Decizia nr. 698/2019

Articolul 111

alin. (1) lit. b)

și alin. (3):

(1)

Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în următoarele cazuri: (...)

b)

când titularul acestuia a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la

art. 334,

art. 335 alin. (2),

art. 336,

337,

art. 338 alin. (1)

și la

art. 339 alin. (2),

(3)

și

(4) din Codul penal ;“

(...)

(3)

În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și d), la

art. 102 alin. (3) lit. a)

și c) din prezenta ordonanță de urgență, precum și în cele menționate la

art. 334 alin. (2)

și (4),

art. 335 alin. (2),

art. 336,

337,

art. 338 alin. (1) ,

art. 339 alin. (2),

(3)

și

(4) din Codul penal , dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație.“;

–

Articolul 113

alin. (1) lit. e) :

(1)

Permisul de conducere se restituie titularului: (...)

e)

în baza hotărârii judecătorești rămase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori procesul-verbal de constatare a contravenției a fost anulat;“.

11.

În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție cuprinse în art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 23

alin. (11) privind prezumția de nevinovăție. De asemenea, sunt invocate prevederile

art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 111 alin. (1) lit. b)

și alin. (3), precum și ale

art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au mai format obiect al controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională respingând excepțiile de neconstituționalitate. În acest sens sunt, spre exemplu:

Decizia nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2009,

Decizia nr. 381 din 19 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009,

Decizia nr. 134 din 10 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 16 mai 2016. Cu acel prilej, Curtea a reținut, în esență, că dreptul de a conduce autovehicule și dreptul de a deține un permis de conducere auto în acest scop nu reprezintă drepturi fundamentale.

13.

Distinct de acestea, Curtea reține că suspendarea exercitării dreptului de a conduce și reținerea permisului de conducere sunt distincte sub aspectul regimului juridic. Astfel, potrivit

art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , suspendarea exercitării dreptului de a conduce reprezintă o sancțiune contravențională complementară, care se dispune pe timp limitat, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și care se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.

14.

Reținerea permisului de conducere, în accepțiunea dată de

art. 97 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , este o măsură tehnico-administrativă dispusă de polițistul rutier în cazurile expres prevăzute de actul normativ menționat (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.117 din 23 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 20 octombrie 2010). Potrivit

art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , măsura reținerii permisului durează până la rămânerea definitivă a hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori până la anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, având, deci, caracter temporar.

15.

De asemenea, reținerea permisului de conducere și eliberarea unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulație în cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile la care face trimitere

art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

vizează atingerea scopurilor enunțate de dispozițiile

art. 1 alin. (2)

din acest act normativ, respectiv „asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective [...]“. În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că procedura cu caracter administrativ prin care se retrage imediat și temporar permisul de conducere reprezintă o măsură menită să înlăture din circulația pe drumurile publice pe cel care ar prezenta un pericol public pentru ceilalți participanți la trafic (a se vedea Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Escoubet împotriva Belgiei, paragraful 33).

16.

Reținerea permisului de conducere apare, așadar, ca o măsură justificată și nu poate fi interpretată ca fiind o încălcare a prezumției de nevinovăție, întrucât aceasta nu are semnificația stabilirii vinovăției unei persoane înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În acest sens, Curtea reține că dispozițiile

art. 23 alin. (11) din Constituție

au în vedere considerarea ca nevinovată a persoanei care săvârșește o faptă prevăzută de legea penală, până la momentul rămânerii definitive a unei hotărâri judecătorești prin care se constată vinovăția persoanei în cauză. În același sens, prin Hotărârea din 10 februarie 1995, pronunțată în Cauza Allenet de Ribemont împotriva Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că organele judiciare care instrumentează cauzele au obligația de a se abține de la orice referire care să reflecte în vreun fel o prejudecată cu privire la vinovăția acuzatului.

17.

În raport cu aceste considerente, Curtea constată că prevederile legale criticate nu încalcă prezumția de nevinovăție, prevăzută de

art. 23 alin. (11) din Constituție , dat fiind că persoana cu privire la care a fost dispusă sancțiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce și măsura reținerii permisului de conducere nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere penală, ci doar în fața unor acte și măsuri administrative, ale căror efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, fiind astfel asigurate garanțiile care condiționează dreptul la un proces echitabil, prevăzut de

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petru Ovidiu Soroaga în Dosarul nr. 9.733/99/2017 al Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 111 alin. (1) lit. b)

și

alin. (3) , precum și ale

art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2019.