Decizia nr. 617/2018
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 și art. 2 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, precum și ale art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3
- Legea nr. 19/2000 17 martie 2000 (prevederi anume) privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale
- Legea nr. 226/2006 7 iunie 2006 (prevederi anume) privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale
- Legea nr. 263/2010 16 decembrie 2010 (prevederi anume) privind sistemul unitar de pensii publice
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Patricia Marilena Ionea
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 20 alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ale
art. 1
și
art. 2 din Legea nr. 226/2006
privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, precum și ale
art. 30 din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Cristian Stănică și alții în Dosarul nr. 4.007/90/2014 al Curții de Apel Pitești - Secția I civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 476D/2018.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 7 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.007/90/2014, Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 20 alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ale
art. 1
și
art. 2 din Legea nr. 226/2006
privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, precum și ale
art. 30 din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Cristian Stănică și alții cu prilejul soluționării apelului formulat de Oltchim - S.A. împotriva Sentinței civile nr. 888 din 20 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă în Dosarul nr. 4.007/90/2014.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor
art. 16
și
art. 21 din Constituție
prin faptul că restrâng posibilitatea ca, pe baza unor probe, să se poată constata de către instanța de judecată existența unor meserii la anumite societăți care se încadrează în condiții speciale de muncă și care nu au fost menționate în
anexele la Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003
și nici în
anexele nr. 2
și
3 la Legea nr. 263/2010 .
6.
Astfel, arată că anterior intrării în vigoare a
au fost încadrați în grupa I de muncă, însă ulterior au fost încadrați în condiții deosebite de muncă. Se consideră discriminați în raport cu persoanele care au fost pensionate potrivit legislației anterioare și care au beneficiat de un regim mai favorabil. De asemenea, se consideră dezavantajați și față de persoanele care au obținut, pe cale judecătorească, recunoașterea condițiilor speciale.
7.
Autorii excepției susțin că, în mod nelegal și neconstituțional, legiuitorul nu a dispus verificarea tuturor locurilor de muncă încadrate până la data de 1 aprilie 2001 în grupa I de muncă și a lăsat la voia societăților să inițieze procedura doar pentru anumite activități, deși angajatorii nu aveau interesul să demareze astfel de proceduri.
8.
Totodată, autorii excepției arată că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile
art. 135 din Constituție , întrucât împiedică înființarea unei societăți unde activitatea să se desfășoare în condiții speciale și acei angajați să beneficieze de reducerea stagiului complet de cotizare, potrivit
9.
Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă arată că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, fără a se pronunța și cu privire la temeinicia acesteia.
10.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
11.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.
12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 20 alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, ale
art. 1
și
art. 2 din Legea nr. 226/2006
privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, și ale
art. 30 din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:
–
Articolul 20
alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 19/2000 :
(2)
Alte locuri de muncă în condiții speciale decât cele prevăzute la
alin. (1)
pot fi stabilite numai prin lege.
(3)
Metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Sănătății și Familiei, în urma consultării CNPAS.
–
Articolul 1
din Legea nr. 226/2006 :
Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în
anexa nr. 1 .
Locurile de muncă prevăzute la
alin. (1)
sunt cele din unitățile prevăzute în
anexa nr. 2 , care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile
Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003
privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.
În situația în care, potrivit legii, unitățile prevăzute în
anexa nr. 2
își schimbă denumirea sau sediul ori se reorganizează, inclusiv prin preluarea în totalitate sau în parte a patrimoniului de către o altă societate, locurile de muncă în care până la data la care au intervenit aceste modificări s-au desfășurat activitățile prevăzute în
anexa nr. 1
rămân în continuare încadrate în condiții speciale de muncă, dacă respectivele locuri de muncă se regăsesc la noua societate.
Controlul privind menținerea, conform avizului, a locurilor de muncă la noua societate se efectuează de către Inspecția Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă.
Pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a prezentei legi nu se datorează diferența dintre cota de contribuție de asigurări sociale datorată de angajator pentru condiții speciale de muncă și cea declarată de către acesta.
–
Articolul 2
din Legea nr. 226/2006 :
Perioadele de timp în care asigurații își desfășoară activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, numai în locurile de muncă prevăzute la
art. 1
sunt stagii de cotizare în condiții speciale.
Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
–
Articolul 30
din Legea nr. 263/2010 :
În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din:
a)
unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;
b)
activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații; [...]
d)
aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în
anexa nr. 1 ;
e)
activitățile și unitățile prevăzute în
anexele nr. 2
și
3 ;
f)
activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în
anexa nr. 4 .
Periodic, din 5 în 5 ani, locurile de muncă în condiții speciale de muncă prevăzute la
alin. (1) lit. e)
sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condiții speciale, stabilită prin hotărâre a Guvernului.
Procedura de reevaluare prevăzută la
alin. (2)
se stabilește prin hotărâre a Guvernului, elaborată în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă, prevăzut la
alin. (1) lit. b) , perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materialelor prime nucleare, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupele I și II de muncă și care, potrivit
art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare, sunt încadrate în condiții speciale de muncă.
Constituie stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă și perioadele în care un asigurat care își desfășoară activitatea în condiții speciale de muncă se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă și/sau în concediu de odihnă, dacă cel puțin în ziua premergătoare concediului a lucrat în locuri de muncă încadrate în astfel de condiții de muncă.
15.
Curtea constată că, la data sesizării sale cu excepția de neconstituționalitate, dispozițiile
și ale
nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin
art. 196 lit. a)
și
m) din Legea nr. 263/2010 . Având în vedere însă cele reținute prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea tuturor textelor de lege cu care a fost sesizată.
16.
Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din
Constituție :
art. 16
referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor,
art. 21
privind accesul liber la justiție și
art. 135
referitor la economie.
17.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia sunt nemulțumiți, în esență, de modul în care legiuitorul a înțeles să stabilească criteriile de încadrare a unor locuri de muncă în condiții speciale, astfel că nu toate persoanele care au fost încadrate anterior intrării în vigoare a
în grupa I de muncă s-au regăsit ulterior în condiții speciale de muncă.
18.
Or, Curtea constată că reglementarea referitoare la încadrarea unor locuri de muncă în condiții deosebite sau speciale se află în strânsă legătură cu condițiile de acordare a dreptului la pensie. Referitor la această materie, instanța de contencios constituțional a statuat în mod constant în jurisprudența sa că prevederile
art. 47 alin. (2) din Constituție
acordă în exclusivitate legiuitorului atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a drepturilor de asigurări sociale, inclusiv modalitățile de calcul al cuantumului lor (în acest sens, spre exemplu, este
Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007). De asemenea, așa cum Curtea a statuat prin
Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, legiuitorul poate modifica aceste condiții și criterii, în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare.
19.
Prin urmare, Curtea apreciază că reglementarea unor criterii de încadrare a unor locuri de muncă în condiții speciale diferite de cele stabilite anterior pentru încadrarea în grupa I de muncă, astfel încât, așa cum s-a reținut prin
Decizia nr. 259 din 6 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 18 iulie 2014, paragraful 24, „nu se poate pune un semn de egalitate între persoanele care anterior au lucrat în grupa I de muncă și cele care au fost încadrate ulterior în condiții speciale“, nu are valențe neconstituționale, ci se subscrie libertății de care dispune legiuitorul în reglementarea condițiilor de acordare a dreptului la muncă, în deplin acord cu prevederile
art. 47 alin. (2) din Constituție .
20.
În ceea ce privește pretinsa discriminare generată de soluțiile diferite pronunțate de diverse instanțe de judecată cu privire la încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, Curtea consideră că aceasta relevă o problemă de aplicare a legii, soluționată, de altfel, de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Astfel, prin
Decizia nr. 12 din 23 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 10 noiembrie 2016, instanța supremă a reținut că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor
art. 20 alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare, a dispozițiilor
art. 1 alin. (1)
și
(2)
și
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006
privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, raportate la prevederile
art. 2-6 ,
art. 9 ,
13
și
16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003
privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor
art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 , cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește condițiile speciale, acest tip de acțiuni nu sunt deschise atunci când nu sunt întrunite condițiile cumulative privind înscrierea activității și a unității angajatoare în
anexele nr. 1
și
2 la Legea nr. 226/2006
și, respectiv, în
anexele nr. 2
și
3 la Legea nr 263/2010 , cu modificările și completările ulterioare“. Prin
Decizia nr. 14 din 23 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 2 noiembrie 2016, cu prilejul pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor
art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, și ale
Hotărârii Guvernului nr. 1.284/2011
privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la
art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare, în sensul de a se stabili dacă instanța de judecată poate proceda ea însăși la analizarea condițiilor de muncă ale reclamanților și, dacă este cazul, la încadrarea locurilor de muncă ale acestora în condiții speciale, în situația în care angajatorul pârât nu a urmat procedura de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzută de
art. 4-7 din Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011 , cu modificările ulterioare, și nu există un aviz al Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, instanța supremă a reținut că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor
art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, și ale
Hotărârii Guvernului nr. 1.284/2011
privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la
art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare, instanța de judecată de drept comun nu poate proceda ea însăși la analizarea condițiilor de muncă ale reclamanților și, dacă este cazul, la încadrarea locurilor de muncă ale acestora în condiții speciale, în situația în care angajatorul pârât nu a urmat procedura de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzută de
art. 4-7 din Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011 , cu modificările ulterioare, nu există un aviz al Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale și unitatea nu este nominalizată în
anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010 , cu modificările și completările ulterioare.“
21.
În sfârșit, analizând critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile
art. 135 din Constituție , Curtea apreciază că și aceasta este neîntemeiată. Astfel, textele de lege criticate nu împiedică înființarea pentru viitor a unor entități economice în care să se desfășoare activități care au fost încadrate, în trecut, în grupe superioare de muncă. Orice persoană își poate exercita accesul la o activitate economică și libera inițiativă „în condițiile legii“, așa cum dispune
art. 45 din Constituție . Prin urmare, activitățile amintite vor putea fi desfășurate în condițiile în care sunt respectate reglementările în vigoare referitoare la securitatea și sănătatea în muncă, așa cum este
Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006.
22.
În acest context, Curtea consideră necesară precizarea că atât încadrarea în grupe superioare de muncă, cât și încadrarea în condiții deosebite sau speciale de muncă, după intrarea în vigoare a
Legii nr. 19/2000 , au fost condiționate de îndeplinirea unor condiții cumulative care țineau de natura activității și de condițiile concrete de risc de la locul de muncă, în unitățile limitativ prevăzute de lege. Aliniindu-se cerințelor internaționale referitoare la securitatea și sănătatea în muncă, legiuitorul a urmărit însă, în mod constant, normalizarea condițiilor de lucru ale salariaților în sensul înlăturării, pe cât posibil, a condițiilor dăunătoare pentru sănătatea și securitatea acestora. Astfel, a fost transpusă în dreptul național Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă prin adoptarea
Legii nr. 319/2006 , prin care s-au stabilit norme și garanții pentru sănătatea și securitatea angajatului și a fost limitată posibilitatea angajatorului de a crea și dezvolta noi locuri de muncă periculoase.
23.
În aceeași concepție legislativă se înscriu și actele normative succesive prin care s-a reglementat procedura reevaluării periodice a locurilor de muncă în condiții speciale, în temeiul
art. 30 alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 263/2010 , așa cum sunt
Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011
privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la
art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 29 decembrie 2011, și
Hotărârea Guvernului nr. 924/2017
pentru stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale, reevaluate potrivit prevederilor
art. 30 alin. (2) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.039 din 29 decembrie 2017. Reînnoirea avizelor de încadrare a fost permisă doar atunci când, pe baza măsurilor adoptate de angajator, nu a fost posibilă normalizarea condițiilor de muncă.
24.
În concluzie, Curtea constată o schimbare a politicii legislative referitoare la activitățile profesionale cu un potențial periculos, în sensul accentuării prevenției și contracarării efectelor nocive care se pot răsfrânge asupra angajaților, ceea ce plasează persoanele ale căror locuri de muncă au fost înființate după intrarea în vigoare a
într-o situație diferită de persoanele încadrate anterior în grupe superioare de muncă.
25.
Nerespectarea cadrului legal referitor la condițiile de lucru ale salariaților reprezintă o eventuală problemă de aplicare a legii, a cărei soluționare nu revine însă competenței instanței de contencios constituțional.
26.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristian Stănică și alții în Dosarul nr. 4.007/90/2014 al Curții de Apel Pitești - Secția I civilă și constată că dispozițiile
art. 20 alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ale
art. 1
și
art. 2 din Legea nr. 226/2006
privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, precum și ale
art. 30 din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Pitești - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 2 octombrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.