Convenția din 21 septembrie 1998

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe capital, stabilite în numele unui stat contractant sau al unităților sale administrativ-teritoriale ori al autorităților sale locale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit și pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câștigurile provenite din înstrăinarea proprietății mobiliare sau imobiliare, precum și impozitele asupra creșterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezenta convenție sunt, în special:

a) în România:

(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(îi) impozitul pe profit;

(iii) impozitul pe salarii și alte remunerații similare;

(iv) impozitul pe venitul agricol;

(v) impozitul pe dividende;

(vi) impozitul pe clădiri și impozitul pe terenul ocupat de clădiri și construcții,

denumite în continuare impozit român;

b) în Republica Kazahstan:

(i) impozitul pe venitul persoanelor juridice și fizice;

(îi) impozitul pe proprietate,

denumite în continuare impozit kazah.

4. Convenția se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenta similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenții în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc despre orice modificări importante aduse în legislatiile lor fiscale respective.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant înseamnă România sau Kazahstan, după cum cere contextul;

b) termenii:

(i) România înseamnă România, iar atunci când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum și zona economică exclusiva asupra cărora România își exercită suveranitatea, drepturile suverane și jurisdicția în concordanta cu propria sa legislație și cu dreptul internațional cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale, aflate în apele marii, pe fundul și în subsolul acestor ape; și

(îi) Kazahstan înseamnă Republica Kazahstan. Când este folosit în sens geografic, termenul Kazahstan include apele teritoriale și, de asemenea, zona economică exclusiva și platoul continental asupra cărora Kazahstan, pentru scopuri specifice, își poate exercita drepturile suverane și jurisdicția în concordanta cu dreptul internațional și în care este aplicabilă legislația referitoare la impozitele din Kazahstan;

c) termenul persoana include o persoană fizica, o societate și orice alta grupare de persoane;

d) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată persoana juridică în scopul impozitării;

e) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

f) expresia transport internațional înseamnă orice transport efectuat cu o nava, aeronava sau vehicul feroviar exploatat de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepția cazului în care nava, aeronava sau vehiculul feroviar este exploatat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

g) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în România: Ministerul Finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;

(îi) în Kazahstan: Ministerul Finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;

h) termenul național înseamnă:

(i) orice persoană fizica având cetățenia unui stat contractant;

(îi) orice persoană juridică, societate, societate de persoane sau orice alta asociație având statutul în conformitate cu legislația în vigoare într-un stat contractant.

2. În ceea ce privește aplicarea acestei convenții de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenție va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferita, înțelesul pe care îl are în cadrul legislației acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenție se aplică.

Articolul 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislației acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, locului de conducere, locului de încorporare, locului de înregistrare sau oricărui alt criteriu de natura similară. Dar aceasta expresie nu include orice persoană care este supusă impunerii în acest stat numai pentru faptul ca realizează venituri din surse sau capital situat în acest stat.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizica este rezidență a ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidență a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziția sa; dacă dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în ambele state, va fi considerată rezidență a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor sale vitale);

b) dacă statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidență a statului în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau dacă nu locuiește în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidență a statului al cărui național este;

d) dacă aceasta persoana este național al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizica, este rezidență a ambelor state contractante, autoritățile competente vor rezolva problema de comun acord. Dacă autoritățile competente nu ajung la un asemenea acord, respectiva persoana nu va fi considerată rezidență a nici unuia dintre statele contractante și nu va beneficia de prevederile acestei convenții.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care activitatea unei întreprinderi este desfășurată în întregime sau în parte.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o fabrica;

e) un atelier;

f) o ferma sau orice plantație; și

g) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale.

3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:

a) un șantier de construcții sau un proiect de construcții, instalare sau montaj ori activitățile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai atunci când un asemenea șantier sau proiect durează o perioadă mai mare de 12 luni ori asemenea activități continua o perioadă mai mare de 12 luni; și

b) utilizarea unei instalații sau a unei instalații de forare ori a unui vapor sau activitățile de supraveghere legate de acestea într-un stat contractant pentru a explora sau a exploata resursele naturale, numai dacă aceasta utilizare durează mai mult de 12 luni sau asemenea activități continua mai mult de 12 luni; și

c) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanța, de o întreprindere prin angajații săi sau prin alt personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai când activitățile de aceasta natura continua (pentru același proiect sau un proiect conex) o perioadă sau perioade care insumeaza mai mult de 12 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol expresia sediu permanent se considera că nu include:

a) folosirea de instalații numai în scopul depozitarii, expunerii ori livrării de produse sau de mărfuri aparținând întreprinderii, fără a se obține venit;

b) menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparținând întreprinderii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării, fără a se obține venit;

c) menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparținând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;

d) vânzarea de produse sau de mărfuri aparținând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg ori unei expoziții temporare ocazionale după închiderea targului sau expoziției menționate;

e) menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri ori colectării de informații pentru întreprindere;

f) menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfășurării pentru întreprindere a oricărei alte activități cu caracter pregatitor sau auxiliar;

g) menținerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activități menționate la subparagrafele a)-f), cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din aceasta combinare să aibă un caracter pregatitor sau auxiliar.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2, când o persoană, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7, acționează în numele unei întreprinderi, are și exercită în mod obișnuit într-un stat contractant autoritatea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat în legătură cu orice activități pe care acea persoana le desfășoară pentru întreprindere, în afară cazului în care activitățile acestei persoane sunt limitate la cele menționate în paragraful 4, care, dacă ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acestui paragraf.

6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurări a unui stat contractant, cu excepția reasigurarilor, se considera ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant, dacă încasează prime pe teritoriul celuilalt stat contractant sau asigura riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.

7. O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca aceasta își exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau prin orice alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

8. Faptul ca o societate care este rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidență a celuilalt stat contractant sau care își exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din proprietăți imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăți imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Expresia proprietăți imobiliare are înțelesul care este atribuit de legislația statului contractant în care proprietățile în cauza sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și echipamentul utilizat în agricultura și exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăților imobiliare și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și a altor resurse naturale; navele, aeronavele și vehiculele feroviare nu sunt considerate proprietăți imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietății imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenite din proprietăți imobiliare ale unei întreprinderi și veniturilor provenite din proprietăți imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

Articolul 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară cazului în care întreprinderea desfășoară sau a desfășurat activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea desfășoară sau a desfășurat activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibila:

a) acelui sediu permanent;

b) vânzărilor în acel celălalt stat de produse sau de mărfuri de natura identică sau similară cu a celor vândute prin acel sediu permanent; sau

c) altor activități de afaceri desfășurate în acel celălalt stat, de natura identică sau similară cu a celor efectuate prin acel sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita sau a exercitat activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci în fiecare stat contractant se atribuie acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitând activități identice sau similare în condiții identice sau similare și tratand cu toată independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în altă parte. Totuși sediului permanent nu i se va permite sa deducă sumele plătite sediului central sau oricărui alt sediu al rezidentului sub forma de redevențe, taxe sau alte plati similare realizate pentru utilizarea patentelor sau a altor drepturi ori sub forma de comisioane pentru anumite servicii prestate sau pentru management ori sub forma de dobânzi pentru sumele împrumutate sediului permanent.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părți componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedica acest stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie totuși să fie aceea prin care rezultatul obținut să fie în concordanta cu principiile enunțate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. Când profiturile includ elemente de venit sau câștiguri de capital care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

7. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeași metoda, în afară cazului în care exista motive temeinice și suficiente de a se proceda altfel.

Articolul 8

Transporturi internaționale

1. Profiturile obținute din exploatarea navelor, aeronavelor sau vehiculelor feroviare în trafic internațional sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave, atunci acesta se considera a fi situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau, dacă nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obținute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transporturi.

4. Profiturile la care se referă paragraful 1 al prezentului articol nu cuprind profiturile care se obțin din exploatarea unui hotel a cărui activitate este distinctă de exploatarea în trafic internațional a navelor, aeronavelor sau vehiculelor feroviare.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleași persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant și, fie într-un caz, fie în celălalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relațiile lor comerciale sau financiare prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fără aceste condiții, ar fi fost obținute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi și impuse în consecința.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparținând acelui stat - și impune în consecința - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat și profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menționat, dacă condițiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificări se tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții și, dacă este necesar, autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidență a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende și potrivit legislației acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10% din suma bruta a dividendelor. Prezentul paragraf nu afectează impunerea societății în ceea ce privește profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenite din acțiuni sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum și veniturile provenite din alte părți sociale, care sunt supuse aceluiași regim de impunere ca veniturile din acțiuni de legislația statului contractant în care este rezidență societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende printr-un sediu permanent situat acolo sau desfășoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 (Profiturile întreprinderii) sau ale art. 15 (Profesii independente), după caz.

5. Când o societate rezidență a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepția cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau când deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau o baza fixa situata în acel celălalt stat.

6. Independent de prevederile prezentei convenții, sediul permanent al unei societăți care este rezidență a unui stat contractant și care desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant poate fi supus în acel celălalt stat și la un impozit adițional pe profit. În sensul prezentei prevederi, impozitul adițional pe profit va fi determinat în conformitate cu legislația interna a fiecărui stat contractant.

Articolul 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenite dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10% din suma bruta a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenite dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat, dacă sunt obținute și deținute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală a acestuia ori de orice agenție sau unitate bancară ori instituție a acelui guvern, a unității administrativ-teritoriale sau a autorității locale ori dacă creanțele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanțate direct de o instituție financiară aparținând în întregime guvernului celuilalt stat contractant.

4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoțite sau nu de garanții ipotecare ori de o clauza de participare la profiturile debitorului, și în special veniturile din efecte publice și veniturile din obligațiuni sau titluri de creanta, inclusiv primele și premiile legate de asemenea efecte, obligațiuni sau titluri de creanta. Penalitățile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 (Profiturile întreprinderii) sau ale art. 15 (Profesii independente), după caz.

6. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuși acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acestui stat. Totuși, când plătitorul dobânzilor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care a fost contractată creanta generatoare de dobânzi și aceste dobânzi se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, aceste dobânzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

7. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma dobânzilor, având în vedere creanta pentru care sunt plătite, depășește suma care s-ar fi convenit între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

8. Prevederile acestui articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale unei persoane în ceea ce privește crearea sau transferul creanțelor în legătură cu care sunt plătite dobânzile este de a obține avantaje prin aceasta creare sau acest transfer de creanțe ca urmare a aplicării acestui articol.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenite dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste redevențe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevențelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10% din suma bruta a redevențelor.

3. Termenul redevențe folosit în prezentul articol înseamnă plati de orice fel, inclusiv cele în natura, primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf și filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio ori de televiziune, transmisiilor prin satelit, cablu, fibre optice sau tehnologii similare, pentru orice patent sau marca de comerț, desen ori model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricație ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau științific ori pentru informații referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară o activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevențele printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevențele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 (Profiturile întreprinderilor) sau ale art. 15 (Profesii independente), după caz.

5. Redevențele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuși acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acestui stat. Totuși, când plătitorul redevențelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legat dreptul sau proprietatea care generează obligația de a plati redevențele și acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, aceste redevențe se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informația pentru care sunt plătite, depășește suma care ar fi fost convenită între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

7. Prevederile acestui articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale unei persoane în ceea ce privește crearea sau transferul drepturilor în legătură cu care sunt plătite redevențele este de a obține avantaje prin aceasta creare sau acest transfer de drepturi ca urmare a aplicării acestui articol.

Articolul 13

Comisioane

1. Comisioanele provenite dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10% din suma bruta a comisioanelor.

3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol înseamnă plățile făcute unui broker, agent comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui broker sau comisionar general de legislația fiscală a statului contractant din care provin asemenea plati.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară o activitate în celălalt stat contractant din care provin comisioanele printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar serviciul pentru care se plătesc comisioanele este efectiv legat de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 (Profiturile întreprinderii) sau ale art. 15 (Profesii independente), după caz.

5. Comisioanele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuși acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acestui stat. Totuși, când plătitorul comisioanelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care sunt legate activitățile care generează obligația de plată și comisioanele se suporta de sediul permanent sau baza fixa, aceste comisioane se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Când datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma comisioanelor, având în vedere serviciile pentru care sunt plătite, depășește suma care ar fi fost convenită între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 14

Câștiguri de capital

1. Câștigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietății imobiliare, astfel cum este definită la art. 6 (Venituri din proprietăți imobiliare), situata în celălalt stat contractant, sau a acțiunilor la o societate ale carei active sunt formate în totalitate sau în principal dintr-o asemenea proprietate ori a participării la o asociere de persoane sau la un trust ale cărui active sunt formate în totalitate sau în principal din proprietate imobiliară situata în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Câștigurile provenite din înstrăinarea proprietății mobiliare care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietății mobiliare care tine de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câștigurile provenite din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt stat.

3. Câștigurile obținute din înstrăinarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor feroviare exploatate în trafic internațional ori a proprietății mobiliare legate de exploatarea unor asemenea nave, aeronave sau vehicule feroviare vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Câștigurile provenite din înstrăinarea oricăror proprietăți, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2 și 3, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

Articolul 15

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activități cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care serviciile sunt sau au fost prestate în celălalt stat contractant și

a) venitul este atribuibil unei baze fixe pe care persoana fizica o are sau a avut-o în mod obișnuit la dispoziția sa în acel celălalt stat; sau

b) aceasta persoana fizica este sau a fost prezenta în acel celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care depășesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni care începe sau se sfârșește în anul calendaristic respectiv.

În situația prevăzută la subparagraful a) sau b) venitul atribuibil serviciilor poate fi impus în acel celălalt stat în conformitate cu principiile similare celor menționate la art. 7 (Profiturile întreprinderii) pentru determinarea sumei profitului din afaceri și pentru atribuirea profiturilor din afaceri unui sediu permanent sau unei baze fixe.

2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 16

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 17 (Remunerațiile membrilor consiliului de administrație), ale art. 19 (Pensii și alte plati) și ale art. 20 (Funcții publice), salariile și alte remunerații similare obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care activitatea salariata este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariata este astfel exercitată, remunerațiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remunerațiile obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menționat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni care începe sau se sfârșește în anul calendaristic vizat; și

b) remunerațiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat; și

c) remunerațiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remunerațiile obținute în legătură cu activitatea salariata exercitată la bordul unei nave, aeronave sau al unui vehicul feroviar exploatat în trafic internațional pot fi impuse numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 17

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație

Remunerațiile și alte plati similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administrație sau al unui organism similar al unei societăți care este rezidență a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

Articolul 18

Artiști de spectacol și sportivi

1. Independent de prevederile art. 15 (Profesii independente) și ale art. 16 (Profesii dependente), veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiștii de teatru, de film, de radio sau de televiziune ori ca interpret muzical, sau de sportiv din activitățile sale personale desfășurate în aceasta calitate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Când veniturile în legătură cu activitățile personale desfășurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7 (Profiturile întreprinderii), ale art. 15 (Profesii independente) și ale art. 16 (Profesii dependente), pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitățile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2, veniturile obținute din activitățile menționate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive convenite de guvernele celor două state contractante, și care nu sunt exercitate în scopul de a obține profituri sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activități.

Articolul 19

Pensii și alte plati

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20 (Funcții publice), pensiile și alte remunerații similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfășurată în trecut, și orice anuitate plătită acestui rezident vor fi impozabile numai în acel stat.

2. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinata, platibila unei persoane fizice în mod periodic, la scadente fixe, în timpul vieții sau în timpul unei perioade specificate ori determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligația de a face în schimb plățile pentru deplina și corespunzătoare recompensare în bani sau în echivalent banesc.

Articolul 20

Funcții publice

1. a) Remunerațiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau acestei unități ori autorități, sunt impozabile numai în acest stat.

b) Totuși aceste remunerații sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat și persoana fizica este rezidență a acelui stat și

(i) este un național al acelui stat; sau

(îi) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Pensiile plătite de sau din fonduri create de un stat contractant ori de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau acelei unități ori autorități sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuși aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizica este rezident și național al acelui stat. 3. Prevederile art. 16 (Profesii dependente), ale art. 17 (Remunerațiile membrilor consiliului de administrație) și ale art. 19 (Pensii și alte plati) se aplică remunerațiilor și pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfășurată de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o autoritate locală a acestuia.

Articolul 21

Studenți și practicanti

1. Un rezident al unui stat contractant, care este prezent în mod temporar în celălalt stat contractant ca student sau practicant pentru a dobândi o calificare tehnica, profesională sau de afaceri, nu va fi impus în celălalt stat contractant o perioadă de 7 ani pentru sumele primite din străinătate în scopul întreținerii, educării ori instruirii sale sau ca bursa pentru continuarea studiilor.

2. Remunerațiile plătite studentului sau practicantului, după caz, rezident al unui stat contractant, pentru serviciile prestate în celălalt stat nu vor fi impuse în acest celălalt stat pentru o perioadă de 3 ani, cu condiția ca asemenea servicii să fie în legătură cu studiile, întreținerea sau cu instruirea sa.

Articolul 22

Profesori și cercetători

1. O persoana fizica care este sau a fost rezidență a unui stat contractant imediat înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant și care, la invitația unei universități, unui colegiu, unei școli sau a altei instituții educaționale similare nonprofit, care este recunoscută de guvernul acelui celălalt stat contractant, este prezenta în acel celălalt stat pentru o perioadă care nu depășește 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celălalt stat contractant, numai în scopul predării sau al cercetării ori pentru ambele situații la astfel de instituții educaționale, va fi scutită de impozit în acel celălalt stat contractant pentru remunerația primită în legătură cu predarea sau cu cercetarea sa.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică venitului din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obținerii unui câștig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

Articolul 23

Alte venituri

Elementele de venit al unui rezident al unui stat contractant, provenite din celălalt stat contractant și care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenții, pot fi impuse în acel celălalt stat.

Articolul 24

Capital

1. Capitalul reprezentat de proprietăți imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6 (Venituri din proprietăți imobiliare), deținute de un rezident al unui stat contractant și care sunt situate în celălalt stat contractant, poate fi impus în acel celălalt stat.

2. Capitalul reprezentat de proprietăți mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăți mobiliare care aparțin unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în acel celălalt stat.

3. Capitalul constituit din nave, aeronave și vehicule feroviare, exploatate în trafic internațional, și din proprietățile mobiliare care țin de exploatarea unor asemenea nave, aeronave și vehicule feroviare este impozabil numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

Articolul 25

Eliminarea dublei impuneri

1. În cazul României dubla impunere va fi eliminata după cum urmează:

Când un rezident al României realizează venituri sau elemente de venit, la care se face referire la art. 10 (Dividende), la art. 11 (Dobânzi), la art. 12 (Redevențe) și la art. 13 (Comisioane), sau profituri, câștiguri ori deține capital care, potrivit legislației din Kazahstan și în conformitate cu prevederile prezentei convenții, pot fi impuse în Kazahstan, România va recunoaște un credit fiscal față de impozitul sau pe venituri, elemente de venit, profituri, câștiguri sau capital într-o sumă egala cu impozitul plătit în Kazahstan.

Totuși suma creditului nu va depăși suma impozitului român pe acele venituri, elemente de venit, profituri sau câștiguri ori pe capital, calculat în conformitate cu prevederile legislației fiscale și cu reglementările din România.

2. În cazul Kazahstanului dubla impunere va fi eliminata după cum urmează:

a) Când un rezident al Kazahstanului obține venituri sau deține capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenții, poate fi impus în România, Kazahstan va permite:

(i) ca o deducere din impozitul pe venit al acelui rezident, o sumă egala cu impozitul pe venit plătit în România;

(îi) ca o deducere din impozitul pe capital al acelui rezident, o sumă egala cu impozitul pe capital plătit în România.

Totuși aceasta deducere nu va putea depăși acea parte a impozitului pe venit sau pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibila, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impus în România.

b) Când un rezident al Kazahstanului obține venituri sau deține capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenții, va fi impus numai în România, Kazahstan poate include acest venit sau capital în baza impozabilă, dar numai pentru a determina cota impozitului pe acest venit sau pe capital ca și când ar fi impozabil în Kazahstan.

Articolul 26

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau obligații legate de aceasta, diferita ori mai împovărătoare decât impunerea sau obligația la care sunt sau pot fi supuși naționalii acelui celălalt stat, aflați în aceeași situație.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în acel celălalt stat contractant decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat, care desfășoară aceleași activități. Aceasta prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire și reducere în ceea ce privește impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitățile familiale pe care le acorda rezidenților săi.

3. Cu excepția cazului în care se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9 (Întreprinderi asociate), paragrafului 7 al art. 11 (Dobânzi) sau ale paragrafului 6 al art. 12 (Redevențe) ori ale paragrafului 6 al art. 13 (Comisioane), dobânzile, redevențele, comisioanele și alte plati făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleași condiții ca și cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menționat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant față de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleași condiții ca și când ar fi fost contractate față de un rezident al primului stat menționat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parțial deținut ori controlat în mod direct sau indirect de unul ori de mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menționat nici unei impuneri sau nici unei obligații legate de aceasta, care să fie diferita sau mai împovărătoare decât impunerea și obligațiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menționat.

Articolul 27

Procedura amiabila

1. Când o persoană considera ca datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezultă pentru ea o impunere care nu este conformă cu prevederile prezentei convenții, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislatiile interne ale acestor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situația să se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 26 (Nediscriminarea), acelui stat contractant al cărui național este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a măsurii din care rezultă o impunere contrară prevederilor convenției.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa ajungă la o soluționare corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este în conformitate cu prevederile convenției. Orice înțelegere realizată va fi aplicată, indiferent de perioada de prescripție prevăzută în legislatiile interne ale statelor contractante.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe calea înțelegerii amiabile orice dificultăți sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenții. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul realizării unei înțelegeri în sensul paragrafelor precedente. Când pentru a se ajunge la o înțelegere apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

Articolul 28

Asistența la încasare

1. Autoritățile competente ale statelor contractante se angajează să își acorde reciproc asistența la încasarea impozitelor, împreună cu dobânzile, majorările de întârziere și amenzile care nu au caracter penal, referitoare la aceste impozite, denumita în continuare solicitare fiscală.

2. Solicitarea fiscală a unei autorități competente a unui stat contractant va include o certificare din partea unei asemenea autorități, conform căreia, potrivit legilor acelui stat, solicitarea fiscală este stabilită definitiv. În sensul acestui articol o solicitare fiscală este stabilită definitiv când un stat contractant are dreptul, conform legislației sale interne, să aplice solicitarea fiscală pentru colectarea impozitelor și contribuabilul nu mai are nici un drept sa împiedice încasarea.

3. Solicitarea care este supusă cererii pentru asistența nu va avea prioritate față de impozitele datorate în statul contractant care acorda asistența, iar prevederile paragrafului 1 al art. 27 (Procedura amiabila) se aplică, de asemenea, oricărei informații care, în virtutea prevederilor acestui articol, este furnizată autorității competente a unui stat contractant.

4. O solicitare fiscală a autorității competente a unui stat contractant, care a fost acceptată de autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, va fi încasată de autoritatea competentă a celuilalt stat ca și cum aceasta solicitare s-ar referi la propriile sale impozite.

5. Sumele încasate de autoritatea competentă a unui stat contractant în conformitate cu prevederile prezentului articol vor fi transmise autorității competente a celuilalt stat contractant.

6. Asistența, în sensul prezentului articol, nu se va acorda de un stat contractant în legătură cu un contribuabil pentru care solicitarea fiscală se referă la o perioadă în care acest contribuabil a fost rezident al celuilalt stat.

7. Independent de prevederile art. 2 (Impozite vizate), dispozițiile prezentului articol se aplică tuturor impozitelor de orice fel și natura, definite în conformitate cu legislatiile fiscale ale statelor contractante.

8. Prevederile prezentului articol nu vor fi considerate ca impunând unui stat contractant obligația de a lua măsuri administrative diferite de cele utilizate pentru încasarea propriilor sale impozite ori care ar fi contrare ordinii sale publice.

Articolul 29

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenții sau ale legislatiilor interne ale statelor contractante, referitoare la impozitele vizate de convenție, în măsura în care impunerea la care se referă nu este contrară prevederilor convenției. Schimbul de informații nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informație obținută de un stat contractant va fi tratata ca secret în același mod ca și informația obținută conform prevederilor legislației interne a acestui stat și va fi dezvaluita numai persoanelor sau autorităților (inclusiv instanțelor judecătorești și organelor administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea ori urmărirea impozitelor sau cu soluționarea contestațiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenției. Asemenea persoane sau autorități vor folosi informația numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informația în procedurile judecătorești sau în deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații și practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu pot fi obținute pe baza legislației proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informații care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional ori un procedeu de fabricație sau comercial ori informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 30

Membrii misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare

Prevederile prezentei convenții nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 31

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va fi supusă ratificării și va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificări prin care se atesta ca ambele state contractante au îndeplinit procedurile legale interne necesare în fiecare stat contractant pentru intrarea în vigoare a acesteia.

2. Convenția se va aplica:

a) în ceea ce privește impozitele reținute prin stopaj la sursa la venitul realizat, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenția a intrat în vigoare; și

b) în ceea ce privește celelalte impozite pe profit, venit și pe capital realizate, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenția a intrat în vigoare.

Articolul 32

Denunțarea

1. Prezenta convenție va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată.

2. Fiecare stat contractant poate să remită celuilalt stat contractant, pe canale diplomatice, o nota de denunțare scrisă în sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecărui an calendaristic, începând din al 5-lea an următor celui în care convenția a intrat în vigoare.

În aceasta situație prezenta convenție va inceta să aibă efect:

a) în ceea ce privește impozitele reținute prin stopaj la sursa la venitul realizat, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunțare; și

b) în ceea ce privește celelalte impozite pe profit, venit și pe capital realizate, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunțare.

Drept care, subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma de guvernele lor, au semnat prezenta convenție.

Semnată la București la 21 septembrie 1998, în dublu exemplar, în limbile română, kazaha, rusa și engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergențe între texte va prevala textul în limba engleza.

Pentru Guvernul României,

Dan Radu Rusanu,

secretar de stat la

Ministerul Finanțelor

Pentru Guvernul Republicii

Kazahstan,

K. Tokaev,

ministru de externe