Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 516/2019

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu referire la sintagma "orice persoană interesată"

prezumat în vigoare

Data actului
24 septembrie 2019
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 28 din 16 ianuarie 2020
Citează
6 acte
Structură
1 articol · 15.979 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 317/2004 1 iulie 2004 (prevederi anume) privind Consiliul Superior al Magistraturii

Interpretează 1

  • Legea nr. 317/2004 1 iulie 2004 (prevederi anume) privind Consiliul Superior al Magistraturii

Are ca temei 3

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Legea nr. 554/2004 2 decembrie 2004 (prevederi anume) contenciosului administrativ
  • Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, în partea referitoare la sintagma

„orice persoană interesată“, excepție ridicată de Societatea Jurindex Media - S.R.L. în Dosarul nr. 3.146/2/2017 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.153D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece, potrivit legii contenciosului administrativ, persoană vătămată este orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Sentința nr. 2.737 din 29 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.146/2/2017, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, în partea referitoare la sintagma „orice persoană interesată“. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta Societatea Jurindex Media - S.R.L. într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea Rezoluției nr. 1.011/IJ/178/DIP din 17 martie 2017 a Inspecției Judiciare, prin care a fost clasată sesizarea formulată de autorul excepției în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de procurori, pe motiv că nu ar fi „persoană interesată“, în sensul

Codului de procedură civilă .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că restrângerea sferei persoanelor interesate doar la persoanele care au o calitate procesuală și un interes procesual în sensul

Codului de procedură civilă

reprezintă o încălcare a principiului constituțional al legalității și al egalității cetățenilor în fața legii, prevăzut de

art. 1 alin. (5)

și

art. 16 alin. (1) din Constituție . Totodată, se îngrădește accesul liber la justiție, astfel cum este garantat de

art. 13 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de

art. 21 alin. (1) din Constituție . Se mai susține că a nu recunoaște, printr-o interpretare abuzivă, speculând o lacună în modul de redactare al

art. 45 din Legea nr. 317/2004 , dreptul oricărui cetățean de a sesiza organismul abilitat să efectueze cercetări disciplinare reprezintă o îngrădire nepermisă a dreptului prevăzut de

art. 21 alin. (1) din Constituție . Or, această interpretare abuzivă a fost posibilă din cauza redactării deficitare a dispozițiilor de lege criticate. În final, se susține că actuala formă a dispozițiilor de lege criticate poate genera o „super-imunitate pentru membrii Consiliului Superior al Magistraturii“, în situația în care aceștia sunt pasibili de cercetare disciplinară. Astfel, dacă niciunul dintre subiecții de sezină nu înțelege să formuleze sesizare sau să se sesizeze din oficiu, „s-ar ajunge în situația paradoxală ca o condiție de procedibilitate ce a avut în vedere tocmai asigurarea accesului la justiție și sancționarea conduitelor abuzive să nu poată fi îndeplinită“.

6.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul consideră, în esență, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Articolul 45

din Legea nr. 317/2004

statuează în mod clar asupra cerinței existenței interesului persoanei care formulează sesizarea cu privire la conduita culpabilă a magistratului, în mod evident un astfel de demers urmând a fi pornit de către o persoană care pretinde că i s-a încălcat un drept subiectiv sau un interes ocrotit de lege. Mijloacele procedurale de contestare a rezoluției de respingere a sesizării sunt introduse în mecanismul acțiunilor în contencios administrativ, astfel că devin aplicabile prevederile legii contenciosului administrativ, care condiționează formularea unei acțiuni de vătămarea prin actul contestat a unui drept sau a unui interes legitim care poate fi atât privat, cât și public. Astfel, prevederile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , care stabilesc și definesc noțiunile de „orice persoană interesată“, „interes legitim privat“ și „interes legitim public“, sunt concordante cu dispozițiile

art. 52 alin. (2) din Constituție . Atât norma criticată, cât și dispozițiile

Legii nr. 554/2004

stabilesc condițiile în care se poate exercita dreptul persoanelor care invocă o vătămare din partea unei autorități publice, cerința existenței unui interes ocrotit de lege drept condiție pentru acțiunea în justiție neavând semnificația încălcării dreptului de liber acces la justiție. Textul criticat permite accesul la justiție al oricărei persoane pentru apărarea oricărui drept sau oricărei libertăți și a oricărui interes legitim, în sensul ca justițiabilul să beneficieze de posibilitatea de a contesta un act care aduce o atingere drepturilor sale, fără ca vreo lege să poată îngrădi acest drept, obligând justiția să ocrotească numai interesele legitime. Invocă în acest sens

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994

și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În final, apreciază că nu se poate reține nici încălcarea

art. 16 alin. (1) din Constituție , câtă vreme prevederile de lege criticate se aplică în mod similar tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără privilegii și fără discriminări.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, notele scrise depuse la dosar, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în actul de sesizare, îl constituie prevederile

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, în partea referitoare la sintagma „orice persoană interesată“, lege republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, având următorul cuprins: „În cazul în care Inspecția Judiciară este titulară a acțiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori.“ Ulterior sesizării Curții Constituționale,

art. 45 din Legea nr. 317/2004

a fost modificat prin

art. I pct. 37 din Legea nr. 234/2018

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 8 octombrie 2018. În prezent, soluția legislativă criticată de autorul excepției se regăsește în

art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 , având următorul cuprins: „Inspecția Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori.“ Având în vedere susținerile autorului excepției, Curtea constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 45 alin. (1), cu referire la sintagma „orice persoană interesată“, din Legea nr. 317/2004, republicată , cu modificările și completările ulterioare.

12.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (5) , potrivit cărora „În România, respectarea

Constituției , a supremației sale și a legilor este obligatorie“, ale

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi și ale

art. 21 alin. (1)

privind accesul liber la justiție. De asemenea sunt invocate prevederile

art. 13 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un recurs efectiv.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat reglementează subiecții de sezină ai Inspecției Judiciare, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori, precizând că aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii.

14.

Curtea reține că, potrivit

art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public“. Potrivit

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , „Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile

Codului civil

și cu cele ale

Codului de procedură civilă , în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte“. Potrivit

art. 32 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă

(cu denumirea marginală „Condiții de exercitare a acțiunii civile“), orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

15.

Curtea constată că nu se poate susține că dispozițiile de lege criticate ar încălca accesul oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Dimpotrivă, dispozițiile de lege criticate stabilesc dreptul oricărei persoane interesate de a sesiza Inspecția Judiciară, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori. De asemenea, nu sunt încălcate nici dispozițiile

art. 13 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care stabilesc că persoana ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de Convenție au fost încălcate are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale. De altfel, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, cât și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la instanță nu este unul absolut. Astfel, prin

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituțională a stabilit că instituirea unor condiții procedurale pentru exercitarea dreptului de sesizare a instanței nu echivalează cu încălcarea

art. 21 din Constituție , referitor la accesul liber la justiție. S-a reținut astfel că stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcare a dreptului de acces liber la justiție. Mai mult, Curtea a statuat că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, fiind de competența exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile

art. 126 alin. (2) din Constituție .

16.

Faptul că prin dispozițiile de lege criticate se stabilește că Inspecția Judiciară poate fi sesizată din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori, nu conduce la încălcarea principiului egalității în fața legii, pentru că nu creează privilegii sau discriminări.

17.

Cât privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat stabilește în mod clar că Inspecția Judiciară poate fi sesizată de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori.

18.

Referitor la susținerile privind modul în care Inspecția Judiciară a interpretat și a aplicat sintagma „orice persoană interesată“ din cuprinsul prevederilor

art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 , Curtea constată că acestea nu constituie o chestiune de constituționalitate, ci una de interpretare și aplicare a legii, care intră în atribuțiile instanțelor judecătorești, iar nu ale Curții Constituționale.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Jurindex Media - S.R.L. în Dosarul nr. 3.146/2/2017 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu referire la sintagma „orice persoană interesată“ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.