce privește România:
1. impozitul asupra veniturilor din salarii, opere literare, artistice și științifice, asupra veniturilor din colaborări la publicații și la spectacole și asupra veniturilor din expertize și din alte surse;
2. impozitul pe veniturile societăților mixte constituite cu participarea organizațiilor economice române și a partenerilor străini;
3. impozitul pe veniturile realizate de către persoanele fizice și juridice nerezidente;
4. impozitul pe veniturile din închirieri de clădiri și terenuri;
5. impozitul pe veniturile din activități lucrative, meserii, libere profesii, ca și din întreprinderi, altele decît cele de stat;
6. impozitul asupra venitului realizat din activități agricole;
(mai jos denumite impozit român);
b) în ceea ce privește Franța:
1. impozitul pe venit;
2. impozitul asupra societăților, inclusiv orice reținere la sursa, orice precompt sau plata anticipata aferentă impozitelor vizate mai sus;
(mai jos denumite impozit francez).
4. Convenția se va aplica de asemenea impozitelor viitoare de natura identică sau analoga, care vor intra în vigoare după data semnării prezentei convenții. Autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunică, la finele fiecărui an, modificările importante aduse legislației fiscale respective.
Articolul 3
Definiții generale
1. În sensul prezentei convenții:
a) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant indica, după context, Franța sau România; expresia state contractante indica Franța și România;
b) termenul persoana cuprinde persoanele fizice, societățile, colectivitatile publice și toate celelalte grupări de persoane;
c) termenul societate indica toate persoanele juridice sau toate entitatile care sînt considerate ca persoane juridice în vederea aplicării impozitelor;
d) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant indica, în mod corespunzător, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
e) expresia autoritate competentă indica:
- în cazul Frantei, ministrul economiei și finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;
- în cazul României, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat.
2. Pentru aplicarea convenției de către un stat contractant, orice expresie care nu este altfel definită are sensul care i se atribuie de către legislația menționatului stat, care reglementează impozitele făcînd obiectul convenției, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita.
Articolul 4
Domiciliu fiscal
1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant desemnează orice persoană care, în virtutea prevederilor legale ale statului menționat, este subiect de impunere în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, al sediului statutar, al sediului conducerii sau orice alt criteriu de natura analoga.
2. Cînd, conform dispozițiilor paragrafului 1, o persoană fizica este considerată ca rezidență fiecăruia dintre statele contractante, situația sa este reglementată în modul următor:
a) aceasta persoana este considerată ca rezidență a statului contractant în care ea dispune de o locuinta permanenta. Dacă ea dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, ea este considerată ca rezidență a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul dintre statele contractante, ea este considerată ca rezidență a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;
c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacă nu locuiește obișnuit în nici unul dintre ele, ea este considerată ca rezidență a statului contractant a cărui cetățenie o are;
d) dacă aceasta persoana are cetățenia fiecărui stat contractant sau dacă ea nu are cetățenia nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractate transeaza problema de comun acord.
3. Cînd, după dispozițiile paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este considerată ca rezidență a fiecăruia dintre statele contractante, ea este considerată ca rezidență a statului contractant unde se găsește sediul conducerii sale efective.
Articolul 5
Sediu stabil
1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu stabil indica un loc fix de afaceri în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi:
a) un sediu al conducerii;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracție a bogățiilor naturale;
g) un șantier de montaj a cărui durata depășește 12 luni sau un șantier de construcții a cărui durata depășește 18 luni.
3. Nu se considera sediu stabil dacă:
a) se folosesc amenajări exclusiv pentru depozitarea, expunerea sau livrarea de mărfuri aparținînd întreprinderii;
b) mărfurile aparținînd întreprinderii sînt depozitate exclusiv în scop de stocare, de expunere sau de livrare;
c) mărfurile aparținînd întreprinderii sînt depozitate exclusiv în scopul transformarii de către o alta întreprindere;
d) mărfurile aparținînd întreprinderii, care au fost expuse la un tirg comercial sau la o expoziție, sînt vîndute de către întreprindere la închiderea acestui tirg sau expoziție;
e) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul de a cumpara mărfuri sau de a stringe informații pentru întreprindere;
f) un loc fix de afaceri este utilizat pentru întreprindere numai pentru publicitate, culegere de informații cercetări științifice sau pentru activități analoge care au un caracter preparator sau auxiliar.
4. O persoana care lucrează într-un stat contractant pentru o întreprindere din celălalt stat contractant, alta decît un agent cu un statut independent vizat la paragraful 5, este considerată ca sediu stabil în primul stat dacă ea dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obișnuit, care-i permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitată la cumpărarea de mărfuri pentru întreprindere.
5. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu stabil în celălalt stat contractant prin faptul ca aceasta își exercită aici activitatea prin intermediul unui curtier (misit), a unui comisionar general sau oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa lucreze în cadrul activității lor obișnuite.
6. Faptul ca o societate care este rezidență a unui contract controlează sau este controlată de către o societate care este rezidență celuilalt stat contractant sau care exercită acolo activitatea sa (fie prin intermediul unui sediu stabil sau nu) nu este suficient, prin sine, să facă din oricare dintre aceste societăți un sediu stabil al celeilalte.
Articolul 6
Venituri imobiliare
1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din exploatări agricole și forestiere, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislația fiscală a statului contractant unde bunurile în discuție sînt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, toate accesoriile, inventarul viu și mort al exploatarilor agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul privat cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și altor bogatii ale solului; navele și aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.
3. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau folosirea în orice alta forma a proprietății imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi și veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.
Articolul 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat. afară de cazul cînd întreprinderea nu exercita activitatea sa în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil aflat în acesta. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care aceste beneficii sînt realizate de către acest sediu stabil.
2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil aflat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu stabil, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată exercitind activități identice sau analoge în condiții identice sau analoge și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al carei sediu stabil este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil sînt admise la scădere cheltuielile pentru scopurile urmărite de acest sediu stabil, fie în statul unde este situat acest sediu stabil, fie în altă parte. Cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare privind acest sediu stabil se determina conform practicii, într-un mod just și rațional.
4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește a se determina beneficiile realizate de către un sediu stabil pe baza unei repartiții a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei unități, nici o dispoziție a paragrafului 2 nu împiedica acest stat contractant de a determina beneficiile impozabile după repartiția în uz; metoda de repartizare adoptată trebuie totuși să fie, ca rezultat, în concordanta cu principiile enunțate în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se poate atribui unui sediu stabil prin faptul ca acest sediu stabil cumpara mărfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile care se considera realizate de către sediul stabil sînt calculate în fiecare an după aceeași metoda, în afară de cazul cînd exista motive suficiente și valabile de a proceda altfel.
7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, dispozițiile acelor articole nu sînt afectate de dispozițiile prezentului articol.
Articolul 8
Întreprinderi de transport
1. Beneficiile realizate din exploatarea în trafic internațional a navelor sau a aeronavelor nu se impun decît în statul contractant în care este situata conducerea efectivă a întreprinderii.
2. Dacă conducerea efectivă a unei întreprinderi de navigație este la bordul unei nave, atunci acest sediu este considerat a fi situat în statul contractant în care se afla portul de origine al navei sau, dacă nu exista un port de origine, în statul contractant a cărui rezidență este persoana care exploatează nava.
3. Beneficiile rezultate din exploatarea în trafic internațional de vehicule feroviare sau rutiere nu sînt impozabile decît în statul contractant unde este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, beneficiilor provenind din participarea la un grup, la o exploatare în comun sau la un organism internațional de exploatare.
Articolul 9
Întreprinderi asociate
Atunci cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa în mod direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau
b) aceleași persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
și cînd, într-un caz și în celălalt, cele doua întreprinderi sînt legate în relațiile lor financiare sau comerciale prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficii care, fără aceste condiții, ar fi fost obținute de către una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute din cauza acestor condiții, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi și impuse în consecința.
Articolul 10
Dividende
1. Dividendele plătite de către o societate care este rezidență a unui stat contractant către un rezident al celuilalt stat contractant se impun în acest celălalt stat.
2. Cu toate acestea, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant a cărui rezidență este societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acestui stat, dar dacă persoana care încasează dividendele este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10 la suta din suma bruta a dividendelor.
Autoritățile competente vor stabili de comun acord modalitățile de aplicare a prezentului paragraf.
Prevederile acestui paragraf nu privesc impozitarea societății pentru veniturile din care se plătesc dividendele.
3. a) Termenul dividende folosit în acest articol indica veniturile provenind din acțiuni ori bunuri de folosință, părți de mina, părți de fondator sau alte părți de beneficii, cu excepția creanțelor, ca și veniturile altor părți sociale supuse aceluiași regim fiscal ca și veniturile din acțiuni de către legislația fiscală a statului a cărui rezidență este societatea distribuitoare.
b) Sînt de asemenea considerate ca dividendele plătite de către o societate rezidență în Franța sumele restituite cu titlu de precompt vizate la paragraful 5, care sînt aferente dividendelor plătite de către societatea distribuitoare.
4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant a cărui rezidență este societatea plătitoare de dividende, un sediu stabil de care este legată în mod efectiv generatoare de dividende. În acest caz se aplică prevederile art. 7.
5. Cînd precomptul este reținut din dividendele plătite de către o societate rezidență a Frantei unui rezident al României, acesta din urma poate cere restituirea acestui precompt, scăzîndu-se impozitul - aferent sumei restituite - reținut la sursa conform legislației interne și paragrafului 2 al prezentului articol, după caz.
6. Cînd o societate rezidență a unui stat contractant are un sediu stabil în celălalt stat contractant, beneficiile acestui sediu stabil pot, după ce au fost supuse impozitului pe beneficii, să fie impozitate potrivit legislației acestui celălalt stat contractant, cu o cota ce nu poate depăși 10 la suta.
Articolul 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.
2. Totuși, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate, cu legislația acestui stat, dar dacă persoana care primește dobinzile este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10 la suta din suma dobinzilor.
Autoritățile competente vor stabili de comun acord modalitățile de aplicare a prezentului paragraf.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobinzile plătite pentru împrumuturi garantate, asigurate sau finanțate direct sau indirect de către un stat contractant sau un organism public al acestui stat sînt scutite de impozit în celălalt stat contractant din care provin.
4. Termenul dobinzi folosit în prezentul articol cuprinde veniturile din creanțe de orice natura, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la beneficiile debitorului, precum și veniturile din fonduri publice și din obligații de împrumut, inclusiv din primele și lozurile atașate acestor titluri.
5. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant, are, în celălalt stat contractant de unde provin dobinzile, un sediu stabil de care este legată creanta generatoare de dobinzi. În acest caz se aplică prevederile art. 7.
6. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acest stat o subdiviziune administrativ-teritorială, o colectivitate teritorială sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, cînd debitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil pentru care împrumutul generator de dobinzi a fost contractat și care suporta sarcina acestor dobinzi, dobinzile menționate sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.
7. Dacă, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau relațiilor pe care și unul și celălalt le întrețin cu terțe persoane, suma dobinzilor plătite, ținînd cont de creanta pentru care ele sînt vărsate, excede pe aceea asupra căreia ar fi convenit debitorul și creditorul în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant și ținînd cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.
Articolul 12
Redevențe
1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.
2. Totuși, aceste redevențe vor putea fi impuse în statul contractant de unde provin și după legislația acestui stat, dacă persoana care primește redevențele este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate fi mai mare de 10 la suta din cuantumul redevențelor.
Autoritățile competente vor stabili de comun acord modalitățile de aplicare a prezentului paragraf.
3. Termenul redevențe folosit în prezentul articol indica remunerațiile de orice natura plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv filmele de cinematograf, a unui brevet, unei mărci de fabrica sau de comerț, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca și pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau științific și pentru informațiile avînd caracterul unei experiențe acumulate în domeniul industrial, comercial sau științific.
4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul redevențelor, rezident al unui stat contractant, are, în celălalt stat contractant din care provin redevențele, un sediu stabil de care se leagă efectiv dreptul sau bunul generator de redevențe. În acest caz se aplică dispozițiile art. 7.
5. Redevențele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacă debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorială, o colectivitate teritorială sau un rezident al acestui stat. Totuși, dacă debitorul redevențelor, fie ca este sau nu rezidentul unui stat contractant, are în unul dintre statele contractante un sediu stabil de cale este legat efectiv dreptul sau bunul generator al redevențelor și care suporta sarcinile acestor redevențe, aceste redevențe sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil.
6. Dacă, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau pe care și unul și celălalt le întrețin cu terțe persoane, cuantumul redevențelor plătite, ținînd cont de prestarea pentru care ele sînt vărsate, excede pe acela asupra cărora s-ar fi convenit de debitor și creditor, în lipsa unor asemenea relații, dispozițiile prezentului articol nu se aplică decît la acest cuantum. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant și ținînd cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.
Articolul 13
Cistiguri de capital
1. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, ori din vînzarea de părți sau de drepturi analoge într-o societate imobiliară de coproprietate sau într-o societate al carei activ este compus în principal din bunuri imobile, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.
2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile care alcătuiesc o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni libere, inclusiv asemenea cistiguri provenind din înstrăinarea acestui sediu stabil (singur sau cu toată întreprinderea) sau a acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celălalt stat. Cu toate acestea, cîștigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile vizate la paragraful 3 al art. 23 nu sînt impozabile decît în statul contractant în care bunurile respective sînt impozabile conform prevederilor menționatului articol.
3. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menționate la paragrafele 1 și 2, nu sînt impozabile decît în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.
Articolul 14
Profesiuni libere și independente
1. Veniturile realizate de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau altor activități independente cu un caracter analog sînt impozabile în acest stat contractant numai dacă acest rezident nu dispune în mod obișnuit în celălalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activității sale. Dacă el dispune de o astfel de baza, veniturile sînt impozabile în acest celălalt stat, dar numai în măsura în care veniturile sînt atribuibile menționatei baze fixe.
2. Expresia profesiuni libere cuprinde în special activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, ca și activitatea independenta de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.
Articolul 15
Salariați
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 și 19, salariile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru un serviciu salarizat sînt impozabile numai în acest stat, cu condiția ca serviciul sa nu fie prestat în celălalt stat contractant. Dacă serviciul este prestat în celălalt stat contractant, remunerațiile primite sînt impozabile în acest celălalt stat.
9. Derogînd de la prevederile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru un serviciu salarizat prestat în celălalt stat contractant nu sînt impozabile decît în primul stat contractant, dacă:
a) beneficiarul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 18 luni în curs de 3 ani consecutivi;
b) remunerațiile sînt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care nu este rezidență a celuilalt stat; și
c) sarcina remunerațiilor nu este suportată de către un sediu stabil sau o baza fixa pe care o persoană o are în celălalt stat.
3. Derogînd de la prevederile precedente ale acestui articol, remunerațiile pentru un serviciu salarizat prestat pe bordul unei nave, unei aeronave sau la bordul unui vehicul feroviar sau rutier în trafic internațional sînt impozabile în statul contractant în care este sediul conducerii efective a întreprinderii.
Articolul 16
Tantieme
Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte retribuții similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește în calitatea sa de membru al consiliului de administrație sau de supraveghere al unei societăți care este rezidență a celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.
Articolul 17
Artiști și sportivi
1. Derogînd de la reglementările art. 14 și 15, veniturile pe care artiștii de spectacol ca artiștii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune și muzicienii, precum și sportivii, le obțin din activitatea personală în aceasta calitate sînt impozabile în statul contractant în care aceste activități sînt exercitate.
2. Dacă venitul din activități exercitate personal de un artist de spectacol sau de un sportiv este atribuit unei alte persoane decît artistul sau sportivul respectiv, el poate, prin derogare de la dispozițiile art. 7, 14 și 15, să fie impus în statul contractant unde sînt exercitate activitățile artistului sau sportivului.
Aceasta dispoziție nu se aplică dacă artistul de spectacol sau sportivul stabilește ca nici el nici persoanele care îi sînt rude sau asociați nu participa direct sau indirect la beneficiile persoanei căreia i s-au atribuit veniturile.
Articolul 18
Pensii
1. Pensiile, inclusiv pensiile de securitate socială și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru un serviciu prestat în trecut se impun numai în acest stat.
2. Derogînd de la prevederile paragrafului 1, pensiile plătite de unul din statele contractante, o subdiviziune administrativ-teritorială, o colectivitate teritorială sau o persoană juridică de drept public a acestui stat, fie direct, fie din fondurile pe care ele le-au constituit, pentru servicii prestate în trecut în exercitarea de funcții cu caracter public, sînt impozabile numai în acest stat contractant.
Articolul 19
Funcții publice
1. Remunerațiile plătite de un stat contractant sau de una din subdiviziunile administrativ-teritoriale sau colectivități teritoriale sau de o persoană juridică de drept public a acestui stat, fie direct, fie prin prelevare din fondurile pe care acestea le-au constituit, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat, acestei subdiviziuni, acestei colectivități sau acestei persoane juridice de drept public în exercițiul funcțiunilor cu caracter public, sînt impozabile numai în acest stat.
2. Dispozițiile art. 15, 16 și 18 se aplică remunerațiilor plătite pentru servicii prestate în cadrul unei activități industriale sau comerciale exercitate de unul dintre statele contractante sau una dintre subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau colectivități teritoriale sau de o persoană juridică de drept public a acestui stat.
Articolul 20
Studenți, stagiari și persoane în curs de formare profesională
1. Sumele pe care un student, un stagiar, inclusiv orice persoană în curs de perfecționare, care este sau a fost înainte rezident al unui stat contractant și care se afla în celălalt stat contractant numai în scopul de a urma aici studiile sau formarea sa, le primește în scopul întreținerii, al studiului sau formării sale nu vor fi impuse în acest celălalt stat, cu condiția ca ele sa provină din surse situate în afară acestui celălalt stat.
2. Persoanele prevăzute la paragraful 1, care exercită o activitate remunerată în celălalt stat contractant în vederea însușirii unei formari practice în legătură cu studiile lor, nu sînt supuse impozitului în acel ultim stat pentru remunerațiile plătite cu condiția ca durata acestei activități sa nu depășească 183 de zile pe an calendaristic.
3. Persoanele vizate la paragraful 1, care exercită o activitate remunerată în celălalt stat contractant în vederea completării resurselor necesare întreținerii lor, nu sînt supuse impozitului în acest ultim stat pentru remunerarea plătită cu acest titlu.
Articolul 21
Profesori și cercetători
1. Un profesor sau un cercetator care, fiind rezident al unui stat contractant, se afla în celălalt stat contractant pentru a preda sau pentru a face cercetări, timp care nu depășește 2 ani, este scutit de impozit în acest celălalt stat pentru remunerațiile primite pentru aceste activități.
2. Prezentul articol nu se aplică veniturilor primite pentru cercetări, dacă aceste cercetări sînt în principal făcute în interesul uneia sau mai multor persoane determinate.
Articolul 22
Venituri care nu au fost expres menționate
Elementele de venituri ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sînt în mod expres menționate în articolele precedente ale prezentei convenții sînt impozabile numai în acest stat.
Articolul 23
Averea
1. Averea constituită din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate.
2. Averea constituită din bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesiuni libere este impozabilă în statul contractant unde este situat sediul stabil sau baza fixa.
3. Navele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internațional, precum și bunurile mobile afectate exploatării lor, sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat.
Articolul 24
Dispoziții privind evitarea dublei impuneri
Dubla impunere va fi evitata în modul următor:
1. În ce privește România:
Impozitul francez plătit de un rezident al României asupra veniturilor impozabile în Franța în aplicarea prezentei convenții va fi scăzut din impozitul român datorat conform legii fiscale române. Suma menționată nu va putea depăși cuantumul impozitului român datorat pentru aceste venituri.
2. În ce privește Franța:
a) Veniturile, altele decît cele vizate la alin. b) de mai jos, sînt scutite de impozitele franceze menționate la alin. b) al paragrafului 3 de la art. 2, dacă aceste venituri sînt impozabile în România în conformitate cu prezenta convenție.
b) În ce privește veniturile vizate la art. 10, 11, 12, 16 și 17, care au suportat impozitul român, conform dispozițiilor prevăzute de aceste articole, Franța acorda unui rezident al Frantei care primește asemenea venituri din sursa română un credit de impozit corespunzind cuantumului impozitului perceput în România. Acest credit de impozit care nu poate depăși cuantumul impozitului francez perceput din aceste venituri se scade din impozitele vizate de alin. b) al paragrafului 3 de la art. 2 aferente bazei impozabile în care sînt cuprinse veniturile în cauza.
c) Derogînd de la dispozițiile alin. a) și b), impozitul francez poate fi calculat asupra veniturilor impozabile în Franța, în virtutea prezentei convenții cu cotele corespunzătoare totalității veniturilor impozabile după legislația franceza.
Articolul 25
Nediscriminarea
1. Naționalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenți ai unuia dintre statele contractante, nu sînt supuși în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligații legate de impunere, diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau vor putea fi supuși naționalii acelui stat aflați în aceeași situație.
2. Termenul naționali indica:
a) toate persoanele fizice care au cetățenia unui stat contractant;
b) toate persoanele juridice, societățile de persoane și asociațiile constituite conform legislației în vigoare într-un stat contractant.
3. Apatrizii care sînt rezidenți ai unuia dintre statele contractante nu sînt supuși în unul sau celălalt din aceste state la nici o impozitare sau obligație legată de impunere care să fie diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau ar putea fi supuși cetățenii statului aflați în aceeași situație.
4. Impozitarea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant nu se stabilește în acest celălalt stat contractant într-un mod mai puțin favorabil decît impozitarea întreprinderilor acestui celălalt stat care exercită aceeași activitate.
Aceasta dispoziție nu poate fi interpretată ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant reducerile cu caracter personal din venitul impozabil, precum și scaderile și reducerile de impozit în funcție de situația sau sarcinile de familie pe care le acorda propriilor săi rezidenți.
5. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deținut sau controlat de unu sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant la nici un impozit sau obligație legată de impunere, diferita sau mai împovărătoare decît acelea la care sînt sau ar putea fi supuse celelalte întreprinderi de același fel din acest prim stat.
6. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire.
Articolul 26
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de fiecare stat din cele doua state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenție, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului al cărui rezident este.
2. Aceasta autoritate competentă se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa aducă o rezolvare satisfăcătoare, sa rezolve problema pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenția.
Aceasta înțelegere amiabila va fi aplicată indiferent care sînt termenele prevăzute de legislatiile naționale ale statelor contractante.
3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui, pe calea înțelegerii amiabile, sa rezolve dificultățile la care poate da loc aplicarea convenției. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenție.
4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în vederea realizării unei înțelegeri, după cum se prevede la paragrafele precedente. Dacă schimburile de vederi orale sînt de natura sa faciliteze înțelegerea, aceste schimburi de vederi pot avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.
5. Autoritățile competente vor fixa modalitățile de aplicare a prezentei convenții.
Articolul 27
Schimb de informații
1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor schimba informațiile necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentei convenții și cele ale legilor interne ale statelor contractante relative la impozitele vizate prin convenție, în măsura în care impozitarea pe care ele o prevăd este conformă cu convenția. Orice informație obținută pe aceasta cale va fi ținuta în secret și nu va putea fi comunicată decît persoanelor sau autorităților, inclusiv tribunalelor, care au sarcina stabilirii și încasării impozitelor vizate de prezenta convenție.
2. Dispozițiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligația:
a) de a lua măsuri administrative care să deroge de la propria sa legislație sau practica administrativă sau a celei a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informații care nu ar putea fi obținute pe baza propriei sale legislații sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a celor ale celuilalt stat contractant;
c) de a transmite informații care ar da la iveala un secret comercial, industrial, profesional sau informații a căror comunicare ar fi contrară ordinii publice.
Articolul 28
Funcționari diplomatici și consulari și funcționari ai organizațiilor internaționale
1. Prevederile prezentei convenții nu aduc nici o atingere privilegiilor fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice și persoanele angajate în serviciul lor privat, ca și membrii posturilor consulare, în virtutea fie a dreptului gintilor, fie a dispozițiilor convenționale.
2. În măsura în care, datorită privilegiilor fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice și persoanele angajate în serviciul lor privat, ca și membrii posturilor consulare, în virtutea fie a regulilor dreptului gintilor, fie a dispozițiilor convenționale, veniturile sau averea nu sînt impozabile în statul acreditar, dreptul de impozitare este rezervat statului acreditant.
3. În ce privește convenția, membrii misiunilor diplomatice și persoanele angajate în serviciul lor privat, ca și membrii posturilor consulare ale unui stat contractant acreditați în celălalt stat contractant sau într-un stat terț, care au cetățenia statului acreditant sînt considerați a fi rezidenți ai statului acreditant dacă acolo sînt supuși la aceleași obligații fiscale în materie de impozite pe venit și pe avere ca și rezidentii acestui stat.
4. Convenția nu se aplică organizațiilor internaționale, organelor lor sau funcționarilor lor, nici membrilor misiunilor diplomatice, persoanelor angajate în serviciul lor privat și membrilor posturilor consulare ale unui stat terț, dacă se găsesc pe teritoriul unui stat contractant și nu sînt tratați ca rezidenți ai unuia sau altuia dintre statele contractante în materia impozitului pe venit și pe avere.
Articolul 29
Sfera de aplicare teritorială
Sfera de aplicare teritorială a prezentei convenții este:
a) în ce privește România, teritoriul Republicii Socialiste România și zonele situate în afară apelor teritoriale ale României asupra cărora, în conformitate cu dreptul internațional, România poate să exercite drepturi suverane relative la fundul marii sau subsolul marin, în vederea explorării sau exploatării resurselor lor naturale, dar numai în măsura în care persoana, proprietatea sau activitatea în legătură cu care se aplică convenția este în raport cu explorarea sau exploatarea acestor resurse;
b) în ce privește Franța, departamentele Republicii Franceze și zonele situate în afară apelor teritoriale adiacente acestor departamente asupra cărora, în conformitate cu dreptul internațional, Franța poate să exercite drepturi suverane relative la fundul marii sau subsolul marin, în vederea explorării sau exploatării resurselor lor naturale, dar numai în măsura în care persoana, proprietatea sau activitatea în legătură cu care se aplică convenția este în raport cu explorarea sau exploatarea acestor resurse.
Articolul 30
Intrarea în vigoare
1. Fiecare dintre statele contractante va notifica celuilalt îndeplinirea procedurilor prevăzute de legislația sa pentru intrarea în vigoare a prezentei convenții. Aceasta va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data ultimei dintre aceste notificări.
2. Dispozițiile sale se vor aplica pentru prima oara:
i) în ce privește impozitele care se percep pe cale de stopaj la sursa, sumelor plătite începînd intrării în vigoare a convenției;
îi) în ce privește celelalte impozite pe venit, veniturilor realizate în timpul anului calendaristic în cursul căruia convenția va intra în vigoare sau veniturilor aferente exercițiului contabil închis în cursul acestui an.
Articolul 31
Denunțarea
1. Prezenta convenție va rămîne în vigoare fără limita de durata. Totuși, începînd din 1979, fiecare dintre statele contractante va putea, printr-un preaviz de minimum 6 luni, notificat pe cale diplomatică, sa o denunțe de la sfîrșitul unui an calendaristic.
2. În acest caz, dispozițiile sale se vor aplica pentru ultima oara:
i) în ceea ce privește impozitele percepute pe cale de stopaj la sursa, asupra sumelor plătite cel mai tirziu pînă la 31 decembrie al anului pentru al cărui sfîrșit a fost notificată denunțarea;
îi) în ceea ce privește celelalte impozite pe venit, veniturilor realizate în timpul anului pentru sfîrșitul căruia a fost notificată denunțarea sau aferente exercițiului contabil închis în cursul acestui an.
Drept care subsemnații, deplin autorizați de către guvernele respective, au semnat prezenta convenție.
Facuta în doua exemplare la București la 27 septembrie 1974, în limbile română și franceza, ambele texte avînd aceeași valabilitate.
Pentru guvernul
Republicii Socialiste România,
Gheorghe Rădulescu
Pentru guvernul
Republicii Franceze,
Norbert Segard
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.