Normele din 27 decembrie 1999

Capitolul 1 Dispoziții generale

1. Prezenta norma sanitară veterinara reglementează procedura anunțării, declarării și notificării interne și internaționale a unor boli transmisibile ale animalelor, cuprinse în anexa nr. I la prezenta norma sanitară veterinara, pentru notificare internationala și în anexa nr. III la prezenta norma sanitară veterinara, pentru notificare interna, precum și ridicarea restrictiilor impuse de declararea acestor boli, după eradicarea ultimului focar de boala.

2. Prevederile acestei norme sanitare veterinare se aplica fără a prejudicia prevederile speciale referitoare la informarea corelata cu armonizarea măsurilor de eradicare și/sau a mijloacelor de profilaxie a unei boli transmisibile la animale.

Capitolul 2 Anunțarea bolilor transmisibile ale animalelor

1. Anunțarea suspiciunii ori a apariției unei boli transmisibile la animale sau de la animale la om, precum și a cazurilor de tăieri de necesitate sau de moarte a animalelor constituie o obligație legală pentru toți deținătorii de animale (persoane fizice sau juridice), pentru orice persoana care, prin activitatea pe care o desfășoară, vine în contact cu animalele sau cu produsele de origine animala, pentru unitățile care prelucreaza, colectează, depoziteaza, transporta, valorifica ori comercializează produse de origine animala, pentru personalul care activează la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, precum și pentru administrația publica locală și personalul sanitar veterinar.

2. Bolile transmisibile ale animalelor, care fac obiectul anunțării, declarării și notificării interne, sunt prezentate în anexa nr. III, iar cele cu notificare internationala, în anexa nr. I.

3. Apariția sau suspicionarea unor boli transmisibile ale animalelor ori transmiterea acestora de la animale la om, precum și cazurile de tăieri de necesitate sau de moarte a animalelor se anunta imediat autorității sanitare veterinare și administrației publice locale, pentru efectuarea investigatiilor de specialitate, stabilirea diagnosticului și aplicarea operativă a măsurilor adecvate.

4. Anunțarea suspiciunii de boala sau a unor îmbolnăviri ale animalelor se face de către deținătorii sau proprietarii de animale, de conducătorii sau reprezentanții firmelor, societăților, asociațiilor, unităților și ai fermelor zootehnice, de insotitorii și ingrijitorii de animale, de responsabilii stanelor și taberelor de vara, de conducătorii unităților care colectează, prelucreaza, depoziteaza, transporta și comercializează produse de origine animala, de personalul care are în supraveghere rezervațiile naturale, parcurile zootehnice, fondurile silvice și de vanatoare, precum și de către orice alte persoane care pot da relații privind starea de sănătate a animalelor sau apariția eventualelor îmbolnăviri la om prin contact cu animalele bolnave ori prin consumul unor alimente de origine animala.

5. Serviciile medicale veterinare particulare, precum și formațiunile de asistenta sanitară veterinara ale regiilor autonome, societăților și asociațiilor agricole anunta în mod obligatoriu orice situație în care se suspicioneaza bolile transmisibile ale animalelor, menționate în anexa nr. III, la circumscripția sanitară veterinara zonala și la administrația publica locală pe teritoriul căreia se afla.

6. Anunțarea cazurilor de suspiciune de boala sau de imbolnavire a animalelor aflate sub controlul sanitar veterinar al serviciilor sanitare veterinare proprii din alte ministere decât Ministerul Agriculturii și Alimentației se face de către aceste servicii sau de comandantii ori conducerile acestora la circumscripția sanitară veterinara zonala pe teritoriul căreia se afla și la direcția sanitară veterinara a județului respectiv sau a municipiului București.

7. Fac excepție de la anuntare imbolnavirile provocate și cazurile de tăiere sau de moarte a animalelor, înregistrate în activitatea de cercetare, taierile de animale pentru producția de biopreparate sau în scop de diagnostic, care se efectuează în instituțiile și unitățile autorizate.

8. Anunțarea imbolnavirilor sau a suspiciunilor de boli menționate în anexa nr. III, precum și a cazurilor de tăiere de necesitate și de moarte a animalelor se face prin telefon, telex, fax sau prin comunicare directa, precizându-se: specia, categoria și numărul de animale bolnave sau suspecte, tăiate de necesitate sau moarte, numele și adresa proprietarului, locul, data și factorii favorizanti, simptomele și intervențiile efectuate.

Capitolul 3 Măsuri luate după anunțarea bolilor transmisibile ale animalelor

1. Pana la sosirea medicului veterinar al circumscripției sanitare veterinare zonale persoanele fizice și juridice menționate la cap. II pct. 4 au următoarele obligații:

a) sa izoleze animalele bolnave sau suspecte de boala;

b) sa păstreze cadavrele animalelor moarte, carnea ori produsele obținute prin taierea de necesitate, fără a le instraina ori valorifica;

c) sa nu permită circulația animalelor și a persoanelor în locurile presupuse a fi contaminate;

d) sa păstreze furajele care au venit în contact cu animalele bolnave sau care sunt suspecte de contaminare, fără a le administra altor animale;

e) sa păstreze în locul respectiv ustensilele de grajd, asternutul, mijloacele de transport folosite și orice alte obiecte care pot fi purtătoare de contagiu.

2. În cazul exploatațiilor care aparțin regiilor autonome, societăților și asociațiilor agricole ori care se afla sub controlul sanitar veterinar al serviciilor sanitare veterinare proprii din alte ministere decât Ministerul Agriculturii și Alimentației, obligațiile privind aplicarea și respectarea acestor măsuri pana la sosirea medicului veterinar revin conducerilor, respectiv comandantilor acestor unități.

3. Administrația publica locală, imediat ce a fost anunțată despre apariția sau suspiciunea unei boli transmisibile a animalelor, verifica dacă a fost anuntat reprezentantul autorității sanitare veterinare teritoriale - medicul veterinar al circumscripției sanitare veterinare zonale - și pana la sosirea acestuia controlează dacă deținătorul sau proprietarul animalelor în cauza a luat măsurile prevăzute la pct. 1. În funcție de situație, dispune:

a) interzicerea circulației animalelor, a produselor de origine animala și a altor materii și produse care pot fi purtătoare de contagiu, precum și a persoanelor în zona suspecta de a fi contaminata și, de asemenea, ieșirea din locurile contaminate a animalelor, produselor de origine animala și a obiectelor care ar putea răspândi boala;

b) interzicerea eliberării biletelor de adeverire a proprietății animalelor și retragerea celor eliberate anterior, dacă animalele nu au fost vândute;

c) oprirea în localitate și sechestrarea într-un loc izolat a turmelor de animale aflate în tranzit sau în transhumanta.

4. Medicul veterinar al circumscripției sanitare veterinare zonale, imediat după ce a fost anuntat sau după ce a aflat despre apariția sau suspiciunea unei boli transmisibile menționate în anexa nr. III, se deplaseaza la locul menționat și:

a) controlează măsurile luate de proprietarii sau deținătorii de animale și de administrația publica locală și, după caz, le completează;

b) examinează animalele bolnave ori suspecte de boala, carnea și produsele rezultate de la animalele tăiate de necesitate;

c) executa necropsia animalelor moarte, recolteaza probe și le trimite pentru efectuarea examenelor de laborator, în vederea confirmării sau infirmarii diagnosticului.

5. În situația în care se confirma apariția unei boli menționate în anexa nr. III, autoritatea veterinara locală (inspectorul veterinar zonal):

a) stabilește măsurile ce se impun pentru combaterea și prevenirea răspândirii bolii în teritoriu;

b) efectuează ancheta epizootologica, prin care stabilește data prezumtiva a apariției bolii, originea, sursele de contaminare și extinderea acesteia;

c) controlează starea de sănătate a animalelor din speciile receptive din localitatea contaminata.

6. În situația în care nu se confirma apariția uneia dintre bolile menționate în anexa nr. III, medicul veterinar al circumscripției sanitare veterinare zonale dispune ridicarea restrictiilor impuse la anunțarea suspiciunii.

7. În cazul zoonozelor medicul veterinar al circumscripției sanitare veterinare zonale acționează împreună cu autoritatea sanitară locală, întocmind anchete epizootologice - epidemiologice comune și stabilind măsurile specifice de profilaxie și combatere.

Capitolul 4 Notificarea interna a bolilor transmisibile ale animalelor

1. Bolile transmisibile ale animalelor, supuse notificării interne, sunt prevăzute în anexa nr. III.

2. Notificarea interna consta în anunțarea oficială facuta de medicul veterinar al circumscripției sanitare veterinare zonale, de serviciile veterinare aparținând altor ministere decât Ministerului Agriculturii și Alimentației sau de conducerile acestora ori de serviciile medicale veterinare particulare, prin telefon, telex, fax ori prin comunicare scrisă directa către autoritatea veterinara competenta, reprezentată de direcția sanitară veterinara judeteana, respectiv a municipiului București.

3. În toate cazurile în care se suspicioneaza o boala transmisibila a animalelor, cuprinsă în lista A a Oficiului Internațional de Epizootii, ori o boala inclusă sau neinclusa în anexa nr. III, dar care este suspicionata sau apare pentru prima data pe teritoriul României, autoritatea sanitară veterinara locală sau celelalte servicii sanitare veterinare menționate la pct. 2 anunta imediat prin telefon (nota telefonica), fax, telex, e-mail etc. direcția sanitară veterinara judeteana, respectiv a municipiului București, Institutul de Diagnostic și Sănătate Animala și Agenția Nationala Sanitară Veterinara.

4. Pentru apariția de focare noi de boli transmisibile ale animalelor, existente pe teritoriul României, ori pentru stingerea unor focare sau eradicarea unor boli notificarea interna se face periodic (lunar, trimestrial, anual), în scris, conform dispozițiilor Agenției Naționale Sanitare Veterinare sau ale Institutului de Diagnostic și Sănătate Animala.

5. Notificarea interna a bolilor transmisibile ale animalelor, cuprinse în anexa nr. III, se efectuează atât la suspiciunea de boala, cat și după ce boala a fost confirmată și declarata oficial, în acest ultim caz anunțarea făcându-se și la circumscripțiile sanitare veterinare invecinate.

Capitolul 5 Declararea oficială a bolilor transmisibile ale animalelor

1. Declararea oficială a bolilor prevăzute în anexa nr. III se face de către medicul veterinar al circumscripției sanitare veterinare locale, pe baza diagnosticului prezumtiv stabilit în urma investigatiilor și confirmat prin examene de laborator.

2. Declararea consta în întocmirea unui act sanitar veterinar la primăria localității pe teritoriul căreia a apărut boala, redactat conform modelului prezentat în anexa nr. IV la prezenta norma sanitară veterinara, care cuprinde următoarele:

a) denumirea bolii;

b) speciile de animale afectate;

c) data apariției bolii;

d) localitatea și județul;

e) numărul de curți sau de exploatații de animale contaminate și efectivele de animale existente în acestea;

f) numărul de animale bolnave, tăiate de necesitate sau moarte;

g) originea bolii, sursele și modul de contaminare;

h) măsurile și restricțiile sanitare veterinare stabilite în focare și în localitate.

3. Actul sanitar veterinar de declarare a bolilor menționate se înregistrează în evidenta primăriei, sub semnatura primarului de luare la cunostinta.

4. În baza actului sanitar veterinar de declarare a bolilor menționate în anexa nr. III administrația publica locală emite o decizie pentru instituirea restrictiilor sanitare veterinare în teritoriu, anunțuri și publicații pentru înștiințarea populației.

Capitolul 6 Notificarea internationala a bolilor transmisibile ale animalelor

A. Prevederi generale

1. Notificarea oficială internationala a bolilor transmisibile ale animalelor se efectuează numai de către Agenția Nationala Sanitară Veterinara.

2. Bolile notificate la nivel internațional sunt cele prevăzute în anexa nr. I sau cele precizate în convențiile ori în acordurile bilaterale privind colaborarea în domeniul sanitar veterinar, semnate de Guvernul României și guvernele statelor cu care țara noastră face comerț cu animale vii și cu produse supuse controlului sanitar veterinar oficial.

3. Notificarea internationala a bolilor menționate se face:

a) la serviciile sanitare veterinare și fitosanitare ale Comisiei Europene, din cadrul direcțiilor generale XXIV și VI, și la administrațiile veterinare centrale ale statelor membre;

b) la Biroul central al Oficiului Internațional de Epizootii (Paris, Franta);

c) la Comitetul veterinar al Organizației Mondiale a Comerțului (New York, Statele Unite ale Americii);

d) la Comisia Europeană de Lupta impotriva Febrei Aftoase, în cazul bolilor veziculoase ale animalelor (Roma, Italia);

e) la administrațiile veterinare centrale ale țărilor vecine și, după caz, ale țărilor cu care România face schimburi economice cu animale vii și cu produse supuse controlului sanitar veterinar oficial într-o perioada care nu depășește perioada maxima de incubatie specifica fiecărei boli (convențiile veterinare bilaterale).

4. Notificarea internationala a bolilor transmisibile prevăzute în anexa nr. I se face în termen de 24 de ore de la declararea oficială a bolii, prin fax, telex, e-mail sau prin alte sisteme electronice de comunicație rapida, cu referire la apariția unui focar primar de boala declarat, precum și cu privire la ridicarea măsurilor restrictive de carantina din teritoriul tarii noastre, referitor la un focar al uneia dintre bolile menționate.

B. Notificarea bolilor transmisibile ale animalelor la Comisia Europeană

1. Notificările internaționale la care se face referire la pct. 4 al lit. A includ informațiile menționate în anexa nr. II la prezenta norma sanitară veterinara.

2. Fără a prejudicia prevederile la care se face referire la pct. 1, România va notifica direct serviciilor sanitare veterinare și fitosanitare ale Comisiei Europene, din cadrul direcțiilor generale XXIV și VI, cel puțin în prima zi lucrătoare a fiecărei săptămâni, focarele secundare ale oricărei boli dintre cele prevăzute în anexa nr. I, confirmate pe teritoriul sau.

3. Notificarea menționată la pct. 2 va acoperi perioada săptămânii care se încheie la ora 24,00 a zilei de duminica, anterioară notificării.

4. Neprimirea nici unei informații de către serviciile sanitare veterinare și fitosanitare ale Comisiei Europene, din cadrul direcțiilor generale XXIV și VI, este considerată ca însemnând ca nici un focar secundar nu a apărut în cursul perioadei la care se face referire la pct. 3.

5. Notificările la care se referă pct. 2 conțin informațiile specificate în anexa nr. II și se comunica prin telex.

6. Notificarea la serviciile sanitare veterinare și fitosanitare ale Comisiei Europene, din cadrul direcțiilor generale XXIV și VI, și la administrațiile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene a bolilor transmisibile ale animalelor, menționate în anexa nr. I, se face conform sistemului codificat ADNS (Animal Disease Notification System - Sistemul de notificare a bolilor la animale).

7. Baza sistemului codificat ADNS o constituie codificarea bolilor prevăzute în anexa nr. I, codificarea tarii care face notificarea și codificarea județului și a circumscriptiilor sanitare veterinare zonale existente într-un județ, notificarea interna fiind, de asemenea, codificata.

8. Codurile statelor membre ale Uniunii Europene și al României sunt prevăzute în anexa nr. V la prezenta norma sanitară veterinara.

9. Codurile bolilor prevăzute în lista A a Oficiului Internațional de Epizootii (cuprinse în anexa nr. III) sunt menționate în anexa nr. VI la prezenta norma sanitară veterinara.

10. Codurile de notificare a tipului de virus sunt prevăzute în anexa nr. VII la prezenta norma sanitară veterinara.

11. Codurile de notificare în funcție de originea infectiei sunt prevăzute în anexa nr. VIII la prezenta norma sanitară veterinara.

12. Codurile de notificare a metodelor de diagnostic utilizate pentru confirmarea bolii sunt prevăzute în anexa nr. IX la prezenta norma sanitară veterinara.

13. Codurile de notificare a măsurilor de control instituite pentru eradicarea bolilor menționate în anexa nr. I sunt prevăzute în anexa nr. X la prezenta norma sanitară veterinara.

14. Codurile județelor din România sunt prevăzute în anexa nr. XI la prezenta norma sanitară veterinara.

15. Modelul formularului pentru notificarea la serviciile sanitare veterinare și fitosanitare ale Comisiei Europene, din cadrul direcțiilor generale XXIV și VI, și la administrațiile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene a focarelor primare de boala dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau din România, conform

Directivei 82/894/CEE

, este prevăzut în anexa nr. XII la prezenta norma sanitară veterinara.

16. Modelul formularului pentru notificarea la serviciile sanitare veterinare și fitosanitare ale Comisiei Europene, din cadrul direcțiilor generale XXIV și VI, și la administrațiile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene a informațiilor suplimentare sau a corectării informațiilor transmise prin formularul de notificare a bolii prezentat în anexa nr. XII este prevăzut în anexa nr. XIII la prezenta norma sanitară veterinara.

C. Notificarea bolilor transmisibile ale animalelor la Oficiul Internațional de Epizootii

1. În baza prevederilor Statutului Oficiului Internațional de Epizootii, România, ca țara fondatoare, recunoaște dreptul Biroului central al Oficiului Internațional de Epizootii de a comunica direct cu administrația veterinara centrala a unei tari membre a acestui organism.

2. Toate notificările și informațiile transmise la Oficiul Internațional de Epizootii de Agenția Nationala Sanitară Veterinara sunt evaluate ca fiind transmise de țara noastră, iar toate notificările și informațiile transmise de Oficiul Internațional de Epizootii Agenției Naționale Sanitare Veterinare sunt evaluate ca fiind transmise tarii noastre.

3. România, ca țara membra a Oficiului Internațional de Epizootii, pune la dispoziție altor tari membre, prin intermediul Oficiului Internațional de Epizootii, orice informație necesară pentru a reduce pe cat posibil riscul răspândirii bolilor menționate în anexa nr. III și acorda sprijin în lupta impotriva acestor boli la nivel mondial.

4. Agenția Nationala Sanitară Veterinara trimite Oficiului Internațional de Epizootii:

4.1. notificare prin telex, telegrama, fax ori prin alte mijloace electronice, în termen de 24 de ore, a oricăruia dintre următoarele evenimente:

a) pentru bolile cuprinse în lista A a Oficiului Internațional de Epizootii:

- prima aparitie sau reaparitie a unor boli, dacă țara sau regiunea tarii a fost considerată anterior libera de respectiva boala;

- apariția unor aspecte importante, noi, care au semnificatie epidemiologica pentru alte tari;

- stabilirea diagnosticului bolii, dacă acesta reprezintă o informație noua și importanta, cu semnificatie epidemiologica pentru alte tari;

b) pentru bolile ce nu sunt incluse în lista A a Oficiului Internațional de Epizootii, dacă exista aspecte cu semnificatie epidemiologica exceptionala pentru alte tari;

4.2. rapoarte saptamanale prin telex, telegrame sau fax ori prin posta electronica, suplimentar fata de informațiile menționate la pct. 4.1, pentru a preciza informațiile suplimentare asupra unui aspect care justifica o notificare urgenta. Aceste rapoarte continua pana la eradicarea bolii respective sau pana când situația este suficient de stabilă, astfel încât raportul lunar sa satisfacă obligațiile României către Oficiul Internațional de Epizootii;

4.3. rapoarte lunare referitoare la prezenta, absenta sau evoluția bolilor cuprinse în lista A a Oficiului Internațional de Epizootii și aspecte de importanta epidemiologica pentru alte tari membre, cu referire la bolile care nu sunt incluse în lista A a Oficiului Internațional de Epizootii;

4.4. raportul anual referitor la toate bolile cuprinse în listele A și B ale Oficiului Internațional de Epizootii și la orice alta boala considerată a fi de importanta social-economică sau de interes veterinar major în cursul anului de referinta;

4.5. un raport inițial privind bolile cuprinse în lista C a Oficiului Internațional de Epizootii, urmat de rapoarte la zi, atunci când exista schimbări în statusul lor epidemiologic ori în măsurile de control luate fata de aceste boli. Acestea se întocmesc conform metodologiilor de raportare la Oficiul Internațional de Epizootii a bolilor animalelor.

Capitolul 7 Stingerea bolilor transmisibile ale animalelor și ridicarea restrictiilor sanitare veterinare

1. Stingerea bolilor transmisibile declarabile, prevăzute în anexa nr. III, reprezintă momentul ridicării tuturor măsurilor și restrictiilor, când se constata ca:

1.1. în teritoriul localității nu mai exista animale bolnave sau ținute sub observatie pentru boala declarata;

1.2. de la ultima vindecare, tăiere de necesitate sau moarte a animalelor a trecut timpul prevăzut în normele sanitare veterinare specifice fiecărei boli;

1.3. rezultatele examenelor de laborator efectuate pe probele recoltate din focar, zona de protecție ori de supraveghere sunt negative;

1.4. s-au realizat integral măsurile de profilaxie și de combatere stabilite.

2. În acest sens medicul veterinar al circumscripției sanitare veterinare zonale întocmește un act sanitar veterinar de stingere a epizootiei, conform modelului prezentat în anexa nr. XIV la prezenta norma sanitară veterinara. Actul sanitar veterinar de stingere a epizootiei se înregistrează în evidenta primăriei localității pe teritoriul căreia a evoluat epizootia, sub semnatura primarului de luare la cunostinta.

3. Situația la sfârșitul evoluției bolii se confirma, pe baza actului sanitar veterinar de stingere a epizootiei, întocmit conform modelului prezentat în anexa nr. XIV, de către reprezentantul autorității sanitare veterinare teritoriale - medicul veterinar al circumscripției sanitare veterinare zonale, pe baza constatărilor făcute, după caz, de direcțiile sanitare veterinare județene, respectiv a municipiului București, sau de instituțiile centrale de specialitate.

4. Atunci când pe teritoriul tarii noastre a fost localizata o zona în care evolueaza boala, Agenția Nationala Sanitară Veterinara informează Biroul central al Oficiului Internațional de Epizootii, când aceasta zona este libera de boala respectiva.

5. O zona infectata cu agenții etiologici ai unei anumite boli va fi considerată libera de aceasta boala după ce a trecut o perioada care depășește perioada de incubatie, prevăzută de Codul internațional de sănătate animala al Oficiului Internațional de Epizootii, după ultimul caz de imbolnavire, moarte sau tăiere a animalelor, datorită bolii respective, și când au fost aplicate toate măsurile profilactice și alte măsuri specifice de control al bolii, care sa prevină o reaparitie sau o diseminare a bolii respective.

6. România ca țara, o zona sau o exploatatie de animale din țara noastră este considerată ca fiind din nou libera de o anumită boala când toate condițiile corespunzătoare, prevăzute de Codul internațional de sănătate animala, specifice fiecărei boli, sunt îndeplinite.

7. Agenția Nationala Sanitară Veterinara, când stabilește una sau mai multe zone libere de o anumită boala, informează Oficiul Internațional de Epizootii despre aceasta, dând informațiile necesare și indicând clar localizarea zonelor pe harta tarii.

8. Agenția Nationala Sanitară Veterinara comunica, la cererea Biroului central al Oficiului Internațional de Epizootii, prevederile legale referitoare la reglementările de carantina, import, export, tranzit și reglementările referitoare la programele de supraveghere a sănătății animalelor, care se aplica în țara noastră.

9. Agenția Nationala Sanitară Veterinara comunica, de asemenea, conținutul modificărilor aduse reglementărilor menționate la pct. 8, imediat ce au fost aprobate sau cel mai târziu înaintea Sesiunii generale anuale a Comitetului Internațional al Oficiului Internațional de Epizootii.

10. Biroul central al Oficiului Internațional de Epizootii trimite Agenției Naționale Sanitare Veterinare, prin telex, telegrama, fax sau prin publicația periodică "Informare asupra bolilor", toate notificările primite conform cap. VI lit. C și pct. 4-8 din acest capitol.

11. Biroul central al Oficiului Internațional de Epizootii va transmite prin Buletinul Oficiului Internațional de Epizootii numărul de noi focare ale bolilor apărute, cuprinse în lista A a Oficiului Internațional de Epizootii.

12. Notificarea la serviciile sanitare veterinare și fitosanitare ale Comisiei Europene, din cadrul direcțiilor generale XXIV și VI, și la administrațiile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene a ridicării restrictiilor într-o zona sau pe tot teritoriul României se transmite conform anexei nr. XV la prezenta norma sanitară veterinara.

13. Notificarea la serviciile sanitare veterinare și fitosanitare ale Comisiei Europene, din cadrul direcțiilor generale XXIV și VI, și la administrațiile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene a evoluției unei boli cuprinse în anexa nr. I se face conform anexei nr. XVI la prezenta norma sanitară veterinara.

Capitolul 8 Evidenta epizootiilor

1. Evidenta bolilor animalelor, înscrise în listele A, B și C ale Oficiului Internațional de Epizootii, inclusiv a celor transmise de la animale la om, se tine la circumscripțiile sanitare veterinare zonale și la direcțiile sanitare veterinare județene, respectiv a municipiului București, în registrele de epizootii și se raportează oficial, lunar, prin situația privind epizootiile.

2. Registrul de epizootii se întocmește pentru o perioada cat mai îndelungată, se numeroteaza și se parafeaza pe ultima pagina cu parafa și semnatura medicului veterinar al circumscripției sanitare veterinare zonale.

3. Bolile transmisibile ale animalelor și zoonozele se înscriu în ordinea prevăzută în listele A, B și C ale Oficiului Internațional de Epizootii, conform opisului întocmit pe prima pagina a registrului de epizootii, pentru fiecare rezervandu-se un spațiu conform prognozelor veterinare, având la baza situația epizootologica precedenta.

4. Reprezentantul autorității sanitare veterinare teritoriale - medicul veterinar de la circumscripția sanitară veterinara zonala înscrie în registrul de epizootii fiecare focar, numele și adresa exploatatiei de animale contaminate sau ale proprietarilor ori deținătorilor de animale, efectivele de animale existente în exploatatia de animale la data declarării bolii, numărul animalelor bolnave, vindecate, tăiate de necesitate sau moarte.

5. Direcțiile sanitare veterinare județene, respectiv a municipiului București, înscriu în registrul de epizootii datele oficiale primite de la medicii veterinari de la circumscripțiile sanitare veterinare zonale și le transmit lunar Agenției Naționale Sanitare Veterinare.

6. La sfârșitul fiecărui an medicul veterinar de la circumscripția sanitară veterinara zonala și directorul direcției sanitare veterinare județene, respectiv a municipiului București, certifica în registrul de epizootii, sub semnatura și ștampila, evoluția centralizata a fiecărei boli sau indemnitatea teritoriului.

7. Agenția Nationala Sanitară Veterinara împreună cu instituțiile centrale de specialitate monitorizează situația acestor boli la animale pe baza datelor oficiale primite de la direcțiile sanitare veterinare județene, respectiv a municipiului București.

8. Agenția Nationala Sanitară Veterinara, direcțiile sanitare veterinare județene, respectiv a municipiului București, Ministerul Sănătății și direcțiile sanitare județene își notifica reciproc, lunar și anual, situația privind bolile comune omului și animalelor, în vederea întocmirii de către acestea programelor de supraveghere, profilaxie și combatere.

Capitolul 9 Dispoziții finale

1. Măsurile stabilite prin actele sanitare veterinare de declarare a bolilor transmisibile ale animalelor și a zoonozelor sunt obligatorii, conform

Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru toate persoanele fizice și juridice din teritoriul respectiv.

2. Nerespectarea prevederilor prezentei norme sanitare veterinare se sancționează conform

Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

3. Orice alte prevederi sau dispoziții contrare prezentei norme sanitare veterinare își încetează aplicabilitatea.